Pestele – o resursa alimentara neglijata

In contextul crizei mondiale, care afecteaza toate sectoarele economiei, problema asigurarii alimentatiei oamenilor este una dintre cele mai importante, pentru ca omul poate renunta la multe, dar nu la alimentatie. Nutritionistii recomanda ca macar o data pe saptamina sa mincam peste. Mie imi place sa maninc peste. Vor fi fiind si din aceia carora nu le place sa manince crap la protap ori pana de somn, dar totusi! Rominia, in anul 2008, nu a absorbit niciun euro din fondul oferit de Uniunea Europeana pentru pescuit si piscicultura. Se poate aprecia ca este o situatie grava ce trebuie remediata cit mai curind. Sugerez doua directii.
In urma cu o mare perioada de timp (15 ani?) am citit in revista IDEI DE AFACERI un articol ce propunea cresterea intensiva a pastravilor. Cel mai impresionant lucru, pentru mine, era sporul de greutate: la un kilogram de furaje, pastravul are un spor de 1,9 kg. Porcul are in jur de 0,1 kg/kg de furaje, puii de gaina ceva mai mult. Cum este posibil un spor de peste 100%? Pentru ca sa-mi clarific aceasta dilema, am mers la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatica, Pescuit si Acvacultura din Galati si am aflat ca este adevarat, fiindca diferenta pastravul o ia din apa in care traieste. Numai ca acest institut cedase problemele studiilor si cercetarilor in domeniul pastravilor unui Centru, infiintat la Piatra Neamt. In prezent, Pastravaria Potoci din judetul Neamt continua aceasta activitate. Nu am auzit de nicio firma ori persoana fizica sa fi adoptat maniera de crestere intensiva a pastravilor. Mare pacat si pentru faptul ca pastravul este un peste foarte cerut si la export, mai ales afumat. Banii de la Uniunea Europeana ar fi putut ajuta la initierea unor activitati de crestere intensiva a pastravilor, in zonele cu ape de munte curate si cu locuitori atit de saraci. Inginerii silvici ori inginerii agronomi ai acelor zone ar fi trebuit sa se implice in indrumarea localnicilor sa construiasca pastravarii ori ei insisi sa dezvolte astfel de activitati, ca modele personale.
Facultatea de Piscicultura de la Universitatea Dunarea de Jos din Galati a beneficiat, in perioada ei de inceput, de serviciile regretatului profesor Popovici, care a initiat activitatea de inmultire a sturionilor in laborator si cresterea puietului in bazine special amenajate, inclusiv pe malul lacului Brates, pina la stadiul considerat suficient pentru a putea fi eliberati in apele Dunarii fara riscuri majore. Practic, cind sturionii urcau pe Dunare sa depuna icrele, se pescuiau selectiv exemplare selectionate pentru reproducere si erau aduse in laborator, unde icrele se amestecau cu laptii si se astepta eclozionarea. Reproducatorii erau eliberati in apele fluviului. In felul acesta s-a evitat extinctia sturionilor la Marea Neagra, asa cum s-a constatat in Delta Padului si in deltele altor fluvii europene.
Poate nu ar fi lipsit de interes sa amintim aici cit de valoroase sunt icrele sturionilor, cunoscute comercial ca icre negre sau kaviar. Restaurantele cu staif si supermarketurile se dau in vint dupa astfel de delicatese. Apoi, calitatea gustativa si nutritionala a carnii de morun, dar mai ales de nisetru si cega, este recunoscuta. Pastruga, devenita o raritate, aproape nici nu mai stim cit este de buna.
In Germania, sturionii au fost introdusi in cultura la sfirsitul anilor ’80. In anul 1996, Wedekind si colaboratorii au prezentat rezultatele de crestere a doi hibrizi de sturioni (Baeri si Asow) intretinuti intr-un sistem cu apa recirculata la Institutul de Piscicultura Interioara din Potsdam-Sacrow. Sistemul era compus din doua bazine circulare de 6 m3 fiecare, in care apa era mentinuta la temperaturi ce oscilau intre 22 si 24oC. La populare, pestii cintareau 1,1 g, iar perioada de ingrasare a durat 166 de zile la hibridul Asow si 150 de zile la hibridul Baeri. Ce alta specie de animal ajunge la greutatea comerciala asa de repede? Sturionii au fost hraniti cu o dieta granulata de 3 – 6 mm si cu o compozitie ceruta. Rata de hrana a fost de 0,8 – 0,9 din greutatea corporala pe zi. Ce alt animal poate sa manince atit de mult?
In aceste conditii, densitatea de recoltare a fost de 45 kg/m3 la hibridul Asow si de 37 kg/m3 la hibridul Baeri. Rata de crestere a fost, in medie, de 0,41% pe zi (Asow) si de 0,53% pe zi (Baeri). Sporul total de greutate a fost de 2,25 kg la hibridul Asow si de 1,31 kg la hibridul Baeri. Rata de conversie a hranei a fost de 2,33 la Asow si de 2,15 la Baeri. Si eu care ma speriasem de 1,9 la pastrav!
Trebuie sa spunem aici ca prof. dr. ing. Marian Bura impreuna cu conf. dr. ing. Adrian Grozea si drd. biolog Ioan Banatean-Dunea, de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timisoara, au cercetat si pus la punct Mijloace de mentinere a calitatii apei in sisteme recirculante de crestere a sturionilor. Concluziile publicate (Buletinul AGIR, 01.01.2008) sunt foarte incurajatoare:
– In sistemele acvacole recirculante trebuie monitorizati si mentinuti in parametri optimi pentru speciile de cultura urmatorii factori de calitate ai apei: temperatura, oxigenul solvit, amoniacul, nitritii, dioxidul de carbon, pH-ul, suspensiile solide, clorurile, nitratii s. a.;
– In timpul exploatarii, se inlocuieste zilnic 5 – 10% din volumul de apa existent in sistemul acvacol recirculant, cu apa proaspata;
– Schimbarea completa a apei se realizeaza dupa fiecare ciclu de productie;
– Apa de calitate necorespunzatoare poate sa nu fie letala pentru speciile cultivate, dar poate incetini procesul de crestere a pestilor si poate cauza stres, care sporeste morbiditatea.
Precum se poate constata, nimic spectaculos ori greu de realizat. Dar si in acest domeniu, ca si in mai toate domeniile de cercetare in care s-au obtinut rezultate meritorii, marketingul a fost ca si inexistent. Popularizarea se margineste la comunicari in simpozioane si gata. Pacat!