Stafeta generatiilor socio-profesionale intr-o noua etapa a societatii cunoasterii (II)
Data: 1-15 martie 2010
(Urmare din numarul trecut)
Continuam, in numarul de fata, sa publicam fragmente sugestive din Raportul Starea Calitatii in Invatamintul Superior din Romania 2009, subintitulat Barometrul Calitatii – 2009, prezentat de Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamintul Superior (ARACIS). Precizam – asa cum am facut-o si in numarul anterior – ca datele si concluziile cuprinse in acest document nu reprezinta punctul de vedere al redactiei, ci apartin autorilor studiului. Raportul se bazeaza pe date subiective (perceptii si reprezentari ale studentilor, cadrelor didactice si angajatorilor), precum si pe date si informatii obiective.
Educatia superioara
Perceptiile angajatorilor
In opinia angajatorilor, exista trei factori centrali in procesul de selectie si angajare a absolventilor: reputatia universitatii absolvite (care actioneaza ca indicator al potentialului de cunoastere a absolventului), istoria de munca (experienta absolventului, care trebuie sa fie preponderent specializata si romaneasca) si capacitatea candidatului de „a se vinde“ in timpul interviului de angajare.
Principalele patru aspecte de care angajatorii se declara a fi cel mai multumiti (si, deci, cel mai interesati) la un absolvent proaspat angajat sunt conectate slab cu pregatirea universitara: abilitatea de a folosi computerul, moralitatea, punctualitatea si capacitatea de a lucra in echipa. Calitatile si competentele direct legate de pregatirea universitara ocupa pozitii marginale in clasamentul aspectelor de care angajatorii se declara foarte multumiti. In plus, gradul de nemultumire a angajatorilor cu privire la aspectele pe care le considera foarte importante la angajarea unui absolvent nu inregistreaza valori semnificative. Implicit, se poate conchide ca angajatorii sunt multumiti de absolventii proaspat angajati, intr-o maniera moderata.
Parerile angajatorilor cu privire la valoarea diplomei de studii sunt impartite: 40 la suta dintre ei considera ca diploma de licenta nu reprezinta o garantie a calitatii absolventilor, in timp ce 36 la suta cred contrariul. Totodata, angajatorii percep absolventii ca fiind mai bine pregatiti teoretic decit practic (51 la suta dintre angajatori sunt de parere ca absolventii detin o buna pregatire teoretica in domeniu si doar 27 la suta sunt convinsi ca absolventii detin o buna pregatire practica).
Mai mult de jumatate dintre angajatori (54 la suta) considera universitatile publice ca fiind mai bune decit cele private. De asemenea, cei mai multi dintre angajatori (42 la suta) ar prefera, in conditii de pregatire similara, absolventii facultatilor din Romania, decit ai celor din strainatate. Iar peste 51 la suta ar prefera absolventii ciclului de licenta cu durata de 4 ani (respectiv, 5 ani), mai degraba decit absolventii sistemului Bologna.
Opiniile angajatorilor cu privire la responsabilitatea pregatirii absolventilor pentru piata muncii sunt impartite: 33 la suta considera ca responsabilitatea apartine universitatilor, 33 la suta considera ca aceasta apartine chiar absolventilor, iar 28 la suta cred ca aceasta apartine firmelor angajatoare.
Peste jumatate dintre angajatori (56 la suta) considera ca pregatirea universitara a absolventilor proaspat angajati trebuie completata. In acest sens, acestia ofera cursuri de formare/pregatire profesionala, in interiorul sau in exteriorul firmei.
Perceptiile studentilor
Cei mai importanti patru factori care determina preferinta studentilor pentru o anumita facultate sunt: interesul pentru domeniu, dorinta de a cunoaste, dorinta de a avea venituri mari si prestigiul facultatii.
