Profesorul universitar emerit Panaite Mazilu, membru de onoare al Academiei Romane
Data: 16-31 martie 2010
Profesorul universitar emerit Panaite Mazilu, membru de onoare al Academiei Romane, a implinit, la 21 martie a.c., venerabila virsta de 95 de ani.
A urmat scoala primara in comuna natala Brosteni si in orasul Odobesti, iar apoi, intre anii 1921 – 1926, a fost elev al liceului-internat din Iasi, la care a sustinut cu brio examenul de bacalaureat obtinind calificativul exceptional. La concursul de admitere la Facultatea de Constructii din cadrul Institutului Politehnic din Bucuresti s-a clasat pe primul loc si a obtinut bursa V. Adamachi a Academiei Romane, care se acorda celor mai merituosi studenti.
Absolvent al ?colii Politehnice din Bucuresti – Facultatea de Constructii, in anul 1938, profesorul si-a inceput activitatea dupa satisfacerea serviciului militar. Între anii 1940 – 1945 a functionat la CFR – Directia de Studii si Arhitectura, ca inginer sef al Biroului tehnic pentru calcule statice si de rezistenta, proiectind o serie de constructii specifice acestui domeniu, cum ar fi cladiri pentru gari, centrale de telecomunicatii, remize si ateliere. Pot fi remarcate lucrarile unicat alcatuite din cadre cu doua deschideri proiectate pentru ateliere cu acoperis sub forma de paraboloizi hiperbolici si apoi realizarea lor in serie in orasele Iasi, Ploiesti, Brasov si Timisoara.
La cei 30 de ani pe care-i avea atunci, inginerul Mazilu era deja binecunoscut in mediile ingineresti de constructii pentru capacitatea sa profesionala si dorinta de a sparge tiparele greoaie ale teoriei constructiilor existente la acea vreme. Era momentul reconstructiei de dupa razboi si se puneau foarte multe probleme pentru inginerii constructori.
Concomitent cu activitatea la CFR, a proiectat si alte lucrari importante, intre care se pot aminti blocurile de locuinte cu 6 – 8 etaje in Bucuresti, Orfelinatul Episcopiei Ortodoxe Romane de la Beius, Centrala PTT de la Buzau etc.
Din anul 1945 a inceput sa activeze in invatamintul superior, unde a parcurs toate treptele universitare, de la asistent la profesor in cadrul Catedrei de Mecanica teoretica, si apoi profesor la Catedra de Rezistenta materialelor, pe care a condus-o peste 20 de ani, din 1963 pina in 1986, cind s-a pensionat. A predat cursurile de Mecanica teoretica, Statica constructiilor, Dinamica si stabilitatea constructiilor, Rezistenta materialelor, Teoria elasticitatii, Teoria placilor plane si curbe subtiri, Încercarea constructiilor, la patru dintre cele cinci facultati ale Institutului de Constructii Bucuresti (actuala Universitate Tehnica de Constructii), dar si la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie, Facultatea de Utilaj (1952 – 1963), Academia Tehnica Militara (1952 – 1958 si 1993 – 1995) si, apoi, dupa pensionare, la Universitatea Transilvania din Brasov – sectia de constructii. A scris cursurile la disciplinele predate, tratatul in doua volume de Statica Constructiilor reprezentind lucrarea sa de referinta. Activitatea stiintifica a fost reprezentata prin numeroasele articole de specialitate publicate, prin activitatile in cadrul asociatiilor profesionale, dar si prin cei peste 20 de ingineri pe care i-a indrumat in calitatea sa de conducator de doctorat.
A continuat, in paralel, activitatea de proiectare, realizind o serie de lucrari indraznete si unicate, precum atelierul pentru Depoul Bucuresti, triaj Chitila, halele pentru Rafinaria Muntenia – Brasov, ale caror acoperisuri sunt din placi curbe cilindrice si in forma de paraboloid eliptic. Tot din aceeasi perioada pot fi remarcate alte lucrari importante, cum sunt Aerogara Baneasa si Teatrul Municipal din Brasov. Cladirea Aerogarii Baneasa a constituit, la vremea respectiva, un unicat si un model al felului de a crea o cladire eleganta, dar si functionala, care este si astazi o prezenta arhitectonica si structurala placuta la poarta de intrare a Capitalei.
Între anii 1949 – 1954 a condus direct proiectarea structurii de rezistenta a Combinatului Presei Libere, unde s-a folosit pentru prima data metoda de calcul la rupere.
În anii ’60 a desfasurat o activitate intensa in calitate de consilier la CSCAS, departamentul pentru coordonarea activitatii de conceptie din sectorul constructii la nivel national.
De numele inginerului Panaite Mazilu sunt legate si lucrarile pentru realizarea hangarelor de la Aeroportul Otopeni pentru avioanele Boeing 707, proiectarea acoperisului garii din Brasov, verificarea proiectului de refacere a cupolei Expozitiei Nationale dupa prabusirea din 1962. Alaturi de reputatii profesori Victor Popescu si Mihail Hangan, a colaborat la proiectarea noii sali de sport din orasul Cluj-Napoca, dupa prabusirea primei structuri.
