Drumul spre performanta, intre blocaje si deschideri

● Noi contribuţii ale profesorului Cezar Mereuţă la evaluarea ştiinţifică a evoluţiei economiei româneşti

Recent, în faţa unui auditoriu format din reprezentanţi de frunte ai lumii afacerilor şi ai spaţiului academico-universitar, prof. dr. ing. Cezar Mereuţă a prezentat, în stilul său bine cunoscut, rezultatele a 15 topuri consacrate primelor 100 de companii care activează în ţara noastră în cele mai importante sectoare ale economiei reale. Pentru a se înţelege importanţa expunerii, reamintim că, din iniţiativa profesorului Mereuţă, începând din anul 2000, s-au întocmit sistematic topurile la care ne referim. Criteriile de apreciere a locului ocupat în respectivul top au vizat, aşa cum se va vedea, mai multe elemente determinate ştiinţific. 

În punerea în temă pe care o supunem atenţiei cititorilor, relevăm pe scurt importanţa anului 2000, ca punct de plecare în analizele profesorului Mereuţă. A fost anul în care s-a reluat creşterea economică după declinul accentuat din perioada 1990 - 1999. În acelaşi timp, anul 2000 marchează declanşarea efectivă a procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, ca urmare a deciziilor adoptate de forurile de conducere comunitare în decembrie 1999, la Helsinki. Prin urmare, anul de referinţă 2000 este cât se poate de concludent pentru o analiză aprofundată a stadiului actual şi perspectivelor economiei româneşti. Având în vedere caracterul ştiinţific al expunerii, vom reda toate elementele conceptuale şi de calcul, fără de care este imposibilă abordarea temei enunţate. Colegii ingineri familiarizaţi cu aceste concepte şi calcule nu vor avea dificultăţi de percepţie şi interpretare.

15 ani în 15 topuri

Primul aspect pe care l-a tratat în expunerea sa profesorul Mereuţă a vizat gradul de relevanţă a studiilor efectuate. Astfel, a subliniat că „din perspectivă informaţională, unul dintre argumentele definirii companiilor noduri ca structură de putere a pieţelor clasificate l-a constituit faptul că pentru cele 553 de pieţe valoarea medie a indicatorului Herfindahl a acoperit 98,35% din valoarea totală a indicatorilor H ai pieţelor analizate. Distribuţia valorilor energiei informaţionale a arătat că pentru primele 100 de companii este valabilă relaţia H₁₀₀ ≥ 0,9 H_s. Din acest motiv, Top 100 România oferă din punct de vedere al pertinenţei informaţiilor o primă evaluare statică şi dinamică a economiei reale româneşti".

După cum este cunoscut, în cele 15 ediţii consecutive publicate ale topului 100 România, s-au confirmat pe deplin particularităţile menţionate, în condiţiile unei stabilităţi remarcabile a reprezentativităţii lui. Indicele de volum PIB 2014/2000 = 3,731 şi pentru Top 100 2014/2000 = 3,803. Raportul dintre cele două valori este Ie* = 1,019. Fără a avea o semnificaţie economică aparte, valoarea indicatorului de stabilitate este semnificativă.

De aceea, profesorul Mereuţă a considerat foarte utilă, din punctul de vedere al aprecierii transformării economiei reale româneşti, analiza comparativă a topurilor din anii 2000 şi 2014. Autorul a analizat cinci caracteristici esenţiale ale celor două topuri 100, formulând - cum se va vedea - un răspuns argumentat la întrebarea fundamentală: de unde am plecat şi unde suntem?

Structura dimensională a topurilor 100

Particularitatea structurii dimensionale reflectată de Tabelul nr. 1 o constituie reducerea simultană a numărului de companii foarte mari, a ponderii cifrei de afaceri în top 100 a acestora şi a numărului mediu de salariaţi pe companie. Explicaţia constă, pe de o parte, în restructurările organizaţionale (energie electrică, gaze), externalizări de activităţi şi măsuri de creştere a productivităţii. Reduceri spectaculoase ale numărului de salariaţi au înregistrat, printre altele, companiile OMV Petrom, ArcelorMittal Galaţi, Hidroelectrica Bucureşti, ALRO Slatina.

