REALIZARI SI TENDINTE MANIFESTATE IN MINERITUL MONDIAL SI NATIONAL
Data: 1-15 martie 2004
Activitatea de extragere si procesare a substantelor minerale utile este una dintre cele mai vechi ocupatii ale omenirii si a constituit de-a lungul timpului principalul motor al dezvoltarii societatii umane. Economia mondiala si implicit economiile nationale sunt intr-o permanenta foame de resurse, ce trebuie satisfacuta fie prin exploatarea zacamintelor proprii de substante minerale utile, fie prin importul acestora.
Industria miniera a cunoscut mari schimbari in intreaga lume in ultimele doua decenii. Astfel a avut loc un proces de inchidere a minelor in Europa de Vest in timp ce in Estul continentului au avut si inca mai au loc masive restructurari si reorganizari ale economiilor statelor foste comuniste. In tarile membre ale Comunitatii Europene se poate observa un declin notabil al activitatii de extragere si procesare a substantelor minerale utile, declin care pare sa fi incetat in 2000 (fig.1).
In tarile candidate la aderarea la Uniunea Europeana, mineritul va suferi schimbari importante in anii ce vor veni, in sensul inchiderii minelor din cauza utilajelor miniere depasite, a continuturilor sarace ale unor zacaminte sau din ratiuni de protectia mediului. Cu toate acestea, productia miniera ce se va realiza din aceste tari va fi de mare importanta pentru piata europeana.
Din acelasi grafic se observa ca in Asia se manifesta o tendinta opusa celei din Europa. Productia miniera cunoaste o diminuare sistematica incepând cu anul 1997, dupa ce anterior inregistrase cresteri evidente.
In ceea ce priveste Africa si America de Sud, productia miniera continua sa inregistreze cresteri remarcabile, in timp ce in Australia si America de Nord nivelurile sunt aproximativ constante (fig. 2).
In ceea ce priveste un top al tarilor cu industrie miniera importanta, sunt de remarcat Rusia, SUA, China, Canada, Africa de Sud, India, Brazilia, Mexic, Chile si Australia.
Din graficele anterioare se constata ca productia mondiala de substante minerale utile a atins un maxim in 1997, dupa care s-a stabilizat in anii 2000 si 2001 la un nivel de aproximativ 9,2 miliarde de tone anual, iar datele statistice facute la nivel mondial dezvaluie cu claritate cresterea importantei mineritului in China, in tarile Americii de Sud si in Africa de Sud.
Dezvoltarea viitoare a mineritului este strâns legata de lucrarile de explorare ce se fac in prezent pentru omologarea de noi rezerve exploatabile. Cheltuielile de explorare au atins un maxim tot in anul 1997, dar defalcarea acestora pe continente arata o crestere semnificativa doar in America de Sud (fig.3).
In ceea ce priveste dezvoltarea sectoriala, tendintele manifestate sunt diverse pentru diferitele grupe de minerale (de exemplu fier si metale pentru fero-aliere, metale neferoase, metale pretioase, minerale industriale, respectiv combustibili).
La nivel global se constata o usoara crestere a productiei de fier si metale pentru fero-aliere (crom, mangan, cobalt, molibden, nichel, titan, vanadiu, tungsten - fig.4), chiar daca diferitele metale de aliere manifesta tendinte diferite, conditionate de evolutia preturilor si posibilitatile de substituire a lor.
Cei mai mari producatori de minereuri de fier sunt Brazilia (29,67% din productia mondiala), urmata de Australia (25,33%) si China (10,33%), care asigura impreuna 65,33% din productia mondiala. De asemenea se remarca fuziuni intre importante companii miniere, ceea ce conduce la o concentrare ulterioara a producatorilor. Cei mai mari producatori de minereu de fier de astazi sunt marile companii din Brazilia, Marea Britanie si Australia, care impreuna cu producatorii indieni contribuie la aproximativ 45% din productia mondiala.
In ceea ce priveste metalele neferoase (cupru, plumb, zinc, stibiu, mercur, staniu), se manifesta o tendinta cumulata de crestere in conditiile stagnarii productiei la Pb, Sb si Sn sau chiar descresterii productiei la Hg (fig.5).
In ceea ce priveste productia mondiala de metale pretioase (aur, argint, platina), exceptând aurul, aceasta manifesta o tendinta stagnanta, total diferita de cea manifestata de fier si metale pentru fero-aliere si de metalele neferoase (fig.6). Aurul este extras in tarile industrializate (46,62% din productia mondiala), in tarile in curs de dezvoltare (28,59%), respectiv in tarile cu economii in reforma (11,64%). Principalul producator mondial de aur este Africa de Sud (29,41% din productia mondiala in 1990; 23,7% in 1995 respectiv 15,33% in 2001), dar productia manifesta o accentuata tendinta descrescatoare datorita conditiilor dificile de exploatare in subteran la mare adâncime. Alte tari cu productie semnificativa sunt SUA cu 13% din productia mondiala a anului 2001, respectiv Australia cu 10,9%.
