Expozitia Leonardo da Vinci – Inventiile unui geniu

(Urmare din numarul trecut)

Masina de zbor (fig. 25)
Acest desen reprezinta unul dintre cele mai renumite proiecte ale lui Leonardo, din care reiese incercarea sa de a integra si folosi in dinamica zborului fiecare element component al corpului uman. Pilotul controleaza directia de zbor atit cu miinile, cit si prin intermediul pedalelor actionate de picioare.

Excavator (fig. 26)
(Cod. Atlantico)
Puterea acestei masini e amplificata de caderea greutatii; astfel munca oamenilor era mult usurata.

Scara mobila (fig. 27)
(Codice Forster I f. 46 v.)
Acest proiect era foarte interesant datorita elementelor sale componente printr-un mecanism special cu roata zimtata care permite ridicarea si coborirea scarii; este dificil de respins de catre aparatorii unei fortarete.

Tunul naval (fig.28)
(Windsor RL 12652 a)
Pentru razboiul pe apa, Leonardo s-a gindit la echiparea unor barci speciale cu platforme rotative pe care vor fi montate tunuri, sau, ca si in cazul acesta, un bloc mare de mortar din care proiectilele (probabil incendiare) vor fi indreptate spre navele inamice.

Proiectilele ogivale (fig. 29)
(Cod. Arundel f. 54 r.)
O importanta cruciala pentru precizia tragerii o au studiile de balistica. Cu ajutorul experientelor cu fascicule de apa, Leonardo descopera influenta aerului asupra traiectoriei proiectilelor de tun; rezolva problema desenind proiectile ogivale incredibil de moderne, exploatind forma aerodinamica si aripioarele de directionare.

Barca cu secera Escorpio (fig. 30)
(Cod. Ashburnham 2037 pg. 8 r.)
Proiectul Scorpion e remarcabil nu doar prin puterea ofensiva a secerii in cadere instantanee, dar si pentru manevrabilitatea acesteia prin intermediul unei platforme rotative care o putea pozitiona repede deasupra tintei. Mecanismul de ridicare al lamei reprezentat de o manivela cu angrenaj, prin ridicarea rapida a lamei, ii asigura eficacitatea. Ambarcatiunea era dotata cu mijloace de protectie a vislasilor, si anume scuturi puternice acoperite cu piele, intrari securizate care aveau rolul de a atenua efectul atacului.

Tunul cu inaltime reglabila (fig. 31)
(Cod. Atlantico f. 26 v-b.)
Leonardo prefera armele usor de manipulat de catre infanterie; noutatea acestui concept dinamic de lupta consta in posibilitatea controlarii traiectoriei proiectilelor prin reglarea inaltimii si mobilitatea suportului orizontal al tunului.
O alta noutate pentru epoca sa e utilizarea unui dispozitiv de incarcare accelerata a tunului.

Tancul (fig. 32)
(British Museum B.B. 1030)
Ideea unui vehicul acoperit care sa penetreze liniile inamice urmat de soldati exista deja in Evul Mediu si a fost reluata cu entuziasm in secolul al XV-lea.
Leonardo concepe un vehicul greu, de forma unei broaste testoase, cu tunuri orientate de jur imprejur, ranforsat cu placi metalice. Problema mobilitatii, pe care altii sperasera sa o asigure cu ajutorul unei vele, Leonardo o rezolva plasind in interior un sistem de manivele pentru invirtirea rotilor actionate de opt oameni. S-a gindit chiar la posibilitatea de a utiliza animale de tractiune in loc de oameni, dar riscul ca acestea sa intre in panica intr-un mediu atit de strimt si zgomotos era prea mare.

Arcul (fig. 33)
(Cod. Madrid If. 85 r.)
Chiar si arcul este o sursa de energie utilizata in special in ceasornicarie sau concepte care necesita o forta mica.