Profitabilitatea generală

Analiza comparativă a ratelor profitabilităţii generale şi a concentrării pierderilor reflectă una dintre schimbările esenţiale în sistemul de companii rezidente în România. În anul 2000 şi în perioada anterioară, pierderile companiilor se concentrau în cele cu dimensiuni foarte mari (n mai mare sau egal 500 salariaţi). De exemplu, în anul 2000, toate pierderile sistemului de companii rezidente în România erau concentrate în companiile cu mai mult de 500 de salariaţi. Rata pierderii topului 100 era semnificativ mai mare decât a sistemului, iar pierderile înregistrate de companiile din top 100 reprezentau 38% din pierderile întregului sistem!

În anul 2014, situaţia se inversează. Rata profitabilităţii generale a topului 100 este superioară celei a sistemului, concentrarea pierderilor în top 100 ajungând la valori mai mici de 10%. Companiile foarte mari au devenit „motoare ale profitabilităţii generale" ale sistemului de companii rezidente în România. În anul 2014, profitul brut al întreprinderilor cu peste 500 de salariaţi a contribuit cu circa 50% la profitul brut al întregului sistem (circa 0,15% din numărul total de companii).

Rolul companiilor cu capital majoritar străin în topurile 100

Aşa cum rezultă din Tabelul nr. 3, transformarea structurii proprietăţii a topului 100 a fost în această perioadă esenţială. Companiile cu capital majoritar străin controlează Top 100 România şi, pe cale de consecinţă, conform semnificaţiei topului, controlează economia României. Subliniem că s-a dovedit recent că exporturile şi industria prelucrătoare în ansamblu, cu excepţia industriei alimentare, sunt controlate de companiile cu capital majoritar străin. La nivelul ansamblului companiilor (industrie. construcţii, comerţ şi servicii de piaţă) în anul 2000 se înregistrau 9629 de companii cu capital integral străin, iar în anul 2013, 24 843 (indice de volum 2,58). Şi în acest caz, semnificaţia calitativă a Topului 100 România se verifică: indicele de volum al numărului companiilor cu capital majoritar străin 2014/2000 este 3,04!

Analiza comparativă sectorială a topurilor 100

Tabelul nr. 4 relevă semnificaţiile multiple ale celor două topuri din perspectiva structurii economiei reale. Este evaluată, ca şi în analizele precedente, perioada 2000 - 2014, în care s-au petrecut următoarele fenomene şi procese principale:

● S-a redus considerabil prezenţa companiilor din industria extractivă ca un rezultat direct al ineficienţei economice a acestui sector;

● Ponderea cifrei de afaceri a industriei prelucrătoare s-a menţinut relativ constantă, dar pe seama dispariţiei a mai mult de un sfert din numărul companiilor prezente în top 2000, reducându-se astfel diversificarea (exemplu: dispariţia companiilor producătoare de mijloace de transport ROMAN şi Tractorul Braşov, cu puternice implicaţii în industria orizontală din amonte);

● O uşoară scădere a ponderii cifrei de faceri a sectorului energetic însoţită de creşterea numărului de companii, ca urmare a restructurărilor organizaţionale din domeniu;

● Dispariţia din Top 100 2014 a companiilor din construcţii, urmare a crizei din 2009, care a afectat foarte puternic acest sector;

● O creştere explozivă a ponderii cifrei de afaceri şi a numărului de companii din comerţ, care au constituit suportul modelului de creştere economică a României în perioada 2005 - 2008;

● O reducere semnificativă a ponderii cifrei de afaceri şi a numărului de companii din sectorul de servicii de piaţă (exemplu: companiile de transport marfă, de infrastructură a căilor ferate, de administrare a traficului aerian, a activităţilor recreative şi sportive etc.).