Reusita in viata nu este determinata nici de studiile universitare, dar nici de retelele sociale. Doar 29 la suta dintre studenti considera, in mare si foarte mare masura, ca pentru a reusi in viata trebuie sa termini o facultate. Aceasta informatie este conforma cu perceptia sociala mai generala, de diminuare a importantei studiilor in ecuatia succesului social. Pe de alta parte, surprinde faptul ca jumatate dintre studentii chestionati (50 la suta) nu considera relatiile sociale drept criteriu decisiv de reusita in viata. Aceasta informatie contrazice o perceptie sociala mai generala, care pune in centrul succesului accesarea resurselor prin intermediul retelelor sociale (cunostinte, prieteni etc.). Aceasta „surpriza“ poate fi privita si din punctul de vedere al modelelor de succes pe care le ofera mass media – in special televiziunile – care induc si sustin puternic aceasta perceptie. In prezent, nu avem studii complete care sa arate cit de sustenabil este succesul in viata si societate al celor fara studii universitare.
Evaluarile generale pe care studentii chestionati le-au furnizat cu privire la calitatea facultatii in care studiaza sunt extrem de pozitive. Astfel, 24 la suta dintre cei chestionati considera ca studiaza intr-o facultate de top, iar 62 la suta considera ca invata intr-o facultate buna.
Perceptiile studentilor cu privire la procesul educational sunt in general pozitive, cele mai apreciate cinci aspecte vizind mai degraba structura si forma acestuia, decit continutul cursurilor si activitatea profesorilor: biblioteca si serviciile oferite sunt de calitate, cursurile, seminariile si laboratoarele nu sunt anulate fara reprogramare, criteriile de notare sunt clare, iar schimbarile din orar sunt anuntate la timp. Pe acest fundal pozitiv, exista totusi unele aspecte care concentreaza procente consistente de nemultumire: 27 la suta dintre studentii chestionati considera ca profesorii nu sunt disponibili pentru consultatii atunci cind au nevoie, iar 19 la suta considera ca indicatiile si comentariile primite de la profesori si asistenti nu prea le sunt de folos.
Opiniile studentilor cu privire la continutul cursurilor sunt predomanant favorabile, 79 la suta considerind ca informatia oferita in cursuri este de actualitate, 66 la suta ca disciplinele accentueaza suficient componenta practica a temelor predate, si doar 42 la suta ca disciplinele acorda prea multa importanta memorarii. Pe acest fond de perceptii pozitive, trebuie, totusi, subliniat faptul ca 42 la suta dintre studenti considera ca in cursuri se pune prea mult accentul pe pregatirea teoretica, neglijind aplicarea acestora in practica.
In ceea ce priveste contributia institutiilor de invatamint la insertia absolventilor pe piata muncii, studentii considera ca facultatile sunt preocupate sa le ofere burse de studii (69 la suta) si stagii de practica (57 la suta). Doar 42 la suta dintre studentii chestionati au sustinut ca facultatile au invitat angajatori care sa ofere informatii cu privire la locurile de munca existente si numai 39 la suta au mentionat organizarea de catre facultati de programe de internship.
Studentii sunt mai degraba optimisti in ceea ce priveste gasirea unui loc de munca la finalizarea studiilor. Astfel, 48 la suta dintre cei chestionati sunt de parere ca nu vor avea probleme in gasirea unui loc de munca, iar 45 la suta considera ca la finalizarea studiilor vor gasi locul de munca pe care si-l doresc. Optimismul studentilor este fundamentat de increderea pe care acestia o manifesta in facultatea si oferta educationala a facultatii in care studiaza. Astfel, 50 la suta dintre studentii chestionati considera ca facultatea le ofera „toate abilitatile si competentele de care vor avea nevoie la locul de munca“ (fata de 40 la suta, care cred contrariul), iar 66 la suta considera ca stagiile de practica sunt de un real folos in pregatire. In plus, doar 38 la suta dintre studenti considera ca in timpul facultatii cursurile nu abordeaza problemele practice cu care se vor confrunta la locul de munca (fata de 50 la suta care cred contrariul).
