Jurnal de bord - Optiunea individuala si interesul public

În condiţiile unui „bombardament" mediatic fără precedent, necesitatea operării unei selecţii riguroase în materie de informare apare mai evidentă decât oricând. Selecţia optimă o determină cel puţin doi factori: interesul personal, care vizează în primul rând sursele de existenţă şi, deci, pune pe prim plan exercitarea profesiei (în cazul de faţă, cea inginerească), iar al doilea factor priveşte timpul disponibil pentru documentare, pentru informare. Oricum, accesul la informaţii reprezintă o temă esenţială în societatea pe cale de a fi „construită", şi anume societatea bazată pe cunoaştere.

Întrucât publicaţia noastră se adresează cu precădere cititorului elevat, nu este dificil de operat cu o serie de criterii care pun interesul personal în context naţional şi internaţional. Din această perspectivă, este imposibil de ocolit comunicatul Institutului Naţional de Statistică (INS) prin care se detaliază în special contribuţia unor sectoare ale economiei la creşterea produsului intern brut (PIB) cu 3,7% în 2015. A fost unul dintre cele mai înalte ritmuri la nivel european. E drept, cu un spor de 3,7 procente, procesul de reducere a decalajelor faţă de stadiul mediu de dezvoltare a Uniunii Europene este destul de lent. Dar, orice „judecată de valoare" trebuie să ţină seama şi de PIB-ul potenţial, deoarece, în caz contrar, riscăm să provocăm şi să adâncim multe dezechilibre macroeconomice. Este, de asemenea, interesant de remarcat că sporul de 3,7% a fost - în România - cel mai mare din toţi anii post-criză, începând, deci, cu 2011. Nu s-a ridicat la nivelul record de peste 8% din anii ante-criză, dar ceea ce s-a obţinut este demn de apreciat.

Mergând mai departe, constatăm, din comunicatul INS, că se „destramă" unele mituri. Primul este conţinut de fraza „creşterea economică nu se simte în buzunarul cetăţeanului". O astfel de formulă, pentru a fi valabilă, trebuie aplicată de la caz la caz, nu prin cifre care indică media privind un fenomen sau un altul. Ne amintim de formula ironică a lui Grigore Moisil care se referea la situaţia „medie" a individului care avea un picior în apă fierbinte şi celălalt în apă cu gheaţă.

Ce „medie" de temperatură rezulta de aici? Ceea ce putem, însă, reţine din comunicatul INS este faptul că, în 2015, volumul activităţii comerciale a fost cu 15,8% mai mare decât în 2014 şi cu un spor al cheltuielilor populaţiei de 7,6%. Toate acestea, evident, au legătură cu „buzunarul cetăţeanului".

Al doilea mit sună, în esenţă, astfel: a crescut consumul, dar s-au sacrificat investiţiile. Adică, pentru un prezent mai bun, ne ipotecăm viitorul. Aşa să fi fost în 2015? Comunicatul INS precizează: „În 2015, investiţiile productive, respectiv formarea brută de capital fix, s-au majorat cu 7,5% faţă de 2014".

Nu ne mai referim la alte mituri, dar, în treacăt, notăm că, în condiţiile în care se vehiculează ideea că „nu mai avem industrie", această ramură a contribuit la formarea PIB cu 23,2% din total, în timp ce media europeană este de 15%.

Datele conţinute în comunicatul INS sunt mult mai multe, iar fiecare în parte permite să cunoaştem mai bine evoluţia economiei. Poate mai mult decât oricare alţi profesionişti, inginerii ştiu cât de preţioase sunt cifrele care reflectă procese şi fenomene reale, de natură economico-socială. De aceea, îndemnul „înapoi, la cifre!" îşi păstrează neîntreruptă actualitatea. Remarca este valabilă şi pentru realităţile nefavorabile precum irosirea unor importante resurse publice, inclusiv prin acte de corupţie, diminuarea exportului net, insuficientul sprijin acordat capitalului autohton, întârzierile în realizarea proiectelor de infrastructură, ca şi multe alte tare ale economiei, ale întregii societăţi. Sunt fapte şi date care pledează convingător spre deplasarea atenţiei fiecăruia dintre noi de la mituri la realităţi, întrucât - dacă există voinţa necesară - posibilul se poate transforma în real.