Opiniile managerilor si valabilitatea prognozelor
Data: 1-15 martie 2010
Cu o precizie de metronom, Banca Nationala a Romaniei (BNR), Institutul National de Statistica (INS) si Comisia Nationala de Prognoza (CNP) publica opiniile unor esantioane reprezentative ale managerilor. Notele metodologice publicate simultan cu opiniile indica, fara putinta de tagada, ca selectia respondentilor respecta riguros criteriile definite stiintific de derulare a unor astfel de investigatii, ceea ce constituie un element esential de credibilitate. Un al doilea motiv – care confera unor asemenea sondaje o valoare deosebita – este faptul ca aproape toate anticiparile s-au adeverit in ceea ce au avut ele mai important, si anume parametrii de baza ai oricarei activitati economice. În al treilea rind, desi investigatiile sunt operate de trei institutii diferite, dupa metodologii proprii, punctele de vedere ale managerilor coincid in privinta principalelor tendinte pe intreaga arie a vietii economico-sociale.
Prin urmare, nu avem niciun motiv sa punem la indoiala nici cele mai recente evaluari care vizeaza prima treime a anului, respectiv perioada pina la finalul lunii aprilie 2010. În ceea ce priveste volumul cifrei de afaceri care indica amploarea activitatii, managerii considera ca procesul de reducere va continua in constructii, comertul cu amanuntul si servicii (domenii care acopera aproximativ trei patrimi din produsul intern brut) si va fi relativ stationara evolutia productiei din industria prelucratoare. Din acest motiv, se considera ca piata muncii va fi – si in perioada imediat urmatoare – marcata de o semnificativa contractie, iar preturile nu se vor inscrie intr-un trend puternic de dezinflatie.
Aceste elemente duc la concluzia ca managerii nu intrevad, cel putin pentru intervalul examinat, oprirea declinului economic. Una dintre explicatii consta in faptul ca tara noastra a fost afectata mai tirziu de valul recesiunii globale si, in consecinta, va resorbi efectele ei tot mai tirziu. Dar, explicatia cea mai plauzibila vizeaza o alta caracteristica a situatiei economice a Romaniei. Este vorba despre suprapunerea efectelor crizei globale pe datele unei realitati de necontestat referitoare la persistenta unor grave dezechilibre reflectate de o serie de deficite, de la comertul exterior la contul curent pina la bugetul public.
Ceea ce s-a intimplat pina acum in decurs de peste un an de criza constituie, inainte de toate, rezultanta unui proces menit sa opreasca extinderea factorilor negativi, respectiv adincirea deficitelor amintite. Acesta a fost rolul principal al Acordului stand by incheiat cu FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala. „Tratamentul“ continut de masurile prevazute in acord s-a limitat la inlaturarea riscului de a se agrava situatia economica a Romaniei, de a se elimina pina si cele mai vagi urme ale posibilitatii ca tara sa intre in incapacitate de plata. Acest obiectiv a fost atins si nu trebuie, in niciun chip, subapreciat. Dar, mai departe nu s-a prea mers. Masurile anticriza propriu-zise au fost sporadice, ezitante si, in consecinta, nu au avut capacitatea de a atinge un alt obiectiv, cel care privea oprirea declinului.
Aceste date ale realitatii nu sunt totdeauna vizibile „cu ochiul liber“ in cazul nespecialistilor, insa managerii le cunosc din interior, simt pulsul economiei, iar estimarile lor merita toata atentia. În termenii specifici starilor de spirit ale populatiei, aceste constatari sunt de natura a diminua cantitatea de pesimism „pe cap de locuitor“. Fara sa se poata pretinde ca tot ceea ce a fost mai greu a trecut, exista indreptatirea de a aprecia ca tendinta domananta consta in aprofundarea a ceea ce s-a dovedit pozitiv in activitatea economica, ceea ce poate sa marcheze si revenirea – cu adevarat – a primaverii in economia romaneasca.