Conferinta 500 de ani de evolutie in Europa – de la elicopterul lui da Vinci… la acceleratorul de particule
Data: 1-15 martie 2009
Desfasurata in ziua de 22 ianuarie a.c. in foaierul Teatrului National de Opereta Ion Dacian din Capitala, conferinta a fost organizata de Asociatia Future Networks, Teatrul National de Opereta Ion Dacian si Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Rominiei, cu prilejul desfasurarii in premiera in Rominia a expozitiei Leonardo da Vinci – Inventiile unui Geniu.
Vorbitorii invitati ai conferintei – Constantin Balaceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Romine, ing. dipl. Justin Capra, inventator, cistigator al Premiului Dan Voiculescu 2008, si prof. univ. dr. Ioan Pinzaru, rectorul Universitatii din Bucuresti (gazda conferintei), au incercat sa ofere raspunsuri la intrebari precum: Care au fost etapele evolutiei? Caror factori se datoreaza explozia stiintifica a ultimilor 100 de ani? Putem vorbi oare si de o dezvoltare in plan spiritual? Cum va arata Europa in urmatorii 100 de ani de evolutie?
Chiar daca vorbitorii nu au respectat intocmai desfasuratorul din invitatie, cei circa o suta de participanti la conferinta au urmarit cu interes prezentarile, in care s-au dezvoltat, in linii generale, urmatoarele idei: maretia platoniciana a lui Leonardo da Vinci; lumea virtuala si realitatea tehnologica; geniul ca vector al progresului; constiinta, suflet, spirit; mijloacele cunoasterii; evolutia ideilor in general; Renasterea ca moment revolutionar neingradit al cunoasterii; cultura generala si utilitarism; factorii de progres; dezechilibrele sociale, economice s.a. ce apar azi.
In istoria omenirii nu exista un al doilea ca Leonardo da Vinci. Artistul inventator simtea legile naturii, cunostea ordinea lucrurilor, intuia legaturile, proportiile fara sa fie inchis intr-un sistem matematic, fara sa aiba inhibitia structurilor cantitative. Pentru noi Universul este guvernat de legi, dar el lucra cu simboluri si cu structuri, nu cu informatii de amanunt, creatiile lui tind spre un sistem al sau, ce sparge imaginatia centripeta a ratiunii umane.
Atare sistem este facut din parti constitutive care interactioneaza intre ele in interior pentru a exista si totodata este permisiv, deschis, transmite si primeste informatii astfel incit intregul sa ramina viabil, sa nu poata fi distrus.
A fost pictor, muzician, inventator. Doar tainele comunicarii sociale nu le-a patruns. Lumea pe care a creat-o, in tehnica, a fost una virtuala. El a „desenat“ angrenaje, mecanisme de tot felul, dar nu le-a realizat practic. Exista din acest punct de vedere o anume asemanare cu Jules Verne, care a imaginat de asemenea o lume virtuala fara sa fi calatorit de facto sau sa fi patruns in imperiul tehnicii reale.
Epoca renascentista a fost propice inventiilor lui da Vinci. Se producea atunci o ireversibila deschidere, produsa o data cu disparitia dictaturii teologice si simultana cu adincirea Renasterii, ca moment revolutionar in cultura europeana. Totusi, omenirea nu atinsese nivelul tehnologic necesar pentru a pune in viata astfel de idei.
Intrebarea pe care ne-o punem, dintotdeauna, este daca exista un secret al geniului. Cum apar si cum se manifesta geniile, ce anume le distinge de restul oamenilor? Azi, ca si in paleolitic, creierul omului este acelasi. Exista la unii oameni predispozitii genetice pentru simtul practic, la altii pentru abstractizare.
Un creator este mare cind se identifica, se confunda cu problema abordata, chiar cu un intreg domeniu.
Geniul se confunda cu mai multe domenii, patrunde in esenta lucrurilor si de aceea, in perspectiva, nu este exclusa o posibila revenire la cultura de tip enciclopedic, urmare a exploziei informationale.
Unele inventii se nasc „intimplator“, altele au in spate efortul succesiv al mai multor generatii. Teoria lui Einstein se sprijina pe tezele lui Maxwell, ecuatiile cimpului electromagnetic pe ideile lui Lorentz. Exista o evolutie a ideilor, o filogeneza a acestora.
Ne deplasam insa asimptotic spre cunoastere, pe care o vom intilni la infinit, si acesta este unul dintre motivele pentru care accedem la ea si prin revelatie.
Dar din nimic nu se naste nimic. Insusi Leonardo si-a ridicat edificiul pe ceea ce inginerii arabi inventasera deja, rotile hidraulice, utilizarea scripetilor, folosirea petrolului! Se presupune ca ar fi utilizat si informatii de la anticul Heron (vezi aeolipila lui Heron, o sfera cu doua orificii dispuse la 180?, prin care iesea aburul sub presiune iar sfera se invirtea).
