Universalitatea principiului sfera-spirala
Data: 1 - 15 martie 2013
Sfera, corp geometric cu minimum de suprafata si maximum de continut, cu suprafata curba exterioara egal distantata fata de centru, reprezinta forma cu cea mai omogena dispunere spatiala. Este forma predominanta ca pondere in univers, cel mai frecvent intalnita atat la scara macro, cat si microcosmica, situand biosfera - implicit omul - la confluenta acestor doua lumi.
Ierarhia sferelor incepe cu stelele, imense globuri de plasma, continuand cu planetele mari, constituite din gaze lichefiate, apoi cu planetele mici, cu multitudinea satelitilor, iar pe Terra cu formatiuni sferice din roca, sferele de origine vulcanica ori perlele de pestera calcaroase. Mai apoi, la nivelul biosferei, formele globulare ale fructelor, struguri, afine etc., varietatea globilor oculari din regnul animal, organe sfera prin excelenta ce cauta lumina. La nivel microscopic ajungem la organismele monocelulare, celule ou cu forma globulara, iar la limita inferioara la atomul sferoidal compus din minuscule si impalpabile particule elementare. In spatii imponderale, stropii de apa si alte fluide iau forma sferica in lipsa gravitatiei, datorita tensiunii superficiale ce actioneaza asemenea unei membrane formatoare nevazute. Rotind o sfera lichida, ea tinde sa devina discoidala, improscand materie in plan ecuatorial datorita fortei centrifuge, asemenea planetei Saturn. La viteze sporite, efectul centrifugal devine dominant, iar sfera initiala devine disc asemanator imensului disc gravitational galactic, care este cuprins, la randul sau, in sfera invizibila a haloului ce circumscrie discul galactic.
Mai departe, morfismul spiral al traiectoriilor ciclice dar niciodata identice conduce implacabil la surprinderea numitorului comun, legand asemenea unui fir nevazut ce strabate si uneste ca principiu integrator microcosmosul, mezocosmosul
si macrocosmosul. Acest cod al formei se constituie prin legatura indisolubila a dualismului sfera-spirala, animat de suflul vibratiei ce mediaza contopirea armonica a trei elemente universale inseparabile. In multe cazuri, avem de-a face cu insurubari in spatiu (tandemul Pamant-Luna descrie un dublu helix pe orbita eliptica in jurul Soarelui), iar planul sistemului solar neparalel cu planul discului galactic descrie un minunat helix intr-un an galactic (fiecare planeta se insurubeaza de fapt in jurul centrului galactic). Spirala se regaseste in mod frapant la numeroase formatiuni naturale de la nivelul lumii minerale (cristale de cuart si toate cristalizarile generatoare de antipozi optici) pana la agregatele complexe ce intra in alcatuirea edificiilor macromoleculare ale binecunoscutului dublu helix dextrogir ADN, aflat la baza intregului polimorfism functional ce modeleaza prin aditie si din inauntru spre afara intreaga splendoare a morfologiei lumii vii.
Galaxia este o uriasa sfera de materie neagra transparenta ce inchide la nivelul discului ecuatorial spirala dubla, alcatuita din plasma fluida a puzderiei de stele fierbinti care umplu de lumini bratele laptoase. Sistemul Solar repeta, dar la o scara inferioara, structura difuza a norului Oort
, imens scut sferic constituit din particule de apa, ce inconjoara discul planului Sistemului Solar.
Sintetizand, avem trecerea de la haloul sferic galactic la disc-spiral, iar apoi, in cadrul fiecarui sistem solar, norul gazos sferic ce cuprinde planul discului planetar. Urmarind relatia sfera-disc in cazul planetelor, observam structuri sferice concentrice, la exterior rarefiate iar spre centru din ce in ce mai dense si fierbinti - atmosfera, biosfera, litosfera, iar la nivelul biosferei, incepand cu oul-celula alcatuit, de asemenea, neintamplator din sfere concentrice - citoplasma, plasma, membrana nucleara, nucleu care contine helixul cromozomial alcatuit din filamente ADN.
Trecand spre minuscula si ultra rapida lume atomica si subatomica, principiul cuantic al orbitelor stratificate energetic incheie sirul structurilor alternante sfera-disc, tor-vortex. In cadrul acestui sistem, continut si continand, spirala, vortexul, intermediaza comunicarea si transferul energetic de la mic la mare si invers.
Oare relatia sfera-spirala se reduce doar la translatarea de la o scara la alta precum relatia dinamica stabilita intre doua sau mai multe sfere concentrice mediata de vortexul tornadei ori vartejul acvatic?
Elaborarea unui alfabet vizual volumetric bazat pe generarea prin cresteri succesive a unor ansambluri regulate de sfere, bazate pe principiul natural al maximului de stabilitate, genereaza atat in plan, cat si in cresterile tridimensionale formatiuni cvasiregulate cu aparitia neasteptata a chiralitatii
structurilor levogire si dextrogire (spre stanga sau spre dreapta). Astfel, daca in plan 6 cercuri de acelasi diametru inconjoara tangent un al saptelea cerc similar situat central, obtinem o retea plana hexagonala, in tridimensional 12 sfere
identice inconjoara tangent si compact o a treisprezecea sfera.
Retelele spatiale alcatuite din sfere de acelasi diametru realizeaza cea mai densa aglomerare simetrica realizata din indivizi geometrici identici, la baza oricarui poliedru situandu-se un construct poliedral alcatuit din sfere. Mai mult decat modelarea prin crestere simetrica, poliedrala, sferele pot alcatui structuri cu aspect elicoidal-poliedral, ingloband armonic poliedrul regulat cu spiralitatea chirala. Asadar unitatea dinamica dintre simetric, sferic si spiralitatea levogira-dextrogira, conlucreaza strans in alternanta modelatoare de la mare la mic regasindu-se la nivelul pattern-urilor morfologice.
Aceasta scara a sferelor dinspre macrodimensional pana la nanodimensiunea ultima cuantifica alaturi de spirala intreg domeniul dimensional, constituindu-se asemenea unui liant contopit indisolubil, ce se manifesta in complementaritatea armonica sfera-spirala.