SECTIUNE IN TIMP SI SPATIU CRESTEREA ECONOMICA - O REALITATE DE NECONTESTAT CU CE PRET SI CU CE EFECTE?

* Socoteala de acasa si situatia din targ * Ce se intampla daca te intinzi mai mult decat iti este plapuma? * Balansul intre conjunctural si peren, intre necesar si posibil
Principala motivatie a optiunii pentru o anumita tematica a acestor pagini consacrate realitatilor romanesti consta in faptul ca atat formarea cat si afirmarea profesionala a breslei noastre ingineresti sunt conditionate, inainte de toate, de dezvoltarea economiei. In aceasta ordine de idei s-ar putea observa ca, in prima si ultima instanta, situatia tuturor concetatenilor nostri depinde - intr-o masura decisiva - de starea economiei. Este adevarat, dar inginerii se pozitioneaza intr-un mod specific fata de domeniul abordat: ei fac parte organica din capitalul uman de care dispune economia, detin functii decizionale pana la cele mai inalte niveluri in stat, de la presedintia Romaniei la coordonarea unor ministere (s-a infiintat si "postul" de ministru de stat coordonator al economiei, "post" detinut tot de un inginer); alti membri ai Executivului sunt si ei ingineri, cel mai numeros grup profesional din Parlament este format din ingineri, iar in administratia publica centrala si locala pana la nivel de intreprinderi, de subunitati, atat din sectorul de stat cat si din cel privat, colegi de breasla au un rol de prima dimensiune in adoptarea hotararilor si in asigurarea aplicarii lor.
Acest tablou, schitat in liniile lui generale, indica, deopotriva, ponderea relativ mare a inginerilor in conceperea si desfasurarea activitatilor la scara macro si microeconomica, precum si raspunderea lor pentru evolutiile care se inregistreaza. Desigur, nu sunt singurii responsabili; un rol foarte important revine economistilor, apoi juristilor s.a.m.d. Dar, inevitabil, orice inginer si-a insusit si isi insuseste cunostinte tot mai profunde in materie de economie, fie si numai datorita faptului ca timpul inseamna bani, ca orice activitate din domeniu presupune costuri, iar pentru obtinerea profitului (fara de care activitatea economica este lipsita de sens, de scop) se impune a se actiona in conformitate cu anumite valori, principii si reguli. Cine crede ca economia de piata sau piata libera - cum i se mai spune - poate sa functioneze optim fara respectarea regulilor ei severe se afla intr-o grava eroare. Esecurile care pot sa mearga pana la faliment sunt cea mai buna confirmare a veridicitatii asertiunilor noastre.
Al patrulea an consecutiv
Zilele trecute, Institutul National de Statistica a dat publicitatii un comunicat referitor la evolutia produsului intern brut (PIB) pe anul precedent. Acest comunicat a fost asteptat cu interes de foarte multi cetateni intrucat avem de-a face cu un indicator care ofera "dintr-o privire" starea generala a economiei tarii.
Initial se stabilise o crestere a PIB cu 5,2 la suta. Pe parcurs, avandu-se in vedere efectele secetei prelungite, s-a reevaluat situatia si s-a fixat un ritm de crestere a PIB de 4,8 la suta. Comunicatul la care facem trimitere indica o crestere in termeni reali de 4,9 la suta. Sigur, sunt date provizorii, insa este in afara oricarei indoieli ca 2003 a reprezentat al patrulea an consecutiv de crestere economica. De aceea avem intreaga indreptatire sa afirmam ca nu este, in principal, rezultatul unor factori conjuncturali, ci o tendinta puternica, cel putin pe termen mediu.
In 2000 a fost oprita scaderea PIB, prin asigurarea unei cresteri modeste de 1,6 la suta. Apoi, 2001 a fost marcat de unul dintre cele mai inalte ritmuri de crestere a PIB, 5,7 la suta. In 2002, sporul a fost cu 0,4 la suta mai mic, iar acest ritm a fost pastrat, cum s-a vazut, in 2003.
