PROGRAMUL DE CONVERGENTA, TEST DE ANDURANTA

Autoritatile de la Bucuresti au remis la Bruxelles varianta actualizata a Programului de convergenta. Este vorba despre un document cuprinzator care vizeaza perioada pina in 2011 inclusiv, sub semnul a ceea ce s-ar cuveni sa reprezinte un pas decisiv spre etapa finala a procesului de integrare europeana a tarii noastre. Punctul terminus ar fi anul 2014, cind s-ar realiza si trecerea la moneda unica, euro.
Fireste, in spatiul acestei rubrici nu va fi posibila o prezentare nici macar sintetica a Programului de convergenta, insa citeva elemente merita sa fie subliniate deoarece – simplu vorbind – la mijloc se afla o prognoza care priveste si viata fiecaruia dintre noi, influentata tot mai puternic de conjuncturile economico-sociale la nivel planetar. Faptele demonstreaza ca este, practic, imposibil ca fiecare tara (mai ales cele emergente) sa faca fata crizei globale, iar un atu decisiv pentru Rominia, cu situatia ei binecunoscuta de noi toti, consta tocmai in apartenenta la UE, a carei forta considerabila se transmite pina in detaliile vietii cotidiene. Din acest motiv, cuvintul de ordine al Programului este „accelerarea“. Adica, procesele de reforma, in primul rind de restructurare pentru realizarea convergentei nominale (ratele inflatiei, datoriei publice, deficitului bugetar raportate la PIB, ca si cele ale dobinzii la nivelul stabilit prin Tratatul de la Maastricht) si a celei reale (ritmurile de crestere a PIB, gradul de competitivitate, nivelul somajului, structura economiei si ponderea comertului cu tarile membre ale UE), se vor accelera intrucit reprezinta si cel mai bun antidot la actuala criza. Nu este vorba, insa, despre cresteri nesustenabile, asa cum s-au petrecut lucrurile in perioada 2005 – 2008, ci despre obiective rezonabile, bazate pe resurse palpabile. In acest mod se va face fata, in mai bune conditii, riscurilor pe care le implica, inevitabil, participarea la fluxurile economice si comerciale continentale si internationale, marcate de convulsiile puternice ale recesiunii. Tocmai pentru ca ne ofera un tablou al viitorului apropiat pe care nu inactiunea il va contura. Programul se impune a fi bine cunoscut, temeinic insusit de factorii decidenti si de executie, deopotriva, la toate nivelurile. Vom reveni si noi asupra unor prevederi concrete, mai ales in procesul aplicarii lor. Astfel, concluzia principala este aceea ca fara convergenta propriilor noastre energii va fi cu neputinta sa atingem convergenta cu criteriile care directioneaza evolutia intregii Uniuni Europene. Adica, in pofida deosebirilor, ceea ce ne uneste trebuie sa se dovedeasca infinit mai puternic. (T.B.)