Legea educatiei, din nou in dezbatere publica

De la sedinta Guvernului desfasurata la Iasi si pina in prezent, proiectul Legii educatiei, in varianta propusa de actuala conducere a ministerului de profil, se afla in plina dezbatere publica. Aproape fiecare prevedere a fost si este supusa dezbaterii publice, analizata „pe toate fetele“, ceea ce aduce in prim plan atit orientarile pozitive, cit si slabiciunile noului demers. Fireste, nu ne putem propune, in acest spatiu, nici macar o simpla inventariere a punctelor nodale ale respectivului proiect de lege, ci ne vom limita la semnalarea uneia dintre cele mai socante prevederi, care vizeaza in mare masura formarea generatiilor viitoare de ingineri. Este vorba despre procesul de fuzionare in invatamintul superior. Ideea principala, de fapt dezideratul in numele caruia se promoveaza o asemenea reorganizare structurala, consta in necesitatea concentrarii resurselor materiale si umane ale universitatilor in vederea fructificarii lor mai eficiente.
Nimeni nu poate avea o obiectie intemeiata in legatura cu amintitul scop. Parerile se impart – pina la punctul de „fierbere“ – in momentul in care se examineaza modalitatile de realizare a obiectivului propus. Se preconizeaza, in special, fuziunea entitatilor care au acelasi profil sau unul asemanator de pe o anumita raza teritoriala, initial, la distante mai mici de 150 de kilometri. Proiectul nu mai contine alte concretizari, ceea ce este, deopotriva, bine si rau. Bine, ca nu se incorseteaza modalitatile de actiune, rau, ca nu se precizeaza fie si numai criteriile in functie de care ar urma sa se procedeze la comasari si fuziuni. Nu se poate reduce totul la sursele de finantare, din pricina faptului ca „obiectul“ invatamintului il constituie oamenii si nu cantitatile de otel, carbune sau numarul de autovehicule.
Desigur, intereseaza in cel mai inalt grad modul in care se va proceda in sistemul invatamintului tehnic superior. Bunaoara, s-a lansat ideea consortiilor in loc de fuziuni, astfel incit sa se realizeze asocieri in functie de diverse componente ale specializarilor, respectiv cele tehnice, economice si umaniste. Ar fi vorba mai mult despre o complementaritate la nivelul departamentelor care ar urma sa inlocuiasca actualele catedre. Alte opinii converg spre comasari sau consortii cu institute de profiluri diverse si cu cele de acelasi profil, dar din localitati apropiate. Asocierea pe domenii similare sau asemanatoare cistiga teren, dar nu putini sunt aceia care resping, din start, ideea fuziunilor si consortiilor.
Chiar daca ne vom limita la tema institutionalo-structurala, nu ne va fi greu sa constatam ca se cere evitat ca lucrurile sa se complice, in loc sa se simplifice. În ceea ce priveste Universul ingineresc, vom pune cu placere la dispozitia tuturor celor interesati spatiile necesare pentru expunerea punctelor de vedere asupra proiectului Legii educatiei, in general, si a prevederilor referitoare la invatamintul tehnic, in special.