In ceea ce priveste utilitatea ofertelor educationale, 69 la suta dintre cei chestionati cred ca facultatea pe care o urmeaza le ofera cunostintele necesare pentru a deveni specialisti in domeniul in care studiaza, iar 61 la suta sunt de parere ca facultatea le ofera competentele necesare pentru intelegerea domeniilor conexe. Interesant este ca 41 la suta dintre studentii chestionati sunt convinsi in mare si foarte mare masura ca pregatirea oferita de invatamintul superior romanesc este cel putin la fel de buna precum cea oferita in Europa de Vest. Totusi, aceasta nu este o perceptie domananta la nivelul esantionului de studenti, intrucit un procentaj egal, de 41 la suta dintre intervievati, sustin contrariul.
Cu cit studentii provin din universitati de stat, au rezultate mai bune la invatatura, au aspiratii mai inalte pentru cariera viitoare si se afla in anii terminali de studiu, cu atit este mai probabil sa fie mai critici cu calitatea academica a programelor pe care le frecventeaza.
Responsabilitatea pregatirii pentru piata muncii apartine, in opinia studentilor, in primul rind facultatilor (42 la suta) si in al doilea rind absolventilor insisi (35 la suta). Doar 18 la suta dintre studentii chestionati considera firmele ca fiind responsabile pentru pregatirea absolventilor in vederea insertiei pe piata muncii.
Din perspectiva abilitatilor si cunostintelor necesare la locul de munca, cei mai multi dintre studenti considera ca facultatea contribuie la formarea abilitatii de a sintetiza informatiile primite (71 la suta), a gindirii analitice (67 la suta), a capacitatii de a lucra in echipa (65 la suta) si a capacitatii de organizare eficienta (64 la suta). Altfel spus, acestea sunt caracteristicile despre care studentii cred ca le sunt formate in principal in cadrul programului de studii pe care il urmeaza.
Diploma de studii este inalt valorizata de studentii cuprinsi in cadrul esantionului: 69 la suta dintre acestia considera ca diploma pe care o vor obtine este un indicator al cunostintelor si abilitatilor dobindite in facultate, iar 57 la suta cred in mare si foarte mare masura ca aceasta ii va ajuta sa obtina mai usor un loc de munca.
Continuarea studiilor prin accesarea ciclului II – masterat reprezinta o preferinta exprimata de 88 la suta dintre studenti (75 la suta studii de masterat in tara, iar 13 la suta in strainatate), in timp ce 43 la suta dintre cei chestionati iau in calcul si inscrierea in ciclul studiilor doctorale.
In ceea ce priveste coruptia, 68 la suta dintre cei chestionati considera ca aceasta este mult si foarte mult raspindita in universitatile private, iar 60 la suta in universitatile publice. Doar 25 la suta dintre studentii chestionati considera coruptia ca fiind raspindita mult si foarte mult in facultatea in care studiaza si numai 30 la suta in universitatea in care studiaza. Aceste date genereaza doua implicatii: a) universitatile private ar fi mai corupte, in general, decit cele publice; b) studentii respondenti sunt mult mai virulenti in relatie cu celelalte universitati/facultati, decit sunt in relatie cu propria universitate/facultate. Totusi, se constata ca de multe ori raspunsurile nu se bazeaza pe constatari proprii, ci pe cazuri de care au cunostinta „din auzite“, iar alteori raspunsurile sunt influentate de modul in care sunt formulate intrebarile.
Perceptiile cadrelor didactice
Perceptiile cadrelor didactice cu privire la continutul si forma procesului educational derulat in cadrul facultatii in care predau sunt extrem de pozitive. Spre exemplu, 91 la suta dintre cadrele didactice considera ca feedback-ul oferit ii ajuta pe studenti sa inteleaga mai bine domeniul, 89 la suta considera ca studentii primesc mereu feedback pentru lucrarile pe care trebuie sa le realizeze, 89 la suta apreciaza ca profesorii sunt disponibili pentru consultatii, cind studentii au nevoie, 87 la suta sunt de parere ca cursurile ii stimuleaza din punct de vedere intelectual pe studenti etc.
De asemenea, perceptiile cadrelor didactice cu privire la organizarea procesului de invatamint sunt la fel de pozitive. Spre exemplu, cadrele didactice considera ca in facultatea in care predau criteriile de notare sunt clare de la bun inceput (94 la suta), notarea la examen este mereu corecta (94 la suta), cursurile si laboratoarele nu sunt anulate fara reprogramare (92 la suta) etc.
