Unitatea imperativelor medicale, economice si etice

Viaţa noastră cotidiană, dominată deosebit de puternic de necesitatea combaterii eficiente a Covid-19, a determinat şi determină schimbări importante în condiţiile de muncă şi de trai care afectează direct şi fiecare membru al comunităţii inginereşti, nu numai din ţara noastră, ci de pe întregul mapamond. Astfel, au avut şi au loc schimbări de esenţă în exercitarea profesiilor, mai cu seamă a celor din sfera ştiinţifico-tehnică. Prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei, imposibilă fără acţiunea factorului uman, presupun desfăşurarea activităţilor profesionale în deplină securitate medicală. Sursa existenţială continuă să rămână economia şi, tocmai de aceea, se cer luate în considerare corelațiile noi, de ordin practic, operațional care au apărut și tind să se aprofundeze.

În primul rând, apare clar că fenomenele proprii unei crize economice, fie ele și numai incipiente, nu-și mai au cauzele principale în ceea ce se cunoștea până acum în materie de ciclicitate. Ne aflăm în altă zonă de conexiuni decât cea (de pildă) din perioada crizei globale de acum peste un deceniu. Atunci, au acționat preponderent factorii care provoacă (dacă ne putem exprima astfel) o boală a organismului economic, manifestată prin ruperea echilibrelor dintre producție și consum, dintre cerere și ofertă, dintre exporturi și importuri etc., toate cu consecințe grave pe întregul lanț de creare a valorii și în planul calității vieții. Acum, cauza principală este de ordin medical, iar mijloacele de acțiune eficientă pornesc tocmai de la conștientizarea acestui fapt. Latura economică se focalizează, din acest motiv, pe necesitatea realocării resurselor, începând (normal) cu cele ale bugetului general consolidat și continuând până la cele mai mici entități din sectorul privat al economiei. Efectele crizei actuale nu ocolesc niciun domeniu de activitate, nicio colectivitate administrativ-teritorială și de muncă, niciun cetățean din fiecare țară, mare, mijlocie sau mică, întrucât, în condițiile globalizării, aproape tot ceea ce se produce și se consumă în lume capătă caracteristicile vaselor comunicante. Când este vorba despre sănătatea publică, în primă și ultimă instanță, despre salvarea de vieți omenești, procesul de alocare a resurselor nu mai poate respecta integral principiile și criteriile eficienței economice. Firește, apare și se amplifică o problemă de costuri, dar nu preponderent din unghiul de abordare strict economic.

În condiţiile actuale, se impune, deci, un comportament profesional care să permită păstrarea (pe cât posibil) a potențialului existent, în primul rând, cel producător de bunuri și servicii. Tocmai interesul economic determină o participare tot mai activă a fiecărui inginer la conceperea și aplicarea de măsuri îndreptate, cu precădere - ca prioritate absolută - spre prevenirea și combaterea efectelor actualei pandemii de coronavirus.

Aici nu este vorba despre considerente pur teoretice, ci despre principii și criterii care se cer aplicate, fie că ne referim la gestionarea ajutoarelor de stat, la decalarea programelor de lucru, la extinderea muncii la domiciliu, mai ales prin utilizarea practicilor specifice erei digitale, prin reorientarea producției spre bunurile cele mai solicitate, în special de sectorul medical, dar și în privința alimentației de bază, a furnizării utilităților publice. Consonanța măsurilor adoptate la nivel central cu cele posibil și necesar de pus în practică de factorii decidenți din economia reală reprezintă - în contextul actual - un imperativ fundamental în eforturile comune îndreptate spre depășirea, în timp cât mai scurt, și cu cât mai puține victime, a pandemiei care a aruncat omenirea într-o criză de dimensiunile și gravitatea celei cu care fiecare dintre noi se confruntă acum. Acesta este principalul mesaj al stării de urgență în care ne aflăm fiecare și toți laolaltă.