In preturile curente, volumul PIB este impresionant, aproape 2 milioane de miliarde de lei (mai exact, 1.890.778,3 miliarde de lei). Este dificil de reprezentat o asemenea cifra in timp si spatiu, fapt care subliniaza importanta denominarii leului, astfel incat sa nu se mai opereze cu marimi aproape astronomice.
Ne vom ocupa, fireste, de resorturile cresterii economice, de factorii care au asigurat inregistrarea unor astfel de rezultate; deocamdata, sa retinem ca orice analiza, orice comparatie, orice evaluare a situatiei economiei unei tari incepe cu luarea in considerare a evolutiei PIB. Motivele sunt lesne de inteles: avem de-a face cu indicatorul care are o maxima expresivitate pentru ceea ce se intampla in economia nationala.
Sporul de resurse
Dinamica PIB este calculata prin elementele continute de doua mari capitole: RESURSE si UTILIZARI. Aceasta formula este compatibila cu metodologiile statistice din Uniunea Europeana, ceea ce permite - intre multe altele - sa existe o baza serioasa, stiintifica pentru comparatii. De altfel, capitolul al 12-lea la negocierile de aderare la UE, cel referitor la statistica, a fost inchis printre primele, ceea ce atesta o reala aliniere la exigentele comunitare in acest domeniu.
Conform metodologiei evocate, sunt definite ramurile si se indica succesiunea lor. Prima ramura este cea a agriculturii, sliviculturii si pisciculturii. Am evocat seceta prelungita din anul trecut, care a afectat foarte grav in special culturile de cereale paioase. Pentru asigurarea necesarului de consum a fost nevoie sa se recurga la un import masiv de grau, cca 1 milion de tone. Cu toate dificultatile provocate de conditiile climatice, dar mai ales de situatia generala a agriculturii - determinata, in principal, de faramitarea exploatatiilor, de slaba dotare tehnica, de accesul limitat la credite, pe ansamblu s-a obtinut, in 2003, o crestere de 3 procente. Pentru a ne da seama in ce masura acest rezultat a influentat PIB, in ansamblu, mentionam ca valoarea adaugata bruta a agriculturii, silviculturii si pisciculturii a fost de 221.110,3 miliarde de lei, adica cca 13 la suta din total. Am prezentat si acest procentaj deoarece daca il vom alatura celor peste 40 la suta din cetatenii tarii care locuiesc in mediul rural ne vom da seama mai bine cat de departe suntem de o folosire rationala a capitalului nostru uman.
A doua ramura luata in calcul este industria. Aici cresterea a fost ceva mai mare, 4,5 la suta. Tot initial, se avea in vedere un spor mai consistent, de cel putin 6 la suta. N-a fost sa fie. Pe de o parte, avem de-a face cu o semnificativa nerealizare integrala a uneia dintre tintele economice principale din 2003, pe de alta parte, se cuvine sa luam in considerare un fapt esential: procesul de restructurare a industriei s-a desfasurat mai lent decat se anticipase, astfel incat orice crestere a productiei in aceasta ramura nu face altceva decat sa reproduca, la o scara mai mare, unii factori de ineficienta, in special cei referitori la consumurile materiale si energetice. {i asa, s-au utilizat mai multe resurse decat s-a avut in vedere la intocmirea programelor pe 2003; va dati seama ce s-ar fi intamplat daca sporul de productie, inclusiv in subramurile cu eficienta scazuta, cu pierderi si arierate mai mari, era la nivelul stabilit? Sa retinem ca, in volum absolut, valoarea adaugata bruta din industrie a fost de 537.173,5 miliarde de lei, respectiv ceva mai putin de o treime din totalul PIB. Aceasta pondere este apropiata de media pe UE, ceea ce este foarte bine; mai putin bun este gradul de competitivitate a produselor noastre industriale, element ce influenteaza decisiv nu numai exportul, ci si consumul intern.