Burghiul vertical (fig. 34)
(Cod. Atlantico f. 34r.)
Impreuna cu alte masini, mecanisme in particular, si un reflector (la virf), aceasta pagina arata o structura de lemn piramidala in centrul careia se gaseste o huluba cu un surub in capat. Actiunea operatorilor asupra acestui burghiu permite forarea solului.

Carul cu diferential (fig. 35)
(Cod. Atlantico)
Macheta ilustreaza sistemul de transmitere a miscarii unei osii de car. O manivela invirte roata dintata care angreneaza mosorul la capatul osiei carului si mareste viteza. Miscarea e transmisa unei singure roti, permitind astfel celei de a doua sa se miste cu o viteza diferita la intrarea in curba.
In prezent aceeasi functie este indeplinita de diferential.

Ciocanul (fig. 36)
(Cod. Madrid I c. 6v.)
Leonardo recurge mereu la utilizarea depresiunilor in mecanismele sale, mai ales pentru generarea unei miscari alternative sau pentru imprimarea unei percutii cadentate plecind de la o miscare circulara.

Clestele cu eliberare automata (fig. 37)
(Codice di Madrid I, BNM, e. 22r.)
Cu cit este mai mare greutatea mentinuta de acest cleste cu eliberare automata, cu atit mai puternica va fi sustinerea sa.

Rulmentul cu trei sfere (fig. 38)
(Codice Madrid I, f.20v.)
Utilizarea acestui principiu in zilele noastre este foarte raspindita. O serie de sfere interpuse intre doua suprafete in miscare evita frecarea/uzura celor doua suprafete. Si in acest caz Leonardo a perfectionat proiectul creind o pista de miscare in forma de inel care sa permita sferelor sa se miste fara sa vina in contact una cu cealalta.

Lanturile (fig. 39)
(Cod. Madrid)
Sunt multe si diverse lanturi flexibile pe care Leonardo le-a proiectat pentru transmiterea motricitatii. Formele si greutatea lor ne pot face sa credem ca au fost proiectate pentru mecanismele orologiilor.
Aplicatia cea mai cunoscuta, insa, apare intr-unul din proiectele faimoase ale lui Leonardo: bicicleta.

Demonstrarea imposibilitatii unui perpetuum mobile (fig. 40)
(Cod. Madrid I, f.145r.)
Leonardo demonstreaza prin comentarii si desene imposibilitatea crearii unui perpetuum mobile, obiectul multor controverse si discutii. Instrumentul desenat de el este realizat din bete care au greutati atasate la unul dintre capete, iar experienta ii demonstreaza lui Leonardo ca „ ...orice greutate ar fi aplicata pe roata aceea va fi cauza motricitatii acestei roti si fara dubiu centrul unei astfel de greutati se va opri sub centrul polului sau si niciun instrument pe care geniul uman il poate fabrica si care se invirte in jurul axului sau nu va putea evita acest efect.“ De aici polemica zeflemitoare: „O, speculatori ai perpetuum mobile, ce multe si diverse genii ati creat printr-o asemenea cercetare. Va puteti asocia cu cautatorii de aur (magii alchimisti).“

Poliedrul (fig. 41)
(Cod. Atlantico f.709r.)
Leonardo, fascinat de geometrie, deseneaza acest model de axonometrie format din trei patrate care se intersecteaza intr-un mod perfect simetric.

Roata motrice (fig. 42)
(Codice Madrid I f.114r.)
Scopul acestui dispozitiv este de a anula punctele de inertie si prin realizarea unei miscari continue, sa diminueze efortul.

Ridicatorul de coloane (fig. 43)
(Codice Atlantico f.49v. -a.)
Citeva din masinariile care apar in manuscrise nu sunt fructul ingenuitatii lui Leonardo, ci proiecte revazute si imbunatatite. Pe baza sistemelor desenate de Francesco di Giorgio Martini si de catre alti ingineri, Leonardo a perfectionat masina de ridicat coloane. Mecanismul se bazeaza pe miscarea uneia dintre manivelele care pun in miscare un carucior pe care era pusa coloana si un surub care ridica extremitatea opusa a coloanei.