Inginerul Dumitru „Tache“ Macri, fotbalist de legenda al echipei Rapid, s-a stins din viata la 92 de ani
Data: 16-31 martie 2024
Dintotdeauna ingineria și sportul au fost strâns conectate, într-o relație reciproc avantajoasă, care s-a materializat în diferite domenii de activitate.
Inginerii sunt cei care:
▪ studiază matematică, fizică, inginerie mecanică, știința materialelor, biomecanică etc. și aplică rezultatele teoretice obținute în laboratoare în proiectarea și fabricarea de materiale și echipamente destinate pregătirii sportivilor de performanță;
▪ construiesc stadioane și săli de sport ultramoderne, folosind cele mai noi tehnologii ale momentului;
▪ proiectează și fabrică materiale și echipamente sportive care asigură creșterea securității și reducerea riscului de accidente în cazul sportivilor.
- Sportivul și inginerul Tache Macri
Pornind de la aceste realități, pe piața muncii a apărut chiar o nouă profesie „sports engineer", care pregătește specialiști în domeniu. Inclusiv în România, există Facultatea de Inginerie Medicală a Politehnicii bucureștene, care a fost înființată în anul 2010, unde pregătirea studenților este interdisciplinară și orientată spre dezvoltarea și promovarea echipamentelor, dispozitivelor, materialelor și tehnologiilor biomedicale moderne pentru sport.
În același timp, foarte mulți ingineri au fost și sportivi de top, atingând culmile performanței sportive, în paralel cu studiile, nu tocmai ușoare, ale Politehnicii. Să îi amintim aici doar pe: marile atlete Lia Manoliu (campioană olimpică) și Violeta Beclea (vicecampioană olimpică); Cornelia Taflan, Gabriela Ciocan, Radu Diaconescu, Vasile Popa - baschet; Paul Ciobanelu - rugby; Victor Stănescu - tir cu arcul; Doina Narcisa Mitricică - patinaj artistic; Mircea Rednic - fotbal.
Printre marii sportivi ingineri, se numără și Dumitru „Tache" Macri, care, din păcate, ne-a părăsit de curând, cu puțin înainte de a împlini 93 de ani.
Născut în cartierul Dudești din „micul Paris", la 28 aprilie 1931, într-o familie având originile în Grecia, a decedat la 20 martie 2024, în „marele Paris", acolo unde locuia cu familia, din 1986.
A început să joace fotbal încă din liceu și a fost remarcat de antrenorul echipei Locomotiva București, Petre Steinbach, fiind legitimat, în 1949, de președintele clubului, Mircea Popescu.
- 1965 - Mihai Mihăiță - adjunct al ministrului Transporturilor - înmânează titlul de Maestru Emerit al Sportului inginerului Dumitru (Take) Macri
Puțini jucători pot spune că toată cariera lor a fost legată de un singur club, iar Tache Macri se numără printre aceștia. Timp de 17 ani (1949 - 1966) a purtat culorile alb-vișinii si, timp de 14 ani, a fost căpitanul echipei, jucând 306 meciuri pentru clubul feroviar.
În mod paradoxal, a reușit să câștige ca jucător doar două trofee (Cupa Primăverii, în 1957, și Cupa Balcanică, în 1964), retrăgându-se din fotbal în 1966, cu un an înaintea câștigării titlului național în Giulești. Aceasta l-a făcut să declare într-un interviu: „Noi , rapidiștii, nu ne-am născut, neapărat, pentru trofee; dar, cu siguranță, ne-am născut pentru spectacol!".
Poreclit „fundașul de fier", pentru calitățile lui atletice excepționale, pentru tenacitatea și corectitudinea lui sportivă, Tache Macri a avut numeroase realizări și în fotbalul internațional, atât ca jucător, cât și ca antrenor:
▪ a jucat 8 meciuri în echipa națională a României;
▪ a refuzat oferte generoase de la mari echipe din Anglia și Grecia;
▪ a fost primul jucător român nominalizat la Balonul de aur în 1961, alături de mari nume de fotbaliști ai vremii, ca: Yashin, Puskas, Di Stefano, Boby Charlton și Eusebio;
▪ a câștigat cu Rapid în 1964 Cupa balcanică;
▪ a absolvit școala italiană de antrenori profesioniști de la Coverciano;
▪ a fost antrenorul secund al echipei naționale a României U20, care, în 1981, a câștigat medalia de bronz la CM de tineret;
▪ a fost antrenor în Algeria, atât la echipe de club, cât și la națională.
În memoria afectivă a celor care l-au urmărit jucând, rămân uimitoarele sale „foarfeci" acrobatice, pe care le făcea cu ușurință, reușind performanța unică de a atinge cu piciorul bara transversală a porții (înălțime 2,44 m).
Performanțele sale sportive nu l-au împiedicat să își continue studiile superioare, așa că a devenit inginer feroviar.
Neexistând în acea vreme statutul de fotbalist profesionist, a fost angajat și a muncit efectiv în unități ale Ministerului Transporturilor, până în 1986, când a părăsit România.
Nu a uitat, însă, niciodată că atât sportul, cât și școala, sunt esențiale în educarea și dezvoltarea unui copil, a unui adolescent, a unui tânăr. Legenda spune că, atunci când a ajuns antrenor la grupele de copii din Giulești, prima sa măsură a fost aceea de a le urmări și activitatea școlară, controlându-le săptămânal carnetele de note și condiționând prezența în echipă de rezultatele școlare.
Într-un interviu acordat în 2020, își exprima dorința să apuce să trăiască să vadă noul stadion din Giulești, dorință care, din fericire, i-a fost îndeplinită, fiind prezent, la 26 martie 2022, la inaugurarea stadionului.
Odihnește-te în pace, Tache Macri, în galeria vișinie din ceruri!