Pe locul al treilea se afla constructiile. Aceasta ramura a inregistrat in 2003 cel mai inalt ritm de crestere, 7 la suta. Este un element deosebit de pozitiv, cunoscut fiind rolul constructiilor in derularea investitiilor, in ansamblul lor. Trebuie insa sa tinem seama de faptul ca ponderea constructiilor in PIB este relativ mica, numai 108.464,8 miliarde de lei, adica in jur de 5 procente.
Urmeaza serviciile, cu o valoare adaugata bruta de 843.483,8 miliarde de lei, ceea ce reprezinta peste 45 la suta din PIB. Ritmul de crestere a valorii adaugate brute in sfera serviciilor (comert, transporturi, posta si telecomunicatii, turism, hoteluri, restaurante, administratie publica si aparare, invatamant, sanatate, asistenta sociala etc.) a fost de 5,2 la suta, ceea ce indica o tendinta net pozitiva. In toate tarile dezvoltate serviciile depasesc cu mult 50 la suta din volumul total al PIB, constituind unul dintre cele mai concludente marturii despre gradul de civilizatie al respectivelor tari. La capitolul resurse sunt incluse si impozitele nete pe produs, respectiv diferentele dintre impozitele pe produs datorate bugetului de stat si subventiile pe produs de la bugetul de stat, precum si serviciile de intermediere financiara indirect masurate, adica diferenta dintre dobanzile incasate si cele platite de institutiile de credit, in special bancile. In legatura cu aceste domenii nu mai intram in detalii deoarece sunt de stricta specialitate. Le-am amintit doar pentru a avea o imagine completa a resurselor PIB in anul 2003.
Pe ce s-a dus PIB-ul?
Este de prisos sa mai spunem ca activitatea economica nu reprezinta un scop in sine. Din acest motiv intereseaza in mod deosebit modul de utilizare a ceea ce s-a produs. {i in aceasta privinta se foloseste metodologia statistica din UE. Facem aceasta precizare deoarece, la prima vedere, unele clasificari par destul de ciudate.
Primul element la capitolul utilizari este consumul final total. Aici cresterea a fost de 6,9 la suta. Observam lesne ca sporul de la resurse a fost mai mic decat cel la consum. Nu trebuie sa fii economist pentru a-ti da seama, fie si numai prin aceasta simpla comparatie, ca am consumat mai mult decat am produs.
Consumul final total este defalcat in consum final efectiv al gospodariilor populatiei (cumpararea de bunuri si servicii, precum si cheltuielile pentru consum individual ale administratiei publice, de la invatamant si sanatate pana la asistenta sociala, ca si cheltuielile pentru consum individual ale institutiilor fara scop lucrativ) si in consumul final efectiv al administratiei publice (cheltuieli pentru consum colectiv ale administratiei publice, respectiv servicii publice generale, aparare nationala si securitatea teritoriului, mentinerea ordinii publice, activitatile legislative si de reglementare, cercetarea si dezvoltarea etc.).
In ceea ce priveste consumul final efectiv al gospodariilor populatiei notam o crestere importanta: 7,1 la suta. De ce, in aceste conditii, populatia n-a simtit mai puternic, in viata de zi cu zi, efectele respectivei cresteri? Raspunsul necesita un spatiu mai cuprinzator deoarece se cer luate in considerare multe elemente, multe corelatii. Doar cu titlul de inventar mentionam aici procesul de polarizare sociala care face ca partea cea mai mare a "placintei nationale" sa revina unor categorii relativ restranse de concetateni, iar marea majoritate a populatiei sa se zbata in mari nevoi, precum si faptul ca in conditiile unei dezinflatii evidente, la o serie de bunuri si servicii indispensabile traiului scumpirile au fost mult mai mari, inclusiv la "painea noastra cea de toate zilele".
