O intalnire fasta
Data: 16-31 martie 2005
In urma cu aproximativ opt ani, am devenit colaborator al “Universului ingineresc”. Ceea ce parea efemer si intamplator s-a dovedit mai trainic decat cele mai optimiste estimari. Imi este proaspata in minte convorbirea pe care am avut-o atunci cu presedintele AGIR, dl Mihai Mihaita, deoarece a fost - cum se spune - “dragoste la prima vedere”. Intre AGIR si AGER (Asociatia Generala a Economistilor din Romania) se statornicisera relatii de “complementaritate” in actiunile indreptate spre solutionarea unor probleme stringente ale tarii, in special in economie, “zona” in care s-au interferat profesiunile noastre. Presedintele Mihaita dorea sa fie prezent in “Univers ingineresc” si un unghi de abordare economic, punct de vedere pe deplin indreptatit, data fiind si aria de activitate a majoritatii covarsitoare a inginerilor. In acest sens am vorbit despre “complementaritate”. Sper ca prin colaborarea mea am dat un continut mai concret, pragmatic acestei idei.
Exista si un al doilea aspect nu mai putin important. Sunt bucuros ca am participat la procesul de profesionalizare a “Universului ingineresc”, paradoxal nu prin accentuarea laturii tehnice, ci a celei de esenta publicistica. Intrucat n-a fost si nu este vorba despre o publicatie de stricta specialitate, ci despre una de informare si formare civica, “Univers ingineresc” nu avea sanse sa fie receptat daca ar fi fost conceput si realizat intr-o maniera “indigesta”, “greu comestibila”, arida, tehnicista. O asemenea abordare a fost impartasita, deopotriva, de conducerea AGIR si de colegul Marculescu, redactorul-sef.
Cu toate ca aniversarile, mai ales cele “rotunde”, sunt o ispita pentru manifestarea festivismului, cred ca se impune o evaluare riguroasa, as zice inginereasca, a drumului parcurs si, in special, a ceea ce se cuvine sa fie in viitor “Universul ingineresc”. In ceea ce ma priveste, in dubla ipostaza de economist si de gazetar, cred (doresc sa afirm ca este vorba despre o convingere) ca se cere promovata cu mai multa consecventa orientarea spre sprijinirea eforturilor AGIR nu numai spre promovarea intereselor specifice ale breslei ingineresti, ci si pentru o integrare mai activa la rezolvarea marilor probleme ale tarii la final de tranzitie si la inceput de drum in structurile UE. Nici problemele specifice n-au sansa de a se rezolva daca societatea romaneasca, in ansamblul ei, va continua sa fie macinata de procese si fenomene care ii franeaza dezvoltarea si o marginalizeaza intr-o lume a interdependentelor si globalizarii. De aceea m-am referit si la spiritul civic, considerand AGIR ca parte importanta, de neinlocuit a societatii civile.
Daca acest punct de vedere este (va fi) impartasit, atunci aspectele de ordin publicistic (varietate, accesibilitate, atractivitate etc.) vor fi rezolvate mai lesne. Este calea de colaborare care ar reprezenta continuarea fireasca a intalnirii faste de acum opt ani...