Femei in conducerea stiintei: o noua era pentru sustenabilitate
Data: 1-15 martie 2024
Egalitatea de gen a constituit totdeauna o problemă centrală pentru Națiunile Unite, reprezentând una dintre țintele Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. A 9-a Adunare a Zilei Internaționale a Femeilor și Fetelor cu Activitate în Domeniul Științei (zi marcată anual la data de 11 februarie), care s-a desfășurat la sediul Națiunilor Unite, New York City, a avut ca temă principală „Femei în conducerea științei: o nouă eră pentru sustenabilitate", cu subtema „Gândești știința... Gândești pacea".
Au participat personalități din domeniile politic, economic, social, cultural, care au examinat aprofundat, într-o viziune inter și multidisciplinară, căile și mijloacele de promovare a femeilor în toate sferele activităților de interes major, cu accent pe științele tehnice.
În strânsă legătură cu aceste preocupări, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) a organizat o manifestare dedicată Zilei Internaționale a Femeilor și Fetelor cu Activitate în Domeniul Științei. A conferențiat prof. univ. dr. arh. Ana Maria Dabija, membră al Cercului VizionarIng din cadrul AGIR.
A impresionat deopotrivă numărul mare de femei din țara noastră care s-au remarcat în special în domeniul științei, precum și prezentarea, la obiect, argumentat, a contribuțiilor fiecăreia la rezolvarea unor probleme fundamentale ale epocii în care au trăit și cu o semnificativă deschidere spre viitor, inclusiv spre zilele noastre.
Astfel, au fost evocate viața și opera unor personalități care și-au înscris, pentru totdeauna, numele în istoria națională, precum: Ana Ipătescu (născută în 1805, eroină a Revoluției de la 1848, când a apărat Guvernul revoluționar provizoriu); Ecaterina Teodoroiu (născută în 1894, participantă voluntară la Marele Război pentru Reîntregirea României, căzută în luptă în august 1917); Regina Maria (s-a născut în Anglia, în 1875, s-a căsătorit cu Prințul moștenitor, viitorul Rege al României Ferdinand I, a avut contribuții esențiale la orientarea politică a țării, la obținerea victoriilor românești din Primul Război Mondial, la promovarea unor relații internaționale care au permis României Mari să-și apere interesele fundamentale, să aibă un rol de seamă în arena mondială); Martha Bibescu (s-a născut în 1886, la București, afirmându-se, de-a lungul timpului, pe multiple planuri - politic, beletristic, memorialistic, deopotrivă de expresie română și franceză; s-a afirmat ca o susținătoare excepțională a cauzei României în lume și, totodată, ca o remarcabilă susținătoare a tradițiilor, inclusiv a monumentelor istorice, între care Palatul Mogoșoaia); Mariana Știrbey (s-a născut la Viena, în 1912, a fost pasionată de zbor, ceea ce i-a adus renumele de „prințesă a aviației românești", remarcându-se prin zboruri cu larg ecou internațional, precum cele de la București la Stockholm și de la București la Helsinki, în condiții deosebit de dificile); Mariana Drăgescu, Victoria Pokol, Nadia Russo, Virginia Duțescu, Smaranda Brăescu, Virginia Thomas - componentele Escadrilei Albe (formațiunea de aviație sanitară s-a înființat în 1940 și a participat la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, remarcându-se prin numeroase acte de eroism); Ștefania Mărăcineanu (s-a născut în anul 1882, s-a format în domeniul științelor, a predat la Școala Centrală din București, și-a susținut doctoratul la Sorbona, în 1924, cu teza Cercetări asupra constanței poloniului și asupra penetrării în metale, sub egida Institutului condus de Marie Curie); Maria Teohari (s-a născut în 1885, la Giurgiu, a devenit prima femeie