Datorita anunturilor de diminuare prin vânzare a rezervelor strategice de aur facute de câteva banci nationale (Marea Britanie, Elvetia) cu circa 2000 de tone in urmatorii ani, precum si recuperarea unor cantitati tot mai importante de aur din componentele electronice uzate, oferta va depasi cererea pietei, ceea ce va influenta pretul aurului pe termen mediu si lung. In aceste conditii anumite exploatari miniere de aur cu conditii dificile si cheltuieli mari vor fi constrânse sa isi inceteze activitatea.
Productia mondiala de minerale industriale (azbest, baritina, bor, feldspati, fluoruri, grafit, caolin, magnezit, fosfati, potasiu, talc) infatiseaza o evolutie diferentiata, cu un minim la nivelul anului 1993, pus pe seama marilor schimbari economice din tarile central si est - europene (fig.7).
Productia mondiala de combustibili minerali (huila, lignit, petrol, uraniu) a atins un maxim in anul 1997, urmat de o usoara tendinta descrescatoare (fig.8).
Productia de huila manifesta o tendinta de stagnare la un nivel de 3700 - 3800 mil. tone, principalii producatori mondiali fiind China (28,7%) si SUA (26,8%), urmate de India (7,9%). In ceea ce priveste lignitul, productia globala a inregistrat un declin de la 1179 mil. tone intre anii 1985 - 1990 la 910 mil. tone in 1995 si s-a stabilizat la un nivel de aproximativ 890 mil. tone. Diminuarea productiei dupa 1990 este pusa pe seama diminuarii activitatii de exploatare in Germania dupa unificare, ceea ce a marcat o scadere de la 29,9% in 1990 (ambele Germanii) la 19,8% in 2001 a ponderii in productia mondiala.
Productia globala de petrol a marcat o crestere sistematica pâna in 2000. Cei mai mari producatori sunt Arabia Saudita (11,34%), urmata de Rusia (10,1%) si SUA (7,6%). Doua treimi din rezervele mondiale sunt localizate in doar 5 tari din Orientul Mijlociu, din care 75% sunt controlate de OPEC. Cele mai mari rezerve de petrol sunt cantonate in Arabia Saudita si Irak (15,6 mld.t).
Productia globala de uraniu marcheaza o tendinta de revenire dupa o perioada de scadere (1985 - 61.100 t; 1990 - 54.000 t; 1995 - 33.400 t; 2001 - 45.100 t), principalii producatori fiind Canada (34% din productia mondiala) si Australia (20,2%).
In ceea ce priveste România, tara noastra are numeroase si variate zacaminte de substante minerale utile, dar continuturile acestora sunt deosebit de reduse. Activitatea miniera este intr-un declin accentuat ce se inscrie in declinul economic general inregistrat dupa 1989, necesitând reorganizarea pe principii economice, renuntarea la exploatarea unor zacaminte dificile si dezvoltarea de noi metode si tehnologii de exploatare pentru zacamintele viabile. Productia miniera din România este prezentata in tabelul nr.1 si fig.9.
Pentru rezolvarea problemelor dificile si variate ce le ridica activitatea de exploatare a substantelor minerale utile, cercetarea stiintifica din domeniu este deosebit de activa, cu numeroase probleme in studiu si cu numeroase solutii pentru diversele probleme. Membrii comunitatii stiintifice isi fac cunoscute preocuparile si rezultatele in cadrul numeroaselor manifestari stiintifice internationale ce culmineaza cu Congresul Mondial Minier.
MINING IN THE 21ST CENTURY – QUO VADIS a fost deviza sub care, in perioada 1 -÷5 noiembrie 2003 la New Delhi, sub inaltul patronaj al Excelentei sale dr. A.P.J. Abdul Kalam, presedintele Indiei, s-au desfasurat lucrarile celui de-al XIX-lea Congres Mondial Minier.
Cu aceasta ocazie s-au aniversat 45 de ani de la punerea bazelor Congresului Mondial Minier – initial ca o organizatie a tarilor cu industrie miniera din Europa de Est, care a devenit o organizatie globala afiliata la Natiunile Unite datorita initiativei si viziunii prof. dr. Boleslaw Krupinski, proeminent inginer minier si om de stiinta polonez. Congresul Mondial Minier numara in prezent peste 45 de tari membre de pe toate continentele, astfel:
- AFRICA: Africa de Sud, Maroc
- AMERICA DE NORD: Canada, Cuba, Mexic, SUA
- AMERICA DE SUD: Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Peru, Venezuela
- ASIA: China, India, Iran, Japonia, Kazakhstan, R.P.D.Coreea, Mongolia
- AUSTRALIA: Australia, Papua Noua Guinee, Filipine
- EUROPA: Austria, Belgia, Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Macedonia, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ukraina, Ungaria, Yugoslavia
Obiectivele Congresului Mondial Minier si ale Comitetului International de Organizare cuprinse in statutul organizatiei sunt:
a). Sa promoveze si sa sustina cooperarea stiintifica si tehnica, pentru progresul national si international, in domeniul exploatarii substantelor minerale solide si dezvoltarii resurselor minerale naturale;
b). Sa realizeze un schimb global de informatii in scopul dezvoltarii stiintei miniere, tehnologiilor, aspectelor economice, sanatatea muncii si siguranta operatiunilor miniere si protectia mediului.