Aceleasi perceptii se pastreaza si in cazul resurselor necesare procesului educational. Cadrele didactice chestionate considera ca studentii pot accesa resurse IT atunci cind au nevoie (85 la suta), ca biblioteca si serviciile oferite de aceasta sunt de calitate (82 la suta) si ca studentii pot folosi echipament specializat atunci cind au nevoie (80 la suta).
Evaluarea tuturor cursurilor de catre studenti reprezinta o procedura utilizata pe o scara redusa de cadrele didactice si de facultatile in care acestea predau. Doar 33 la suta dintre cadrele didactice chestionate au afirmat ca cer din partea studentilor evaluari pentru toate cursurile sustinute si doar 43 la suta sustin ca facultatea in care predau a introdus obligativitatea evaluarii tuturor cursurilor. Putin peste jumatate dintre cadrele didactice chestionate (52 la suta) au declarat ca in facultatea in care predau, evaluarile cursurilor facute de studenti sunt utilizate, in mare si foarte mare masura, drept criterii de intocmire a programelor si de incredintare a cursurilor catre profesori. Implicatia inversa este aceea ca, in restul cazurilor, evaluarile realizate de studenti sunt inutile. Evaluarea de catre studenti a cursurilor sustinute de cadrele didactice se face in mult mai mica masura in universitatile particulare.
In elaborarea cursurilor, cadrele didactice au declarat ca tin cont de profilul calificarii viitoare a studentilor (92 la suta), de obtinerea de rezultate bune in invatare de catre studenti (91 la suta) si de motivarea studentilor pentru invatare (88 la suta). Aceasta informatie pare a fi putin contradictorie, in conditiile in care Romania a inregistrat intirzieri in elaborarea si implementarea Cadrului National al Calificarilor in Invatamintul Superior.
Perceptiile cadrelor didactice cu privire la modul in care procesul educational universitar pregateste si orienteaza studentii pentru piata muncii sunt, de asemenea, extrem de pozitive. Cadrele didactice considera ca facultatea in care predau ii ajuta pe studenti sa obtina abilitatile si competentele de care au nevoie la locul de munca (90 la suta), ca stagiile de practica din timpul facultatii sunt de un real folos pentru pregatirea studentilor (88 la suta), ca in cursuri se abordeaza problemele practice cu care absolventii se pot confrunta la locul de munca (68 la suta) si ca, dupa incheierea studiilor, studentilor le va fi usor sa isi gaseasca un loc de munca (67 la suta).
Sapte cadre didactice din 10 cred in mare si foarte mare masura ca ceea ce se face in facultatea in care predau si ceea ce se cere la angajare sunt lucruri similare si doar doua cadre didactice din 10 considera ca publicatiile realizate pe baza cercetarilor sunt un aspect important in cariera.
In ceea ce priveste responsabilitatea pregatirii studentilor pentru piata muncii, 63 la suta dintre cadrele didactice chestionate considera ca aceasta apartine universitatilor, 21 la suta considera ca apartine studentilor si numai 10 la suta considera ca apartine firmelor de pe piata.
Diploma de studii pe care studentii o obtin la finalizarea studiilor este inalt valorizata de cadrele didactice, 84 la suta dintre acestea considerind ca este un indicator al cunostintelor si abilitatilor pe care studentii le obtin in anii de facultate.
In ceea ce priveste cunostintele si abilitatile formate de universitatile in care predau pentru piata muncii, pe baza distributiei raspunsurilor cadrelor didactice se poate construi o ierarhie in care primele patru pozitii sunt ocupate de: abilitatea de a sintetiza informatiile primite (80 la suta), gindirea analitica (79 la suta), abilitatea de a folosi computerul/tehnologia moderna (79 la suta) si capacitatea de a argumenta convingator un punct de vedere (77 la suta).
In rindul cadrelor didactice chestionate, parerea domananta este aceea ca invatamintul superior romanesc este cel putin la fel de bun precum cel din vestul Europei (59 la suta).