Topul topurilor 100 pentru perioada 2000 - 2014

În fiecare an, Top 100 companii din România, ierarhizat după cifra de afaceri, identifică cele mai puternice companii într-o viziune transversală asupra economiei reale. În perioada de 15 ani (2000 - 2014), 20 de companii, rezidente în România, s-au aflat în fiecare an în Top 100. Ele constituie o veritabilă axă „a stabilităţii" companiilor de mare putere din România.

Structura sectorială a celor 20 de companii este prezentată în Tabelul nr. 5.

Din Tabelul nr. 5 este de reţinut absenţa dintre cele 20 de companii a unei reprezentante a sectorului de construcţii, ca efect al crizei domeniului din perioada 2009 - 2010.

În continuare, în analiza profesorului Mereuţă se acordă o importanţă deosebită elementelor care definesc performanţele celor 20 de companii prezente în fiecare an al perioadei 2000 - 2014 în Top 100 România. Aceste companii sunt (în ordinea performanţelor lor): ● OMV Petrom SA Bucureşti; ● Automobile Dacia SA Mioveni; ● Rompetrol Rafinare SA Constanţa; ● ArcelorMittal Galaţi SA; ● Metro Cash & Carry România SRL Voluntari; ● Orange România SA Bucureşti; ● British American Tobacco (România) Trading Bucureşti; ● Romtelecom S.A. Bucureşti; ● GDF SUEZ Energy România S.A Bucureşti; ● Vodafone România SA Bucureşti; ● Hidroelectrica SA Bucureşti; ● Compania Naţională Transelectrica SA Bucureşti; ● MOL România Petroleum Products SRL Cluj-Napoca; ● ALRO SA Slatina; ● Porsche România SRL Voluntari; ● Coca Cola HBC România SRL Bucureşti; ● Regia Naţională a Pădurilor Romsilva RA Bucureşti; ● S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaş; ● SN Nuclear-electrica SA Bucureşti; ● Compania Naţională Poşta Română SA Bucureşti.

Dată fiind multitudinea de cifre utilizate de profesorul Mereuţă pentru stabilirea „ierarhiilor" menţionate, vom reţine doar faptul că indicatorii utilizaţi au ca termeni de comparaţie intervalul 2000 - 2014. Sunt prezentate cifrele de afaceri în cei doi ani, precum şi cifra de afaceri cumulată 2000 - 2014. Pe această bază se calculează indicele de volum al cifrei de afaceri. (Pag.5_Platforma foraj.jpg) În continuare, se prezintă profitul brut cumulat în cei 15 ani analizaţi şi se calculează rata profitabilităţii. De asemenea, se relevă structura proprietăţii, din care rezultă că în Top 20 sunt următoarele companii cu capital majoritar de stat: Hidroelectrica SA Bucureşti (poziţia 11), Compania Naţională Transelectrica SA Bucureşti (12), Regia Naţională a Pădurilor Romsilva RA Bucureşti (17), S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaş (18), SN Nuclearelectrica SA Bucureşti (19), Compania Naţională Poşta Română SA Bucureşti (20). Deosebit de îngrijorător este faptul că, în Top 20, nu este înscrisă nicio companie cu capital majoritar privat românesc. Restul de companii sunt cu capital majoritar străin.

Profesorul Mereuţă consideră că analiza datelor prezentate referitoare la cele 20 de companii conduce la concluzii foarte importante:

♦ Pe termen lung, topurile 100 au capacitatea de a se auto-optimiza în sensul excluderii companiilor foarte mari, cu pierderi, care nu îşi mai pot finanţa o cifră de afaceri la nivel de Top 100.

Un exemplu este concludent: în anul 2009, analiza perioadei de 10 ani (2000 - 2009) cuprindea un număr de 30 de companii cu prezenţe în fiecare an al perioadei în Top 100. Dintre acestea, companii importante cu pierderi au ratat prezenţa în Top 100 cel puţin pentru un an. În această situaţie se află: ● S.C. Oltchim SA Râmnicu Vâlcea; ● S.N. CFR Marfă SA; ● S.N. CFR Călători SA; ● C.N. CFR SA; ● C.N. Tarom SA; ● Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice RADET; • Şantierul DAEWOO Mangalia SA.