Consumul final al administratiei publice a consemnat o crestere mai modesta, de 4,6 la suta. Este un fapt pozitiv care se incadreaza si in preocuparile de ordin mai larg privind diminuarea birocratiei si dimensionarea mai rationala a diverselor structuri administrative.
Urmatorul capitol priveste formarea bruta de capital si in special formarea bruta de capital fix. Am avut prilejul, in paginile dedicate economiei, sa ne referim la acest indicator. Fara sa intram - si aici - in detalii, retinem ca este vorba despre valoarea bunurilor durabile achizitionate de unitatile producatoare rezidente cu scopul de a fi utilizate timp de cel putin un an in procesul de productie, precum si valoarea serviciilor incorporate in bunurile de capital fix. Mai pe scurt, avem de-a face cu un domeniu de maxima importanta din sfera INVESTI}IILOR.
Nu este nevoie sa se spuna inginerilor cat de importante sunt investitiile pentru progresul economiei si, pe cale de consecinta, pentru prosperitatea unei natiuni. Cu toate ca formarea bruta de capital fix a reprezentat mai putin de 500.000 de miliarde de lei, faptul ca a inregistrat un spor impresionant, de 9,2 la suta, este de natura a indica o tendinta deosebit de pozitiva. Sigur, fata de necesar este inca putin, dar la posibilitatile oferite de dimensiunea PIB este o pondere consistenta, incurajatoare. Aici nu este vorba numai despre investitiile publice, ci - in special - despre cele in sectorul privat, ceea ce confirma progresele inregistrate in consolidarea economiei de piata.
{i, acum, ajungem la zona cea mai vulnerabila, zona care a tras "in jos" ansamblul rezultatelor din anul precedent. In timp ce exportul a crescut cu 11,1 la suta, importul s-a marit cu 16,3 la suta, ceea ce a provocat unul dintre cele mai mari deficite comerciale din perioada postdecembrista, peste 5,5 miliarde de euro. Asupra catorva aspecte legate de acest deficit se cuvine sa staruim intr-un paragraf separat.
"Motoarele" PIB-ului
Intr-o formula sintetica, principalii factori propulsori ai cresterii economice sunt trei: investitiile, consumul intern si exportul. In legatura cu primii doi ani, am vazut ca s-au inregistrat ritmuri notabile, ceea ce arata ca s-a marit turatia respectivelor "motoare" ale cresterii. In privinta exportului, lucrurile n-au stat atat de bine cum era de dorit si chiar posibil. Acest "motor" a contribuit esential la oprirea caderii economiei romanesti din anii 1997 - 1999. S-au inregistrat ritmuri de crestere a exportului de peste 20 de procente. Un element important l-a constituit deschiderea, mai larga, a pietei UE pentru produsele romanesti. S-a ajuns, insa, la o plafonare, determinata in special de "viciile" de profunzime ale economiei noastre exprimate in gradul relativ redus de competitivitate. La aceste aspecte ne referim destul de des si de aceea nu mai insistam.
Cresterea mai puternica a importului s-a facut pe seama consumului si mai putin a investitiilor. Iata cum de a fost posibil sa ne intindem mai mult decat ne-a fost plapuma. Bineinteles, diferenta se cere platita. Aici este vorba despre gradul de indatorare a tarii, nu numai in sfera datoriei publice, ci si a celei private. Datoria externa a depasit 15 miliarde de euro, ceea ce nu inseamna (inca) un prag critic, dar nici unul care sa ne aduca linistea deplina. Serviciul datoriei externe este destul de mare, iar daca vom avea de acoperit deficitele in crestere, situatia va fi destul de complicata.
Imensul deficit comercial a influentat si deficitul de cont curent. Contul curent este indicatorul care reflecta diferentele valorice intre intrarile si iesirile de valuta, adica reflecta atat activitatea de comert exterior (export - import), cat si transferurile curente cu strainatatea. Deficitul de cont curent a fost in 2003 de aproape 6 la suta din PIB. Foarte mare, ingrijorator de mare. Sigur, el s-a acoperit in buna parte prin valuta adusa in tara de romani care lucreaza in strainatate si prin investitiile straine in tara noastra, dar nivelul la care a ajuns nu poate fi trecut cu vederea.
