Ingineri mari personalitati

Alexandru A. Codarcea
1899 - 1974
La 12 ianuarie 1899 s-a nascut in comuna Varset (Serbia) Alexandru, fiul doctorului dentist Ion Codarcea si al Mariei Velicec. Cand avea varsta de 4 ani, mama lui a decedat. Tatal sau s-a recasatorit si a plecat cu familia la Galati, dupa care s-a stabilit la Bucuresti.
A terminat studiile medii la Liceul "Gheorghe Lazar" din Bucuresti, ca premiant. S-a inscris la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti, dupa care si-a continuat studiile la Politehnica din Basel - Elvetia, unde si-a pregatit teza de doctorat avand ca indrumator pe prof. M. Reinhard.
Si-a inceput cariera ca profesor la Scoala Politehnica din Bucuresti si cercetator la Institutul Geologic al Romaniei.
In regiunile pe care le-a studiat a identificat mai multe zone de facies mineralogic-petrografic, stabilind geneza si varsta stratigrafica.
Prin cercetarile detaliate pe care le-a efectuat a identificat la Ocna de Fier, Oravita, Sasca Montana si Moldova Noua acumulari de minereuri complexe si in masivul Poiana Ruscai mineralizari de fier.
Prin cercetarile pe care le-a efectuat la Ocna de Fier - Dognecea a conturat corpul eruptiv, descriind magistral structura geologica a regiunii. Prin aceste studii a identificat zacaminte noi, care, dupa cercetari detaliate si stabilirea rezervelor, au intrat in circuitul economic, marind potentialul de materii prime minerale al Romaniei.
In 1952, cand s-a infiintat Institutul de Mine la Bucuresti, i s-a incredintat postul de sef al Catedrei de mineralogie-petrografie, iar din 1957 a predat aceasta disciplina si la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie.
Apreciindu-se activitatea sa stiintifica practica, care a condus la descoperirea de noi zacaminte metalice, in anul 1960 a fost numit presedinte al Comitetului Geologic al Romaniei si in 1970, presedinte al Comisiei Republicane de Rezerve Geologice.
Ca lider al activitatii geologice din Romania a indrumat cercetarea stiintifica aplicativa pentru descoperirea de noi zacaminte, care au imbogatit baza de minereuri necesare dezvoltarii industriale. In acest sens a elaborat o strategie de cercetare, punand accentul pe descifrarea structurilor genetice si a pozitiei stratigrafice a formatiunilor geologice purtatoare de zacaminte.
O contributie deosebita a avut-o in domeniul cercetarii si punerii in valoare a minereurilor grele, rare si disperse, pentru care un colectiv sub indrumarea lui a efectuat cercetari in masivul Ditrau.
Cercetarile efectuate pe teren si in laborator au facut obiectul unor comunicari stiintifice sustinute in tara, la Academia Romana si la sesiuni stiintifice internationale.
Dintre numeroasele lucrari publicate retinem: Studiul geologic si petrogafic al regiunii Ocna de Fier-Bocsa Montana (1931); Cursul de mineralogie partea I, Cristalografia geometrica si cristalografia fizica (1941); partea a II-a, Radiocristalografia si cristalochimia (1951); Contributii la studiul petrografic al rocilor eruptive si sisturilor cristaline de la Racovat (jud. Mehedinti - 1943); Contributii la cunoasterea stratigrafiei depozitelor calcaroase din bazinul vaii Cerna si de la Cazane (1964) si altele.
Pentru activitatea lui stiintifica a fost ales membru corespondent al Academiei Romane (1948) si membru titular (1955), membru al Societatii Geologice din Franta, membru de onoare al Societatii Geologice din Praga. I s-au conferit titlurile de: laureat al Premiului de Stat (1952); Om de stiinta emerit (1970); Erou al muncii (1971).
A trecut in nefiinta la 28 mai 1974.