DIN ISTORIA INGINERIEI ROMÂNESTI

(Urmare din nr. trecut)
În domeniul masinilor si aparatelor electrice, I.C.P.E. (Institutul de Cercetari si Proiectari Electrotehnice) începând cu anii 1970 a contribuit la asimilarea de noi materiale izolante, de conductori, de materiale ceramice si de masini electrice etc.
Si în multe alte mestesuguri, cum ar fi instalatiile tehnice rurale, sunt realizari de exceptie care pun înca o data în evidenta vocatia de constructor a poporului român.
Ne vom referi doar la unele dintre acestea.
Instalatiile actionate de apele curgatoare s-au înmultit, în special în secolele XV–XIX, în Tarile Române. Pentru macinatul boabelor de pe plaiurile bogate ale pamântului românesc au fost folosite morile de apa cu ciutura (cel mai vechi tip din acest gen de instalatii), ca si roata verticala pe vase (de exemplu, pe Olt, Mures, Somes, Nistru, Prut, Siret, Dunare etc.).
Un document din 23 aprilie 1448, al domnitorului Petru al II-lea (1448 – 1449) mentioneaza, în Moldova, existenta morilor de apa pentru macinat cereale, a pivelor pentru ulei (oloinite). De asemenea, amintim si morile de vânt din estul tarii (fig. 19).
Pentru textile, mentionam pivele pentru îngrosarea (îndesirea) postavului, ca si dârstele (piua rudimentara actionata de apa curgatoare) servind la îngrosarea tesaturii, si vâltorile folosite la spalarea tesaturilor, pentru a le face mai paroase. Într-un document din 23 aprilie 1441, al lui Vlad Dracul, pastrat numai în traducerea româneasca din sec. XVIII (textul slav lipseste), este amintita dârsta din satul Voila, pe Olt, în Tara Fagarasului. Dârstele sunt mentionate în documente din Tara Româneasca din sec. XVII (pe apa Râmnicului, la Iaroslavesti, din anul 1604; în satul Bisoca, jud. Buzau, din anul 1605; la Cazanesti din anul 1629 etc.). În Moldova se numeau steze si sunt mentionate din sec. XVII în tinutul Neamt si din sec. XIX pe apele de munte Putna, Zabraut, Casin, Trotus, Bicaz, Cracau, Moldova etc.
INTERFERENTA experientei si a influentelor din toate cele trei provincii românesti, Moldova, Muntenia si Transilvania, s-a manifestat în toate domeniile, ea a fost si este continua, ca un flux viu, din care vom prezenta doar unele exemplificari.
În secolul al XV-lea, în Muntenia se fac caramizi colorate care se trimit si în Moldova.
Între anii 1582 – 1583 este construita biserica manastirii Galata, ctitorie a lui Petru Schiopul (1582 – 1591), la care în plastica exterioara apare pentru prima data în Moldova împartirea fatadelor în doua registre separate cu un brâu, dupa modelul creat în Muntenia.
Pentru prepararea pulberilor explozive necesare rachetelor sale (fig. 20), Conrad Haas, în Transilvania, a avut colaborator pe Johan Walah – Ioan Românul (Valahul), care învatase meseria de silitrar în Moldova, unde aceasta era foarte raspândita.
Din timpul lui Stefan cel Mare aflam ctitorii ridicate în Transilvania, biserica din Feleac ca o nava dreptunghiulara si biserica Sf. Nicolae în forma de cruce, din Hunedoara (1458). Arhitectura constructiilor din Moldova în timpul lui Petru Rares exprima detalii de influenta gotica transilvaneana. Ctitoriile din Transilvania, inclusiv cele ridicate de voievozi moldoveni si munteni, demonstreaza în mod concludent apartenenta comunitatii românesti transilvane la aceeasi traditie de cultura si civilizatie de la est si sud de Carpati.
În arta Tarilor Române, traditia si inovatia atesta, de-a lungul secolului al XVII-lea, vitalitatea societatii românesti si în creatia artistica exprimata în timpul lui Vasile Lupu (biserica Trei Ierarhi din Iasi) si a lui Matei Basarab si îndeosebi sub cârmuirea lui Constantin Brâncoveanu. Desprindem deopotriva mai deplin interferentele si iradierile dintre cele trei principate, care, într-o varietate de manifestari si peste hotarele politice, asigura, în fond, unitatea artei vechi românesti.
(Continuare în nr. viitor)