NEVOIA DE REALISM
Data: 15-31 martie 2006
In aceste cca doua luni care ne mai despart de publicarea Raportului de monitorizare al Comisiei Europene referitor la stadiul de pregatire a tarii noastre pentru aderarea la UE, pe traseul Bruxelles-Bucuresti si retur se desfasoara un neintrerupt du-te-vino, uneori in ritmuri ametitoare. Dat fiind interesul major pe care il prezinta evaluarea pe care o va face Comisia Europeana, fiecare declaratie, mai ales din partea autoritatilor comunitare, este primita la Bucuresti cu justificata atentie. Numai ca, mesajele sunt, de multe ori, contradictorii, ceea ce impune - cel putin - prudenta in interpretarea lor. Intr-adevar, ce sa intelegi din faptul ca un oficial comunitar critica un anumit aspect pe care un altul l-a considerat pozitiv?
O vie emotie produc, in special, aprecierile care, in mod evident sunt nedrepte, partinitoare. Asemenea luari de pozitie sunt bazate deseori pe informatii eronate sau sunt provocate de un deficit de informatii si, astfel, exista riscul ca raportul de monitorizare sa contina evaluari care sa influenteze intregul proces de aderare. In special consideratiile critice expuse de vicepresedintele CE Franco Frattini la adresa Parlamentului Romaniei au avut darul sa ingrijoreze atat segmente importante ale clasei politice, cat si ale societatii civile. Cum este bine sa se reactioneze la astfel de aprecieri?
Inainte de toate, se cere manifestat realism. Daca o anumita parere nedreapta s-a sedimentat (indiferent de cai) in randurile unor oficiali de la Bruxelles, se impune a se actiona pentru o corecta informare asupra adevaratelor stari de lucruri. Din pacate, anumite cercuri care sunt interesate in denigrarea forului legislativ al tarii (care are „pacatele“ lui, fara sa mai fie nevoie de a i se adauga altele inventate) au salutat evaluarile cu pricina, uitand (sau facandu-se ca uita) ca la mijloc se afla interesele majore ale tarii. A devenit limpede, in timpul vizitei comisarului Frattini, ca a fost informat tendentios. De altfel, si-a nuantat foarte mult aprecierile in cursul vizitei.
Un mare deserviciu aduc atitudinile obediente, nici ele dezinteresate. Realismul (adica, luarea in considerare, cu toata seriozitatea, a starilor de fapt si de spirit, inclusiv a celor de la Bruxelles) nu inseamna cedarea umila la punctele de vedere exprimate, ci manifestarea unui minimum de demnitate pentru clarificarea corecta a lucrurilor. Trebuie spus ca tocmai o asemenea atitudine se bucura de o reala apreciere, si nu renuntarea la obligatoria verticalitate. Indiferent de miza pusa in joc.