astronom din România și s-a remarcat prin valoroase studii privind corpurile cerești, afirmându-se, totodată, ca un remarcabil profesor de liceu, ca autoare a multor manuale de matematică); Elisa Leonida Zamfirescu (s-a născut la Galați, în anul 1887, și a devenit, în 1912, prima femeie inginer din lume; a desfășurat valoroase cercetări în domeniul geologiei, descoperind noi resurse de cărbune, șisturi, gaze naturale, crom, bauxită și cupru, finalizând peste 85 000 de rapoarte de cercetare științifică; a fost prima femeie membră a AGIR și membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare); Virginia Andreescu-Haret (s-a născut în 1894, a fost prima femeie arhitect - inspector general din lume, a proiectat numeroase edificii emblematice, precum Palatul Tinerimea Română, liceele Dimitrie Cantemir și Gh. Șincai, Biserica Sfânta Treime - Ghencea din București, primele blocuri din beton armat, cinematograful Parc din stațiunea Govora, liceele din Focșani, Botoșani, Bârlad); Henrieta Delavrancea-Gibory (s-a născut la București, în anul 1894, a participat ca infirmieră voluntară în Primul Război Mondial, iar în calitate de arhitect și-a înscris la activ proiectarea de vile - 22 în Balcic, precum și spitalele Fundeni și Filantropia, Cinematograful Capitol și Halele Obor); Aurora Gruescu (s-a născut în 1914, la Oituz, a fost prima femeie inginer silvic din lume, remarcându-se prin elaborarea celui dintâi Plan de împădurire națională din țara noastră pentru o suprafață de peste 100 000 ha; a fost membră de onoare a AGIR); Vera Myller (s-a născut la Novgorod, în Rusia, în 1880, s-a stabilit la București în 1911 și a devenit, în 1918, profesor titular la Catedra de Teoria Funcțiilor, fiind prima femeie profesor universitar din țară; s-a remarcat ca o personalitate de seamă în domeniul mișcării pentru egalitatea în drepturi a femeilor).
În conferința susținută de prof. univ. dr. arh. Ana Maria Dabija, a fost consacrat un spațiu amplu mișcării feministe din țara noastră, consemnându-se, în acest sens, următoarele date:
▪ 1848 - 1849: participarea a numeroase femei la revoluțiile din Țările Române;
▪ 1865 - 1866: Maria Rosetti editează la București revista Mama și copilul;
▪ 1867: Se înființează Reuniunea Femeilor Române de la Iași de către Cornelia Emilian, după modelul Reuniunii Femeilor Române din Brașov, având drept scop „îndrumarea fetelor pe calea meseriilor pentru a-și câștiga existența";
▪ 1868: Apare la Roman jurnalul Femeia, sub redacția lui I. Gheorghiu, urmărind să perfecteze „Instrucțiunea și educațiunea fetelor";
▪ 1877 - 1878: În timpul Războiului de independență, au fost create, pentru ajutorarea frontului și pentru ingrijirea soldaților răniți și a orfanilor de război, numeroase comitete de femei în toate provinciile românesti coordonate de Comitetul Central al femeilor, cu sediul la Iași, în frunte cu Maria Rosetti Roznovanu;
▪ 1897: Ia ființă, la București, Societatea Materna, sub conducerea dr. Maria Cuțarida-Crătunescu, pentru îngrijirea copiilor săraci și orfani.
De asemenea, au fost evocate viața și activitatea Anei Aslan (1897 - 1988, director al Institutului de Geriatrie și Gerontologie); Sofiei Ionescu-Ogrezeanu (1920 - 2008, prima femeie neurochirurg din lume); Mariei Cuțarida-Crătunescu (1857 - 1919, prima femeie-medic din România); Floricăi Bagdasar (1901 - 1978, prima femeie ministru, al Sănătății, din România).
În încheiere, au fost evocate aspecte caracteristice ale locului și rolului femeii în societatea românească actuală, în contextul internațional definit prin profundele semnificații ale Zilei Internaționale a Femeilor și Fetelor cu Activitate în Domeniul Științei.