Laureati ai Premiului Nobel ale caror cercetari au dobandit aplicatii practice
Data: 1 - 15 martie 2014
Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (31 octombrie 1835 - 20 august 1917) a fost un chimist german, profesor universitar la Universitatea din Munchen. A realizat sinteza indigoului (1885), a descoperit condensarea anhidridei ftalice cu fenolii si a dezvoltat teoria tensiunii ciclurilor. In 1905, a primit Premiul Nobel pentru chimie „ca urmare a recunoasterii contributiilor sale in domeniul chimiei organice si industriei chimice prin lucrarile privind colorantii organici si compusii hidroaromatici“. A continuat sa fie activ, ca unul dintre cei mai cunoscuti profesori din lumea chimiei organice, pana in anul mortii sale.
Fritz Haber (9 decembrie 1868 - 29 ianuarie 1934), in timp ce era profesor la Universitatea din Karlsruhe, a dezvoltat, impreuna cu Carl Bosch, de la BASF, un procedeu catalic, desfasurat la presiune ridicata, pentru sinteza amoniacului din azot si hidrogen, pentru care Haber a fost onorat cu Premiul Nobel in 1918. Amoniacul este folosit la fabricarea explozivilor si ingrasamintelor. In prezent, hrana pentru jumatate din populatia lumii depinde de aceasta metoda de fabricare a ingrasamintelor. Haber, impreuna cu Max Born, au propus ciclul Born-Haber ca o metoda pentru evaluarea energiei de retea in solidele ionice. De asemenea, el a fost numit „tatal razboiului chimic“ pentru dezvoltarea cercetarilor privind folosirea clorului si a altor gaze toxice in timpul Primului Razboi Mondial.
Karl Waldemar Ziegler (26 noiembrie 1898 - 12 august 1973), care lucra la Max Planck Institute for Coal Research, si Giulio Natta (26 februarie 1903 - 2 mai 1979), profesor la Polytechnic University din Milano, au fost distinsi cu Premiul Nobel in 1963 pentru „contributiile lor excelente in domeniul compusilor organometalici (care)... au condus la noi reactii de polimerizare si.... au deschis noi cai pentru procese si utilizari industriale deosebite“. Ziegler a efectuat, de asemenea, cercetari in domeniul radicalilor liberi si compusilor policiclici.
In anul 2005, Premiul Nobel a fost acordat cercetatorilor Yves Chauvin (10 octombrie 1930), de la French Petroleum Institute, Robert Howard Grubbs (27 februarie 1942), de la California Institute of Technology si Richard Royce Schrock (4 ianuarie 1945), de la Massachusetts Institute of Technology pentru „dezvoltarea metodei metatezei olefinelor in sinteza organica“. Chauvin a elaborat procedeul Dimersol pentru obtinerea gazolinei si izooctenei folosind catalizatori pe baza de nichel. De asemenea, in colaborare cu compania SABIC, a pus bazele procedeului AlphaButol, care foloseste catalizatori pe baza de titan pentru dimerizarea etenei la 1-butena de inalta puritate.
Se confirma, astfel, afirmatia lui Michael Faraday: „Nu exista nicio diferenta intre cercetarea fundamentala si cea aplicativa“.
Alte articole



