PLANUL DE ACTIUNE DE LA BALI
Data: 1-15 martie 2008
Noi, inginerii din Romania, am actionat cu eficienta pentru aducerea la indeplinire a prevederilor Protocolului de la Kyoto, inca de la semnarea lui. Numeroasele articole publicate in Univers ingineresc pot confirma afirmatiile de mai sus. Inginerii romani au urmarit cu deosebit interes si negocierile care au avut loc la Bali, referitoare la urmatorii pasi ce trebuie facuti pentru prevenirea incalzirii atmosferei pamantului.
Se poate aprecia ca lumea a facut inca un pas important in directia controlului schimbarilor climatice. Poate ca Planul de Actiune convenit la negocierile de la Bali, de la inceputul lunii decembrie 2007, nu pare cine stie ce, din moment ce obliga statele numai la discutii, nu si la actiuni concrete. Dar exista totusi cel putin trei motive menite sa inspire optimism.
In primul rand, reprezentantii statelor lumii au fost suficient de uniti pentru a forta SUA sa-si abandoneze pozitia intransigenta, asa cum a fost ea fata de Protocolul de la Kyoto. In al doilea rand, foaia de parcurs marcheaza un sensibil echilibru al argumentelor. Iar in al treilea rand, solutiile realiste, care sa permita combinatia dintre dezvoltare economica si controlul gazelor cu efect de sera, sunt perfect posibile.
Mai intai, la Bali s-a obtinut efectul de strapungere a blocajului care paralizase reactia globala la schimbarile climatice inca de la semnarea Protocolului de la Kyoto, acum un deceniu. De aceasta data, reprezentantii statelor lumii au strans randurile intr-un front comun si chiar au huiduit-o pe sefa echipei americane la negocieri, pana cand aceasta si-a schimbat pozitia si a acceptat sa semneze Planul de Actiune. In acelasi timp, vazand aceasta solidaritate, chiar si marile economii in dezvoltare – precum China si India – par acum mai dispuse sa semneze un plan comun de actiune, desi mai este foarte mult de lucru pana cand va exista un acord global, cu care sa poata fi de acord atat tarile sarace, cat si cele bogate.
Un asemenea document trebuie sa fie echilibrat din mai multe puncte de vedere. Mai intai, trebuie sa stabilizeze emisiile de gaze cu efect de sera, pentru a evita ingerintele periculoase ale actiunilor umane in sistemul climatic – adica exact obiectivul principal al Conventiei-Cadru asupra schimbarilor climatice, adoptata de ONU in anul 1992, sub ale carei auspicii s-au desfasurat negocierile de la Bali. Concomitent, va trebui sa lasam loc si dezvoltarii economice rapide si reducerii saraciei. Statele sarace nu accepta si nu vor accepta un sistem de control al climei care sa le condamne la saracie. Trebuie avuta in vedere, in acest sens, cu maxima eficienta, intreruperea taierilor masive de paduri, principalul consumator de dioxid de carbon din atmosfera. Nu in ultimul rand, trebuie ajutate statele sa se adapteze la aceste schimbari climatice pe care le putem deja constata si care se vor accentua in viitor.
Planul de Actiune de la Bali tine cont de toate aceste argumente. Principalul punct este constituirea unui Grup de Lucru Ad-Hoc in vederea obtinerii unui acord global, pana in anul 2009. Acordul urmeaza sa stabileasca angajamentele masurabile, raportabile si verificabile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Asemenea aranjamente vor fi convenite in contextul dezvoltarii durabile, ceea ce inseamna ca dezvoltarea economico-sociala si reducerea saraciei sunt prioritati globale. Planul formuleaza si un apel la transferul de cunoastere, astfel incat tarile sarace sa poata adopta tehnologii nedaunatoare mediului.
Se poate pune, in mod pertinent, marea intrebare care ramane: in ce masura renuntarea la taierile haotice ale padurilor, stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de sera, dezvoltarea economica si adaptarea la schimbarile climatice existente se vor putea armoniza si ingemana simultan? Cu tehnologiile noastre de astazi asa ceva nu pare posibil, dar daca se vor dezvolta imediat noi tehnologii fezabile din punct de vedere stiintific, care sa fie adoptate repede, omenirea poate reusi.