O importanta parte din activitatea profesorului, nu atit ca durata, cit mai ales ca profunzime, a fost legata de realizarea structurilor de poduri, ca promotor, indrumator si consultant in domeniul metodelor de calcul si alcatuirii constructive.
Totul a inceput de la elaborarea teoriei si metodei de calcul a conlucrarii arcului cu grinda tablierului cuprinsa in volumul II al manualului Statica constructiilor. Sisteme static nedeterminate. Ulterior, utilizind algoritmul propus de profesorul Mazilu, se realizeaza unul din primele poduri boltite cu cale sus, situat pe soseaua spre barajul de la Vidraru, din judetul Arges, cu deschidere de 90 m, avind bolta flexibila si tablierul rigid.
De-a lungul mai multor ani, profesorul Panaite Mazilu a colaborat la analiza solutiilor de realizare a podurilor mari, rutiere si feroviare, culminind cu podul de sosea peste Dunare la Giurgeni – Vadu Oii. A fost un indrumator si colaborator pretios pentru cei mai multi dintre proiectanti in toate problemele ridicate de calculul si alcatuirea structurilor de poduri mari, cum ar fi viaductele si podurile feroviare si rutiere de traversare a Dunarii in zona Fetesti – Cernavoda.
Nu poate fi gasita o constructie din categoria celor de importanta majora, in special in orasul Bucuresti, care sa nu fi trecut prin filtrul fin al eminentului profesor Panaite Mazilu. Se pot mentiona proiectele pentru Teatrul National, Sala Palatului, Palatul Parlamentului etc.
În colaborare cu institutiile de proiectare si cercetare, in problemele de asistenta tehnico-stiintifica, a contribuit la stabilirea celor mai bune solutii si a celor mai adecvate metode de calcul. Se pot mentiona Hotelul Intercontinental, pentru calculul la solicitari seismice si Spitalul clinic Municipal Bucuresti, cladire cu 17 etaje, pentru care a folosit metode experimentale, la proiectarea diafragmelor supuse la actiuni seismice.
Dupa cutremurul din 4 martie 1977 coordoneaza, in calitate de expert, proiectele de consolidare ale Casinoului din Sinaia, Castelului Peles, Spitalului Brincovenesc, tribunalului si teatrului din Focsani, cupolei Facultatii de Drept, complexului Bucur Obor, precum si expertizarea a numeroase cladiri din Bucuresti si din alte orase ale tarii.
Datorita prestigiului tehnic de care se bucura, a fost numit membru in comisia de verificare a proiectului barajului Portile de Fier I, consultant si membru in comisia de receptie a Metroului Bucuresti, expert si consultant in Comisia guvernamentala pentru Galati, in vederea consolidarii cladirilor avariate ca urmare a tasarilor.
Dupa anul 1989, eminentul profesor, de data aceasta in calitate de copatron al biroului de proiectare AEDIFICIA MP SRL, se angajeaza cu tenacitatea binecunoscuta la realizarea unor lucrari deosebite, cum ar fi: transformarea structurii de rezistenta a hotelului Athenée Palace, pentru obtinerea categoriei de hotel cu cinci stele in conditiile de seismicitate din Bucuresti, verificarea proiectului cladirii pentru birouri, cu 18 etaje, din Piata Charles de Gaulle, consolidarea sediului central al BRD, a Catedralei Episcopale din Galati, a Catedralei Mitropolitane din Iasi, consolidarea cu amortizori dinamici a structurii de rezistenta a reactorului de cracare catalitica de la Rafinaria Petrobrazi, a cosului de fum de 200 m inaltime de la Isalnita, a Palatului de Justitie Bucuresti, a cladirii guvernului – Palatul Victoria etc.
Ca urmare a prestigiului si experientei unanim recunoscute, a fost numit presedinte al Comisiei de atestare pentru experti tehnici si al Comisiei pentru verificatori de proiecte in constructii recunoscuti MLPAT. De asemenea, a fost ales presedinte al Asociatiei Inginerilor Constructori din Romania, infiintata la inceputul lunii februarie 1990.
În tot timpul activitatii sale directe de productie, ca inginer proiectant, apoi ca inginer consilier, in calitate de membru in comisii de avizare, in comisii de experti, ca participant la elaborarea unor lucrari de mare anvergura, profesorul Panaite Mazilu a putut intui, formula, rezolva si sistematiza sub forme clare, riguroase, numeroase probleme referitoare la calculul constructiilor, multe de foarte mare complexitate.
În conceptia profesorului, spiritul de satisfactie al unei lucrari reusite nu se poate asocia decit cu constiinta ca la baza realizarii acelei lucrari a stat analiza corecta a datelor problemei, rationamentul sigur si, in special, intuitia inginereasca.
Înzestrat cu o inteligenta nativa de exceptie, profund in intelegerea fenomenelor fizico-mecanice, cu un palmares stiintific si tehnic impresionant, profesorul universitar emerit inginer Panaite Mazilu a fost distins cu titlurile de membru de onoare al Academiei Romane, Doctor Honoris Causa al Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti si al Universitatii Transilvania din Brasov. Se bucura de recunoasterea, stima, consideratia si admiratia a peste 50 de generatii de ingineri constructori care-i ureaza, cu prilejul zilei sale de nastere, La multi ani cu sanatate!