♦ Din perspectiva structurii proprietăţii: • 14 companii au capital majoritar străin, acoperind 87,7% din cifra de afaceri cumulată şi 85,6% din profitul brut cumulat al celor 20 de companii; • şase companii cu capital majoritar de stat acoperind 12,3% din cifra de afaceri cumulată şi 14,4% din profitul brut cumulat.

♦ Rata profitabilităţii generale a celor şase companii cu capital majoritar de stat - 8,94% este superioară celei a 14 companii cu capital majoritar străin - 7,47% şi semnificativ mai mare decât ratele profitabilităţii generale ale sistemului de companii rezidente în România în fiecare an din perioada 2000 - 2014.

Explicaţia diferenţei de profitabilitate, surprinzătoare la prima vedere, în avantajul companiilor cu capital majoritar de stat se explică prin faptul că din cele şase companii cu capital majoritar de stat, numai C.N. Poşta Română are pierderi cumulate de 17,543 milioane euro, în timp ce două companii cu capital majoritar străin Rompetrol Rafinare SA Constanţa şi Arcelor Mittal Galaţi SA au o pierdere de 2294,9 milioane euro!!

♦ Subliniem faptul că printre cele 20 de companii nu există niciuna cu capital majoritar privat românesc, ca rezultat direct al slăbiciunii capitalului românesc pe piaţa externă şi internă.

♦ În final, o menţiune pentru remarcabilul indice de volum al cifrei de afaceri 2014/2000 de 18,6 al S.C. Automobile Dacia SA, (Pag.5_Dacia-Mioveni-Renault) care devine, în acelaşi timp, liderul companiilor rezidente în România, ierarhizate după cifra de afaceri şi cel mai mare exportator.

Pe aceste considerente, se poate afirma, fără teama de a greşi, că cea mai performantă şi influentă companie din România ultimilor 15 ani este S.C. Automobile DACIA.

În continuare, au fost identificate câte cinci companii ierarhizate după mai multe criterii. Astfel, Tabelul nr. 6 se referă la valoarea indicelui de volum 2014/2000, Tabelul nr. 7 la cifra de afaceri cumulată, Tabelul nr. 8 la profitul brut cumulat, Tabelul nr. 9 la rata profitului brut cumulat raportat la cifra de afaceri cumulată.

În încheierea deosebit de interesantei sale expuneri, profesorul Mereuţă a prezentat motivele ofertei pe care a făcut-o tuturor participanţilor la reuniune care constă dintr-un exemplar din lucrarea care cuprinde cele mai importante rezultate ale cercetărilor sale de două decenii în domeniul microeconomic: „Unele repere microeconomice în procesul de tranziţie din România", lucrare pe care Univers ingineresc a prezentat-o pe larg la puţin timp după apariţie. Cităm:

„Primul motiv se referă la rolul, mult mai mare în competiţie decât era estimat de teorie, al liderilor de piaţă. De aceea, a introdus un indicator nou GRADUL DE DOMINARE STRUCTURALĂ A LIDERULUI cu valori cuprinse între 0 şi 1, care încadrează influenţa liderilor în cinci clase la intervale egale, de la foarte redusă la foarte mare.

Al doilea se referă la sintagma care domină competiţia de piaţă în toate cele peste 1000 de pieţe cercetate: în medie, 10% din companiile de pe pieţele clasificate cu mai mult de 30 de jucători vând cel puţin 80% din produsele pieţei. Iar restul de 90% din companii vând până în 20% din produse.

Această inegalitate fundamentală face ca, în mod practic, conceptul de competiţie perfectă să nu existe!

Am considerat că cel puţin aceste două motive sunt de mare interes pentru dumneavoastră", respectiv - după opinia redacţiei - nu numai pentru participanţii la reuniune, ci şi pentru întreaga comunitate inginerească din ţara noastră.