Jurnal de bord - Deschidere si rezistenta la schimbare
Data: 16-31 martie 2016
În prezent, au o circulaţie tot mai largă cuvinte precum surpriză, şoc, neaşteptat şi altele asemenea care indică, deopotrivă, o stare de fapt şi o stare de spirit. Este suficient să recurgem la fapte şi evenimente care ţin „capul de afiş" în mass-media autohtonă şi în cea internaţională, precum recrudescenţa terorismului, instabilitatea economică şi socială, accentuarea inegalităţilor, diminuarea „stocului de învăţământ" pentru a ne da seama că, în majoritatea cazurilor, a fost şi este posibil să se identifice şi să se ţină seama de unele tendinţe care, având aceleaşi cauze, produc aceleaşi efecte. Remarca este valabilă şi la nivel individual, începând cu profesiile şi terminând cu elementele componente ale conceptului de dezvoltare personală.
Sigur, în faţa unor asemenea consideraţii şi considerente de natură teoretică, mulţi cititori sunt îndreptăţiţi să solicite concentrarea atenţiei spre o abordare concretă, şi nu una pur conceptuală. Din acest motiv, schimbările, care pur şi simplu ne copleşesc, nu numai că pot fi anticipate, ci există premise pentru a dezvolta ceea ce este pozitiv şi a diminua ceea ce aduce prejudicii înseşi naturii umane.
Poate că domeniul cel mai interesant îl constituie schimbările determinate de „explozia" industriei bazate pe tehnologiile de vârf. Pe de-o parte, din motive extrem de diverse, inclusiv în ceea ce priveşte formarea profesională, dar şi pregătirea psihologică, nu mai pot fi „stăpânite" numeroase procese şi fenomene, unele cu efecte-limită cum sunt creşterea capacităţii omenirii de a se autodistruge. Pe de altă parte, viaţa confirmă, zi de zi, că în condiţiile actuale şi într-o largă perspectivă istorică, nu există altă cale mai valoroasă de creştere a prosperităţii, de îmbunătăţire a calităţii condiţiilor de trai decât promovarea tehnologiilor de vârf.
În ambele direcţii, experienţa acumulată la nivel individual, naţional, regional, european şi mondial arată ce rezultate remarcabile pot fi obţinute prin deschiderea oferită de era digitală şi cu ce nenorociri ne putem confrunta dacă nu ţinem seama, din timp, de tendinţele care îşi croiesc drum în lumea în care trăim.
Este posibil (şi nu ar fi aici nimic de reproşat) ca mulţi concetăţeni să nu fie interesaţi de datele statistice care se referă la schimbările ample şi de profunzime care au loc în sfera tehnologiei. Dar, să vedem ce s-a întâmplat în ultimii ani în industria IT. Astfel, dacă în 2011, sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor avea o contribuţie de 3,4% la realizarea PIB, anul trecut a ajuns la 6,7%. O dublare a acestei ponderi în numai 5 ani este un record european. Acest 6,7% din PIB reprezintă una dintre cele mai ridicate cote din Europa.
În condiţiile în care sunt la modă văicăreala, pesimismul, defetismul, când noi înşine ne subapreciem potenţialul creativ şi rezultatele de tipul celor menţionate, nu există contrapondere mai utilă decât aceea de a lua în seamă ceea ce este cu adevărat pozitiv atât în economie, în ştiinţă şi tehnică, în sfera cercetării, cât şi în privinţa comportamentelor. Viziunea reducţionistă confirmată de abordările alb/negru, bine/rău, pozitiv/negativ fără examinarea nuanţelor, a elementelor de diversitate, a contradicţiilor inerente oricărui proces care vizează progresul nu ajută cu nimic în efortul strict necesar de reacţie la schimbări. Mai mult decât atât, deficitul de acţiuni proactive (nu numai de consemnare a schimbărilor, ci şi de determinare a apariţiei şi consolidării celor pozitive) reprezintă cea mai puternică frână, inclusiv în promovarea tehnologiilor de vârf într-o viziune autentic umanistă. În concluzie, există un preţ (un cost) al iluzionării că nu putem, fiecare în parte şi toţi laolaltă, să influenţăm în bine schimbările. Este vorba despre sărăcie, inegalitate, pericole uriaşe precum terorismul - toate posibil de diminuat şi chiar de înlăturat tocmai prin atitudini proactive.