Potentialul de crestere economica
Data: 1 - 15 martie 2013
Dorinta cat se poate de fireasca de a iesi mai repede din criza se exprima si prin formula de-acum consacrata a necesitatii reluarii grabnice a procesului de crestere economica. Numai ca, atunci cand aceasta tema este tratata cu seriozitate, se impune, inainte de toate, a face distinctia intre dorinta si putinta. Cresterea economica nu reprezinta un act marcat predominant de subiectivitate, ci este determinata, inainte de toate, de existenta unor conditii obligatorii. Fireste, nu ne propunem o dezbatere teoretica, ci relevam ca determinarea potentialului de crestere este legata mai ales de factori obiectivi. Din aceasta perspectiva, constatam ca atunci cand am avut in Romania o reala crestere economica, respectiv intervalul dintre anul 2000 si anul 2008, ritmurile inalte s-au exprimat aproape in totalitate prin cresteri cantitative. Chiar daca nu intervenea criza, era inevitabil sa se ajunga intr-un punct in care cresterea exclusiv cantitativa avea sa ia sfarsit.
Cum bine se stie, cresterea cantitativa este determinata nu numai de dinamica, in volum, a resurselor naturale, de munca si de capital, ci si de modul in care acestea sunt gestionate. Se poate demonstra, inclusiv dintr-o perspectiva inginereasca, un fapt extrem de important legat tot de perioada 2000 - 2008. Bunaoara, au intrat in medie, pe an, in tara noastra circa 15 miliarde de euro capitaluri straine. Ce s-a intamplat cu aceste sume? In majoritatea lor, s-au indreptat spre domenii care nu au generat progres tehnologic si, prin urmare, nu au avut ca efect nici o crestere suficient de puternica a productivitatii muncii si nici o modernizare semnificativa a industriei, a celorlalte sectoare ale economiei. Cu aceasta subliniere, ajungem la ceea ce se numeste dimensiunea calitativa a cresterii economice. Or, aceasta dimensiune consta in factorii intensivi de crestere, in randul carora progresul tehnologic are un rol esential. Ca lucrurile stau asa o confirma si situatia de dupa 2008, cand, odata cu reducerea masiva a investitiilor straine in economia romaneasca, am avut de-a face nu numai cu o stopare a cresterii economice, ci si cu o cadere abrupta a produsului intern brut.
Cand vorbim despre factorii calitativi, nu putem face abstractie nici de „motorul“ care ii mentine cel putin „pe linia de plutire“. Avem in vedere inca o dimensiune a cresterii economice, si anume cea structurala, care vizeaza ponderea diversilor factori care influenteaza cresterea economica. Or, continuarea dezvoltarii extensive nu poate duce decat la structuri tot mai putin eficiente, practic, la anularea avantajelor comparative si, mai ales, a celor competitive ale Romaniei.
Toate aceste constatari, la indemana tuturor celor care sunt realmente interesati de „soarta“ economiei romanesti, nu trebuie sa ramana in sfera analizelor, ci pot oferi premisele unor solutii. Cele mai multe dintre acestea se cer subsumate „constructiei“ unui alt model de crestere economica decat cel adoptat (cu unele modificari, renuntari sau adaugiri) in perioada postdecembrista. Intrucat am vorbit despre limitele cresterii bazate aproape exclusiv pe factorii cantitativi, se impune a remarca necesitatea imperioasa de a muta accentele, ceea ce se traduce in optiunea pentru predominarea factorilor intensivi. Acestia vizeaza - cum, de asemenea, bine se stie - valoarea capitalului uman, care determina progresul tehnologic si, implicit, cresteri semnificative de productivitate. Nu subapreciem dificultatile care apar atunci cand aceste considerente se convertesc in masuri de politica economica, insa nici mentinerea intr-o comoda expectativa nu ne va fi de niciun folos. Remarca ii priveste, desigur, inainte de toate, pe factorii decidenti, insa luarea de catre ei in considerare a punctelor de vedere ale specialistilor, inclusiv ale inginerilor, reprezinta incontestabil cheia succesului.