Pentru atingerea acestor obiective au avut loc Congrese Mondiale Miniere in Europa, Asia, America de Nord [i de Sud (primele sapte sub numele de Congrese Internationale Miniere).
Dupa aproape doua decenii, India a fost pentru a doua oara gazda Congresului Mondial Minier. Acest lucru nu este deloc intâmplator, având in vedere dezvoltarea inregistrata de mineritul din aceasta tara, cu deosebire a introducerii in exploatare a rezervelor substantiale de carbune de care dispune, ajungând la o productie de 328 mil. tone in 2001, ceea ce o claseaza pe locul trei in lume dupa China si SUA, in scopul sustinerii politicii de siguranta energetica promovata in ultimii ani.
Un fapt demn de mentionat a fost organizarea de exceptie de care s-a bucurat acest ultim Congres al carui suflet a fost domnul prof. A.K. Ghose, specialist de renume mondial in domeniul mineritului, presedinte al Comitetului National Minier Indian si vicepresedinte al Comitetului International de Organizare al Congresului Mondial Minier.
Din România au fost prezentate, discutate si apreciate la aceasta prestigioasa manifestare stiintifica mondiala un numar de opt lucrari care au prezentat probleme specifice ale mineritului românesc, probleme de reabilitare a mediului afectat de activitatea miniera, precum si problematica pregatirii specialistilor pentru industria miniera a secolului XXI. Delegatia româna a fost formata din prof. univ. dr. ing. Dumitru FODOR, prof. univ. dr. ing. Mircea GEORGESCU, sef lucr. dr. ing. Adrian FLOREA de la Universitatea din Petrosani, sef lucr. dr. ing. Vasile POP de la Universitatea de Nord Baia-Mare si dr. ing. Nicolae BERCEA de la Compania Nationala a Lignitului Oltenia – Tg. Jiu. Pe lânga prezentarea celor opt lucrari, membrii delegatiei au avut sarcini pe durata desfasurarii congresului, fiind cooptati in Comisia tehnica de organizare – sef lucr. dr. ing. Adrian FLOREA si conducând in postura de presedinti si vicepresedinti birourile unor sesiuni tehnice - prof. univ. dr. ing. Dumitru FODOR, prof. univ. dr. ing. Mircea GEORGESCU.
Lucrarile Congresului s-au incheiat printr-o masa rotunda la care s-au discutat directiile de actiune viitoare si s-a adoptat Declaratia celui de al 19-lea Congres Mondial Minier de la New Delhi. Aceasta declaratie este dezvoltata in zece puncte a caror esenta consta in urmatoarele: performantele industriei miniere din punct de vedere al productiei, al eficientei, al securitatii muncii si al protectiei mediului vor trebui sa se dezvolte in mod continuu; trebuie sa creasca in mod semnificativ nivelul investitiilor pentru explorarea zacamintelor si in special a celor situate la mare adâncime; activitatea miniera trebuie sa afecteze cât mai putin mediul inconjurator; luarea deciziilor in domeniul mineritului trebuie sa aiba la baza principiile dezvoltarii durabile; progresul industriei miniere va trebui sa aiba la baza cele mai performante tehnologii existente pe piata; tehnologiile viitorului vor trebui sa se bazeze si pe tehnologii neconventionale (de exemplu biotehnologiile), capabile sa conduca la imbunatatirea extractiilor si diminuarea costurilor totale; industria miniera va cauta in continuare cu multa insistenta posibilitati de imbunatatire a performantelor legate de securitate, sanatate si mediu; sunt necesare eforturi majore pentru dezvoltarea si sustinerea cercetarii si invatamântului din domeniul minier; industria miniera va cauta strategii de restructurare care sa aiba efecte negative minore asupra colectivitatilor umane din zonele afectate; pentru a proteja veritabilele mosteniri ale ingeniozitatii si dibaciei umane in exploatarea si valorificarea bogatiilor pamântului, apare necesitatea ca anumite locatii miniere de pe intregul glob pamântesc sa fie declarate situri care fac parte din patrimoniul mondial.
Lampa miniera care se transmite la finalul fiecarui congres catre organizatorii viitorului congres a fost preluata de delegatia Iranului, gazda celui de al 20-lea Congres Mondial Minier la Teheran, in noiembrie 2005, sub genericul Mineritul si dezvoltarea durabila.
BIBLIOGRAFIE
1. Fodor,D. – Mining Industry in Romania – ERZMETALL – nr. 10/2003, p. 555÷560
2. Fodor,D. – Cel de al 19-lea Congres Mondial Minier – New Delhi 1-5 Noiembrie 2003 – Revista Minelor nr. 11/2003, p. 2÷5
3. Weber,L. – Trends in global mineral production – Journal of MINES, METALS AND FUELS sept.-oct. 2003, p.277÷283
prof. univ. dr. ing. Dumitru FODOR,
conf. univ. dr. ing. Adrian FLOREA,
Universitatea din Petrosani