Dupa renuntarea la taierea haotica a padurilor, cea mai importanta provocare este reducerea, eventual chiar eliminarea in mare parte a emisiilor de dioxid de carbon provenite din arderea combustibililor fosili, precum petrolul si derivatele, gazele naturale si carbunii. Acesti combustibili reprezinta resursele energetice ce mentin in functiune motoarele economiei mondiale, furnizand aproximativ patru cincimi din energia comerciala din lume. Emisiile ar putea fi eliminate fie prin trecerea la forme regenerabile de energie, fie prin reducerea aportului combustibililor fosili.
Adevarul-cheie este ca aproximativ 75% din consumul de combustibili fosili serveste unui numar relativ mic de scopuri: productia de electricitate si caldura in centralele termoelectrice, deplasarea autovehiculelor, incalzirea imobilelor si alimentarea unui numar restrans de industrii-cheie, cum ar fi cea petrochimica, a cimentului sau a otelului. In toate aceste sectoare este nevoie de noi tehnologii, nedaunatoare mediului inconjurator.
Se poate aprecia ca electrocentralele ar putea capta si elimina in conditii de siguranta dioxidul de carbon pe care il produc prin arderea combustibililor sau ar putea lucra numai cu energie solara. In mod similar ar putea proceda si fabricile mari. Tehnologiile hibrid, care combina bateriile de acumulatori electrici si benzina, impreuna cu filtrele selective (cu catalizatori) pentru gazele de esapament ar putea face ca automobilele sa consume mai putin si sa nu mai polueze atmosfera oraselor. Consumul de energie al cladirilor poate fi redus prin izolatii mai performante si prin trecerea de la incalzirea cu pacura la incalzirea electrica, produsa cu ajutorul tehnologiilor curate.
Estimarile optimiste ale economistilor si inginerilor sugereaza ca daca fiecare sector economic dezvolta si adopta tehnologii nedaunatoare mediului in deceniile ce urmeaza, lumea va putea reduce drastic emisiile de dioxid de carbon, platind in acest scop sub 1% din venitul anual global. Se vor putea evita astfel daunele pe termen lung, care ar costa oricum infinit mai mult. Altfel spus, lumea poate imbina cresterea economica si reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Iar statele bogate isi vor putea permite sa ajute tarile sarace sa finanteze tehnologiile noi, mai curate.
Pentru a ajunge la un acord pana in anul 2009, trebuie sa se depaseasca generalitatile actuale si galceava dintre tarile bogate si cele sarace legata de cine este de vina pentru schimbarile climatice si de cine ar trebui sa suporte costurile. Este nevoie de un plan de afaceri global, care sa detalieze modul in care noile tehnologii vor fi dezvoltate, testate si preluate expeditiv peste tot in lume, a aratat Jeffrey D. Saschs, directorul Institutului Pamantului de la Universitatea Columbia. Trebuie sa existe asigurarea ca toate statele adopta o strategie verificabila pentru introducerea tehnologiilor nedaunatoare mediului si ca economiile bogate se vor tine de promisiunea formulata in Planul de Actiune de la Bali de a furniza stimulente financiare si de alt fel pentru ca tarile sarace sa poata adopta noile tehnologii, a precizat el.
Cu atatea crize care afecteaza lumea noastra, poate parea cinic faptul ca o conferinta globala nu a facut decat sa promita o continuare a discutiilor. Dar mai bine sa retinem aspectul pozitiv: 190 de state ale lumii au convenit un plan sensibil, iar stiinta si tehnologia ofera sanse realiste de a-l pune in practica.
Mai este mult de facut. Provocarea este complexa, dar situatia este mult mai buna datorita dezbaterilor de la Bali. Acum este timpul sa ne punem mintile la treaba si sa ne tinem de cuvant.