Geniul mai poate fi definit si altfel: „Acela de la care invatam ceea ce el n-a invatat de la nimeni“ (Justin Capra, citind pe Schopenhauer).
Si totusi geniile au limitele lor. Ca enciclopedist, Leonardo da Vinci detinea informatii din foarte multe domenii, azi insa se merge pe specializarea stricta, din ce in ce mai restrinsa, pina se ajunge la a sti totul despre nimic. Dar orizontul spre cultura da stralucire conditiei umane! Cultura inseamna traditie, limba, spiritualitate.
Care este calea cea mai buna de urmat in educatie, investitia pentru a stimula receptivitatea la actul de cultura sau pentru a obtine un beneficiu practic de care avem nevoie imediat? Cind nu exista echilibru intre cele doua cai de urmat se ajunge la monstruozitati. Conceptul utilitarist incununat prin eficienta, eficienta, eficienta, are limitele sale, amputarea culturii umaniste reprezinta o greseala cu urmari imprevizibile.
Cel ce face legatura dintre omul viu si absolut este sufletul.
Macovschi (la ale carui cursuri a asistat Justin Capra) spunea ca celula vie si celula moarta au aceeasi structura, hidrogen si carbon, dar ceea ce le deosebeste este metabolismul. „Dar eu Macovschi care va predau cursuri despre metabolism, va marturisesc ca acum la cei 80 de ani pe care ii am, nu stiu ce este metabolismul si viata rezida in virtutea unei energii pe care eu am numit-o noesica si care are sapte nivele de evolutie. Viata nu este de natura materiala, ci energie.“
Leonardo spunea ca e de plins discipolul care nu „vrea“ sa-si depaseasca maestrul, dar e de compatimit si maestrul care bareaza devenirea discipolului! Tot el afirma ca orice lucrare, pictura, sculptura sau chiar un experiment, daca nu sunt flancate de spirit, nu duc la rezultate.
Spiritul si materia se impletesc in evolutie si in viata biologica. Daca se exagereaza una din laturi se intra in criza, se dezechilibreaza sistemul.
Creativitatea tine si de contextul dezvoltarii generale a societatii. Pe vremea lui Leonardo se cunostea doar energia muschilor, energia hidraulica si a vintului. Nu se stia nimic despre energia electrica!
Exista multe descoperiri „intimplatoare“, unele apar cu „munca“ asidua, iar altele sunt „preluate“ mai mult sau mai putin onest!
Problema este unde vom ajunge peste 100 de ani! Stiintele exacte nu accepta sufletul, asupra sufletului nu se pot face masuratori, dar civilizatia poate sa dispara daca nu-si redescopera spiritul. Cercetatorii, inginerii, inventatorii au creat suficienta forta distructiva care poate neantiza civilizatia.
Asadar, pentru a nu se ajunge la un dezechilibru catastrofal, e nevoie, cum a spus Leonardo, ca tot ce intreprindem sa fie patruns de spirit. Adevarul este sustinut cu smerenie in vremurile noastre si de cei ce afirma, asemenea parintelui Arsenie Boca: prin puterile sufletului, minte, iubire si vointa, ne putem bucura de armonie.
Ce se va intimpla peste o suta de ani e mai greu de anticipat, dar se implinesc in toamna 550 de ani de la atestarea Bucurestilor printr-un document al lui Vlad Tepes si o suta de ani de la infiintarea Muzeului Tehnic National Dimitrie Leonida. Conform unei hotariri a UE, tot in aceasta perioada se marcheaza Anul Inventicii si al Inovarii. Cu acest prilej se intentioneaza organizarea unei expozitii Memoria tehnica a orasului Bucuresti, unde vor fi expuse obiecte originale si machete privind realizari importante rominesti (stiloul lui Petrache Poenaru, prima rafinarie de petrol din lume, inventiile lui Vuia, Vlaicu, Coanda, teodolitul folosit de echipa lui Anghel Saligny in executia podului de la Cernavoda – al doilea ca marime in lume la acea data (1895), barometrul care atesta zborul Pipera – Varsovia – Bucuresti, realizat in 1933 de George Banciulescu – primul om care a pilotat un avion avind in loc de picioare proteze, aparatul de zbor individual al lui Justin Capra, 1958 etc.) cit si fotografii si postere privitoare la transporturile, comunicatiile, constructiile industriale, iluminatul public si stradal, fintinile, infrastructura (poduri, canalizare, asfalt stradal), atelierele de fotografiat, gari, tipografii etc. prezente in Muzeul Tehnic National, Muzeul Militar National, Muzeul Politehnic, Muzeul Aviatiei, Muzeul RATB.
Tot cu acest prilej Orchestra Inginerilor va sustine un concert simfonic.