MENTORI

Pentru un program sectorial
TRADITII
Motto:
“Indemnul spre carierile industriale formeaza astazi un punct insemnat din programul invatamantului nostru public. In ultimii ani el a fost practicat de toti oamenii politici, fara deosebire de partid. Toti vad in indrumarea tinerei generatiuni spre carierile industriale un profit pentru tara; mai mult inca: o asigurare pentru viitorul acesteia.”
C. Radulescu Motru – 1907

Traim o perioada tranzitorie in care menirea inginerilor, ca principal grup social in conducerea, organizarea si previzionarea dezvoltarii economiei este puternic afectata.
Militand perseverent pentru proiectarea unui program sectorial de orientare viitoare printr-o abordare metodica si cu repere clare, este interesant un excurs in gandirea unor mari inaintasi.
Evocandu-l, poate, pe cel mai mare – MIHAI EMINESCU (1850-1889), exista un interesant eseu din 1935 al lui MIHAIL MANOILESCU, inginer-economist, profesor universitar, fost ministru si presedinte al AGIR, care reveleaza surprinzator capacitatea si conceptiile geniului nostru national ca “economist si inca unul de linie mare”. Astfel, Manoilescu subliniaza:
- Eminescu si-a insusit o solida cultura economica citind lucrarile lui Adam Smith, Karl Marx si Friedrich List – teoreticianul interventionismului si protectionismului statului in industrie, ce a stat la baza politicii economice a Romaniei de dupa 1880.
- Eminescu a avut cunostinte matematice reale, intelegand profund valoarea acesteia in dezlegarea tainelor universului prin cuantificarea numerica a fenomenelor, ca in apologia savantului:
"Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar
Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar..."
- Marele poet a fost concomitent si un ganditor metodic si riguros:
"... liberalii iau in sens absolut ideile cetite si nerumegate din autorii straini, pe cand pentru noi adevarurile sociale, economice, juridice nu sunt decat adevaruri istorice". Adica teoriile sunt valabile pentru un anumit popor si un rastimp din evolutia lui.
Coreland si noi, pozitia expusa se refera la epoca de criza economica produsa de tratatul dezastruos cu Austro-Ungaria, dupa care – si prin influenta ideilor poetului – la sfarsitul sec.XIX s-a marcat o cotitura radicala spre faurirea Romaniei moderne.
Ca in toate domeniile abordate, Eminescu s-a ridicat impotriva a tot ce era copie si import de gandire, fara discernamant (azi modelele “japonez”, “suedez”, “irlandez” etc.):
"Caci aproape tot ce a ajuns clasic in economia politica este – pentru o tara agricola ca a noastra – fals."
Conceptia economica a lui a avut la baza ideea de dreptate, exprimata pe trei directii: independenta economica, dreptatea sociala si specificul national:
"{i in stiinta economica ceeace este adevar in Occident, poate fi minciuna in Orient."
Pornind de la realitate:
"Cel mai rau pentru un popor este saracia. Conditia civilizatiei statului este civilizatia economica. A introduce formele unei civilizatii straine, fara sa existe corelativul ei economic e curat munca zadarnica."
"Calitatile morale (mentalitatea?) ale unui popor atarna – abstragand de clima si de rasa – dela starea sa ecnomica. Blandetea caracteristica a poporului romanesc dovedeste ca in trecut el a trait economiceste multumit, ca a avut ce-i trebuia" (relativ). Eminescu socoteste saracia ca o mare inferioritate nationala care paralizeaza toate puterile sufletului colectiv.
Privind echitatea raporturilor de schimb (in epoca fals considerata a “leului-valuta” si a “graului de aur”), Eminescu atrage atentia:
"Taranul trebuie sa munceasca o vara pentru a plati un obiect de lux cumparat din strainatate. O natiune care produce grau poate trai foarte bine – nu zice ba – dar niciodata nu va putea sa-si ingaduie luxul natiunilor industriale inaintate."
Facand apologia industrializarii, Eminescu il devanseaza pe Manoilescu:
"{i ce e intr-adevar o natie agricola pe langa una industriala? Cat un razes, oricat de vrednic, pe langa un boier cu 100 000 pogoane intr-un hotar."
Se opune deci hotarat acelora care vor sa impuna o activitate unilaterala, care anchilozeaza puterile nationale:
"Sa nu restrangem pe roman numai la acel teren marginit pe care mai poate suporta concurenta, la agricultura."
Este adeptul protectionismului statului, cand intr-un articol din “Timpul” exulta la stirea ca Skupcina sarbeasca a adoptat un tarif vamal protectionist.
De mentionat ca pentru incurajarea produselor autohtone prin forta exemplului, la Iasi, Eminescu si Creanga se imbracau numai in haine de “siac” tesut in postavariile taranesti.
Privind echitatea sociala, poetul precizeaza:
"Cine nu da munca muschiulara trebuie sa dea munca intelectuala."
{i parca ni se adreseaza astazi:
"{i ca sa stim ca aveti dreptul de a pretinde, sa intrebam ce produceti? Aratati-ne in adunarile dumneavoastra pe reprezentantii capitalurilor si fabricilor mari, pe reprezentantii clasei de mijloc, care sa se deosebeasca de fabrica de mofturi ale “Telegrafului” si ale “Romanului” si de fabrica dumneavoastra de palavre din dealul Mitropoliei?"
Interesant ca Eminescu a avut conceptii politice de dreapta, preconizand:
"Solidaritatea de bunavoie sau impusa prin legi a cetatenilor unui stat, o organizare stricta in care individul e numai mijloc pentru intretinerea si inflorirea colectivitatii."
Cu accente sociale:
"Rau este ca au cazut razesii; rau ca au cazut breslele."
{i elemente de logica marxista, apreciind fenomenele sociale si nationale ca derivate ale transformarii raporturilor economice.
Concluzionand, Mihail Manoilescu subliniaza perenitatea ideilor si principialitatea lor: “Numai cine asimileaza cultura Occidentului, dar ii raspunde cu o reactiune critica este un ganditor si o personalitate”, iar “un geniu national adevarat se cunoaste totdeauna prin aceea ca renaste cu fiecare generatie creatoare si infloreste, din nou, cu fiecare primavara a neamului!”