Intre timp a aparut comunicatul BNR privind situatia contului curent si a datoriei externe in anul precedent, ceea ce ne permite sa ilustram cu cifrele aferente consideratiile expuse pana acum. Deficitul de cont curent a fost de 2,9 miliarde de euro. La majoritatea componentelor contului curent s-au inregistrat deficite. Transferurile curente reprezinta una dintre exceptii; aportul valutar este de 1,6 miliarde de euro, in principal valuta provenita de la romanii care lucreaza in strainatate.
In ceea ce priveste datoria externa pe termen mediu si lung, volumul ei exact a fost de 15,2 miliarde de euro, din care 6,4 miliarde de euro datorie publica, 3,2 miliarde de euro datorie publica garantata de stat, 5,5 miliarde de euro datorie externa privata. Serviciul datoriei publice a depasit 3 miliarde de euro. Acesta este unul dintre "preturile" cresterii economice.
Intensiv - extensiv
Fapt este ca, in pofida unei cresteri importante de productivitate in industrie fata de anul precedent, respectiv 12,1 la suta - ponderea factorilor extensivi de crestere este inca mare. Nici chiar structura importurilor nu arata ca a crescut ponderea tehnologiilor avansate care sa determine sporuri mai inalte de productie, de calitate, de economisire a muncii sociale. De altfel, sporul de productivitate se explica, in principal, prin reducerea personalului, prin continuarea disponibilizarilor.
Mentinerea pierderilor la un nivel ridicat inseamna, in continuare, o grava irosire a resurselor de capital uman; la randul lor, arieratele atesta un grad greu de suportat de ineficienta. Lucrul pe datorie (pe veresie) este in totala contradictie cu regulile economiei de piata.
Prin urmare, chiar daca am asistat la un proces semnificativ de dezinflatie, nu se poate considera ca am avut de-a face exclusiv cu o crestere economica sanatoasa. Este vorba - si aici - despre reproducerea, la o scara mai larga, a unor disfunctionalitati care tind sa devina cronice.
Se pare ca din toate acestea s-a invatat cate ceva si, astfel, programele stabilite pentru anul in curs pun accentul pe reducerea deficitului de cont curent, in special prin diminuarea deficitului comercial, astfel incat resursele de care dispunem sa fie mai bine fructificate. Se au in vedere solutii pragmatice, aplicate de la caz la caz, mai ales in sfera utilitatilor publice, unde reforma este mult intarziata.
Atrage cu precadere atentia modul in care s-a raspuns la observatiile critice foarte serioase din partea forurilor parlamentare si executive ale Uniunii Europene. Planul de masuri prezentat la Bruxelles de premierul Adrian Nastase contine si un substantial capitol consacrat economiei, inclusiv modalitatilor de diminuare a pierderilor si arieratelor, precum si de accelerare a reformei, cu accent pe sistemul energetic national.
Faptul ca s-a constientizat, la nivel guvernamental, necesitatea reducerii influentei factorilor negativi amintiti asupra procesului de crestere economica, atat la nivel macro cat si la nivel micro, este de natura sa induca in societate o doza consistenta de optimism. Nu este atat de important ca impulsul a fost dat din afara, in special de catre Uniunea Europeana si organizatiile financiare internationale. Important este sa se actioneze, sa se puna in miscare parghiile dezirabile, oferite de economia de piata, de statul de drept, pentru amplificarea factorilor pozitivi si diminuarea celor negativi. Fiind vorba despre AC}IUNE, apare de la sine inteles ca acesta este terenul cel mai favorabil de manifestare a competentei, a initiativei comunitatii noastre ingineresti. Credem ca aceasta ar putea sa fie principala concluzie a tot ce am incercat sa subliniem in paginile de fata.