Decalaje si divergente cu privire la calitatea educatiei
In evaluarea starii calitatii educatiei superioare, studiul consemneaza decalaje de intensitate si, pe alocuri, chiar divergente de orientare a perceptiilor, reprezentarilor si atitudinilor exprimate de studenti, cadre didactice si angajatori.
• Decalajul de perceptie intre cadrele didactice si studenti cu privire atit la continutul, cit si la organizarea si resursele necesare in procesul de invatamint. Desi ambele categorii de actori percep pozitiv procesul de invatamint, ponderea orientarilor pozitive ale perceptiilor cadrelor didactice este mai mare decit cea a studentilor.
In ceea ce priveste continutul procesului de invatamint, cel mai mare decalaj este identificat intre perceptiile cu privire la feedback-ul cadrelor didactice pentru lucrarile/referatele pe care studentii trebuie sa le realizeze. Acest decalaj este de 40 (89 la suta dintre cadrele didactice sustin ca studentii primesc mereu feedback pentru lucrarile/referatele pe care trebuie sa le realizeze, in timp ce doar 49 la suta dintre studenti sustin acest lucru).
In privinta resurselor necesare procesului de invatare, cel mai mare decalaj este identificat intre perceptiile cu privire la disponibilitatea echipamentului specializat. Acest decalaj este de 37 (80 la suta dintre cadrele didactice sustin ca studentii pot folosi echipament specializat atunci cind au nevoie, in timp ce doar 43 la suta dintre studenti sustin acest lucru).
• Decalajul dintre orientarea perceptiilor cadrelor didactice, studentilor si angajatorilor cu privire la responsabilitatea pregatirii absolventilor pentru piata muncii. Analizind pe baza de perechi, se poate constata ca cel mai mare decalaj de perceptie se identifica intre universitari si angajatori: 30 (63 la suta dintre universitari considera ca universitatile detin responsabilitatea pentru pregatirea absolventilor pentru piata muncii, in timp ce acest lucru este sustinut de doar 33 la suta dintre angajatori). Pe de alta parte, cel mai ridicat decalaj de perceptie intre cadrele didactice si studenti se identifica pe acelasi tip de raspuns: 22 (63 la suta dintre cadrele didactice sustin responsabilitatea universitatilor, fata de numai 41 la suta dintre studenti).
• Decalajul de perceptie intre angajatori, studenti si cadre didactice cu privire la profilul de absolvent furnizat de universitati. Una dintre prioritatile existente atit la nivel european, cit si la nivel national, este reprezentata de adaptarea educatiei superioare la cerintele pietei muncii. In acest sens, profilul de absolvent furnizat de universitati trebuie sa se apropie cit se poate de mult de profilul de absolvent cerut de angajatori. Datele colectate par a indica mai degraba un decalaj intre cele doua profiluri. Astfel, cadrele didactice considera ca primele cinci cunostinte si abilitati la a caror formare facultatea in care predau contribuie in mare si foarte mare masura sunt: abilitatea de a sintetiza informatiile primite (80 la suta), gindirea analitica (79 la suta), abilitatea de a folosi computerul si noile tehnologii (79 la suta), capacitatea de a argumenta convingator un punct de vedere (77 la suta) si capacitatea de a transpune in practica cunostintele dobindite (75 la suta). Pe de alta parte, in opinia angajatorilor, primele cinci cunostinte si abilitati pe care un absolvent trebuie sa le aiba sunt: capacitatea de a se organiza la locul de munca (97 la suta), capacitatea de a lucra in echipa (96 la suta), capacitatea de a comunica (cu colegii, superiorii, clientii etc.) (96 la suta), punctualitatea (93 la suta) si moralitatea (90 la suta). Desi universitarii isi asuma functia de pregatire a absolventilor pentru piata muncii, tipul de absolvent propus nu coincide cu tipul de absolvent dorit de angajatori (din perspectiva celor mai importante cinci cunostinte si abilitati).
