Potentialul energetic al vinturilor oceanice

Contributia energiei eoliene utilizate, raportata la toata cantitatea de energie folosita pe intreaga planeta, este din ce in ce mai mare si aportul acesteia creste rapid. Astfel, in cursul anului 2008, energia eoliana a reprezentat 3,3% din intreaga energie produsa in Europa. Sub acest aspect a devenit deosebit de necesara si cunoasterea cu precizie a regimului vinturilor oceanice de pe intreg globul, in scopul stabilirii zonelor mai favorabile pentru implementarea in off-shore a unor mari ferme eoliene.
Impulsionat de aceasta motivatie, Thimoty Lin si alti doi colaboratori ai sai de la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena (California, SUA) au studiat, analizat si cartografiat, timp de opt ani, datele transmise de satelitul american de observatie oceanica Quik SCAT. Hartile rezultate prezinta, cu o rezolutie de sub 12 km liniari, intreg potentialul energetic al vinturilor deasupra zonelor oceanice. Sunt evidentiate astfel zonele oceanice supuse constant unor vinturi puternice, cu viteze medii de peste 30 mile/h (15 m/s). Sunt date astfel ca exemple apele invecinate peninsulei Tasmania, ale Noii Zeelande sau din jurul Tarii Focului (capul Horn). Conform calculelor facute de cercetatorii de la Pasadena, din asemenea zone se pot „recolta“ intre 500 si 800 watt/mp energie eoliana, cu mare posibilitate de transformare a acesteia in electricitate. Se mentioneaza, de asemenea, ca pe suprafetele uscatului viteza vintului depaseste destul de rar 9 – 10 m/s. In paralel cu utilitatea energetica directa, masuratorile si cartografierile efectuate la Pasadena vor permite si o foarte buna interpretare a previziunilor meteorologice pentru aceste zone, in special in serviciul navelor comerciale.