Expozitia Leonardo da Vinci – Inventiile unui geniu
Data: 1-15 martie 2009
(Urmare din numarul trecut)
Ambarcatiune cu visle rotative (fig. 11)
(Ms. B.)
Una din problemele care l-au framintat pe Leonardo este cea a rapiditatii si usurarii navigatiei. Forma carenei avea bineinteles o mare importanta, iar Leonardo ia drept model pestele, stapinitorul apelor. In plus, se gindeste sa echipeze anumite barci cu visle mari care, actionate prin intermediul manivelelor cu miinile sau picioarele, sa ofere un ritm si o eficienta mai mari de avansare decit cea a vislelor traditionale. In desenul dinamic de mai sus sunt ilustrate agilitatea vasului si manevrabilitatea sa datorita faptului ca vislasul este asezat cu fata inainte.
Ambarcatiune cu carena dubla (fig. 12)
(Ms. B. f.11.r.)
Ambarcatiunea cu carena dubla este probabil un sistem de aparare utilizat in caz de razboi naval, in special impotriva scufundatorului de carene. In cazul in care nava inamica ar fi lovit cu armele sale flancul vasului, s-ar fi inundat doar partea laterala a carenei, fara a exista riscul de scufundare. Acest sistem poate fi intilnit si la navele moderne.
Colacul de salvare (fig. 13)
(Cod. Atlantico f.276 v.)
Printre desenele variate pe care Leonardo le realizeaza se gaseste si colacul de salvare. Acesta era realizat din piele, era perfect etans si putea fi umflat cu aer.
Modalitate de a merge pe apa (fig. 14)
(Cod. Atlantico f. 7 r.)
Cu siguranta Leonardo nu este primul care a explorat modalitati care sa-i permita omului mersul pe apa. Este insa fascinat de acest domeniu, astfel in desenele sale gasim acest model de schiuri enorme care sa-i permita unui om, ajutat de cele doua bete, sa se deplaseze pe suprafata apei.
Podul arcuit (fig. 15)
(Cod. Atlantico f. 22 r.)
Este vorba despre podurile usoare si rezistente („ponti leggerissimi e forti“) pe care Leonardo le promitea lui Moro in scrisoarea sa. Usor de construit, din materiale nepretentioase, acestea erau realizate in special in scopuri militare: facilitau traversarea rapida a riurilor, permitind o mobilitate crescuta a trupelor si contribuind astfel la elementul surpriza, deseori fundamental pentru succesul intr-o batalie.
Podul mobil (fig. 16)
(Codice Atlantico, f. 855 r.)
Sunt multe exemplare de poduri mobile si fiabile pe care Leonardo le deseneaza de-a lungul carierei sale de inginer militar. Pe desenul de mai sus apar doar doua tipologii: 1) podul pe stilpi; 2) podul mobil cu arc.
Anemometrul (fig. 17)
(Cod. Arundel)
Leonardo deseneaza doua tipuri de instrumente pentru masurarea vitezei vintului. Primul se numeste anemometru cu lamele sau penello (datorita faptului ca pe vremuri se foloseau pene pentru masurarea vintului); este vorba despre un lemn simplu gradat si o lama care se misca mai mult sau mai putin in functie de intensitatea vintului. Celalalt, desenat pe aceeasi pagina a codicelui Arundel, este format din tuburi conice si cu ajutorul sau se poate verifica daca presiunea vintului care invirte rotile este proportionala cu deschiderea conurilor prin care trece aerul, intensitatea vintului fiind aceeasi.
Inclinometrul (fig. 18)
(Codice Atlantico f. 38 r.a.)
Acest instrument serveste la reglarea zborului. Este vorba despre un pendul inserat intr-un clopot de sticla (pentru a evita influenta vintului). Pozitia limbii pendulului indica pozitia masinii de zbor.
Anemomterul (fig. 19)
(Cod. Atlantico f. 249 v.a.)
Importanta studiilor lui Leonardo e demonstrata si de faptul ca el nu se limita la crearea masinilor de zbor. Printre variatele instrumentate create de el se gaseste si anemometrul, care serveste la calcularea fortei vintului. Un lemn gradat prin crestaturi si o lamela de metal pozitionata impotriva vintului permit masurarea fortei acestuia.
Planor cu extremitati manevrabile (fig. 20)
(Codice Atlantico
f. 309 v.a.)
Pilotul adopta o pozitie care ii permite un anume balans. Aripile sunt asemanatoare celor ale unei pasari mari, sunt fixe in partea interna, in timp ce partea externa este actionata prin intermediul unui cablu. Observind zborul pasarilor, Leonardo realizeaza faptul ca partea interna a aripii se misca mai incet decit cea externa, drept urmare rolul sau este mai mult unul de sustinere.
Parasuta (fig. 21)
(Codice Atlantico
f. 381 v.a.)
Acest proiect demonstreaza de asemenea cit de ingenioase si futuriste au fost ideile lui Leonardo. Parasuta era construita din pinza de in plasata pe un suport de forma piramidala, cu latura de 7 m. Cu ajutorul acestui mecanism, oricine ar fi putut sari de la mare inaltime fara riscuri.
Deltaplanul (fig. 22)
(Cod. Madrid)
Masinile de zbor inventate de Leonardo se pot imparti in doua categorii in functie de perioada de viata in care le-a creat.
Masinile concepute in tinerete sunt in general actionate de forta omului. In cea de a doua perioada, Leonardo intelege faptul ca forta umana e insuficienta si decide sa foloseasca puterea vintului si a curentilor de aer.
Deltaplanul este dotat cu o timona pentru controlul zborului.
Elicopterul (fig. 23)
(Manoscritto B f. 38 v.)
Este cu siguranta unul dintre desenele cele mai faimoase ale lui Leonardo, in care se poate recunoaste stramosul elicopterului de azi. Acest mecanism, construit din lemn, pinza si fire de fier, era actionat de catre patru oameni care rotind arborele central puteau sa se desprinda de la sol. Astfel conceput, aparatul intimpina greutati in a se desprinde de pe sol si doar actionat de forta unui motor adecvat ar fi putut sa se propulseze in aer.
Studiul aripii dintr-o bucata (fig. 24)
(Cod. Atlantico)
In urma studiului asupra aripilor pasarilor, Leonardo decide sa aplice aceleasi reguli in conceptia propriilor masini de zbor. Concepe o aripa unica asemanatoare cu cea a liliecilor, realizata dintr-o bucata de pinza fixata pe o armatura.
(Continuare in numarul viitor)