Analizind perceptiile studentilor cu privire la cunostintele si abilitatile pe care se asteapta sa le dobindeasca in timpul facultatii, vom constata ca acestea se suprapun partial, atit pe configuratia de cunostinte si abilitati a angajatorilor, cit si pe cea propusa de cadrele didactice. Prin urmare, profilul de absolvent pe care studentii se asteapta sa il dobindeasca pentru piata muncii este o combinatie intre profilul de absolvent propus de cadrele didactice si profilul de absolvent cerut de angajatori.
• Decalajul intre orientarile perceptiilor angajatorilor, studentilor si cadrelor didactice cu privire la tipul de pregatire furnizat absolventilor in timpul studiilor. Doar 27 la suta dintre angajatori sunt de parere ca absolventii au o buna pregatire practica in domeniu. Aceasta informatie este divergenta cu perceptiile cadrelor didactice si ale studentilor cu privire la dimensiunea practica a cursurilor si cu privire la capacitatea scolii de pregatire pentru locul de munca. In acest sens, devin semnificative urmatoarele cifre: 66 la suta dintre studentii chestionati considera in mare si foarte mare masura ca se accentueaza suficient componenta practica a temelor predate in cursuri, iar 68 la suta dintre cadrele didactice sunt de parere in mare si foarte mare masura ca in cursurile urmate in timpul facultatii se abordeaza problemele practice cu care absolventii se pot confrunta la locul de munca.
Apel pentru cursuri speciale
Desi marea majoritate a cadrelor didactice asuma rolul universitatii de pregatire a absolventului pentru piata muncii, comportamentul angajatorilor de pe piata pare a indica o alta perceptie cu privire la functia universitatilor si implicit a programelor de studii. Astfel, angajatorii au declarat, in proportie de peste 50 la suta, ca organizeaza cursuri de pregatire si formare profesionala destinate absolventilor proaspat angajati (fie in interiorul firmei, fie prin contractarea de programe specializate). Apelul angajatorilor la completarea pregatirii studentilor prin cursuri speciale poate fi interpretat in cel putin doua modalitati. Prima modalitate de interpretare ar fi aceea ca angajatorii nu sunt foarte multumiti de pregatirea furnizata de universitati, in conditiile in care 33 la suta dintre angajatori considera ca datoria de a pregati absolventi pentru piata muncii apartine universitatilor. A doua modalitate de interpretare ar fi aceea ca cerintele si nevoile firmelor sunt atit de specifice incit pregatirea universitara trebuie completata prin cursuri speciale organizate la scurt timp dupa angajare. Astfel, 28 la suta dintre angajatori considera ca responsabilitatea pregatirii pentru locul de munca apartine firmelor si nicidecum universitatilor.
Ambele modalitati de interpretare mai sus mentionate demonstreaza faptul ca imaginea cadrelor didactice si cea a angajatorilor cu privire la cerintele de pregatire ale pietei muncii nu sunt compatibile, in conditiile in care 70 la suta dintre cadrele didactice considera ca intre ceea ce se face in facultate si ceea ce se cere la locul de munca nu sunt mari diferente. Unul dintre motive este ca nici cadrele didactice, nici angajatorii nu au perceput inca pe deplin efectele trecerii la structura Bologna, pe de-o parte, iar, pe de alta parte, angajatorii resimt formarea celor nou incadrati ca pe o corvoada sau obligatie suplimentara si nu ca pe o politica a firmei, asa cum se intimpla in tarile cu economie dezvoltata, in firmele cu forta economica, pentru care calitatea propriei activitati este o prioritate.
Raportul al carui rezumat l-am prezentat este primul de acest gen asupra starii calitatii academice din sistemul romanesc de invatamint superior si reprezinta doar un studiu de parcurs. Barometrul calitatii pe 2009 va fi urmat de alte trei rapoarte. Cel din 2010 va prezenta o analiza institutionala a regulilor, normelor, valorilor si procedurilor de asigurare a calitatii in institutiile de invatamint superior. Raportul din 2011 va combina analiza distributiilor statistice cu analiza institutionala a procedurilor de asigurare a calitatii academice. La finalul proiectului va fi prezentat un raport sintetic privind starea calitatii in invatamintul superior din perspectiva longitudinala.