PANA LA CAPAT

Daca ne rezumam la sfera economico-sociala si evitam terenurile minate ale politicii, observam ca multe dintre semnalele presei prilejuiesc reactii adecvate in cele mai diverse structuri ale autoritatilor publice, de la Parchetul General pana la Parlament. Astfel, s-au declansat zeci de anchete referitoare la presupuse acte de coruptie (le numim astfel pentru ca suntem adeptii neconditionati ai prezumtiei de nevinovatie), la nereguli grave in gestionarea treburilor publice. Sunt tot mai rare cazurile in care semnale ale presei nu devin obiect de preocupare pe scara larga a organismelor de control de la toate nivelurile.
In pofida unei asemenea incontestabile schimbari de optica, se inregistreaza o disproportie tot mai mare intre numarul de cazuri anchetate si numarul de cazuri rezolvate. Nimeni nu are pretentia ca situatii extrem de complexe sa fie clarificate in timp scurt, dar nici sa se taraganeze lucrurile la nesfarsit nu se poate accepta. Sunt sute de cazuri, unele de la inceputul anilor ’90, carora nici pana astazi nu li s-a dat de capat. De la falimentarea unor banci pana la jocurile de tip piramidal, de la contractele oneroase de achizitii publice pana la privatizarile frauduloase, de la angajarea statului la datorii externe considerabile pentru obiective care s-au finalizat timp de ani si ani pana la instrainarea unor proprietati din domeniul public, in fata ochilor ni se perinda nenumarate situatii care au indus in societate stari de fapt inacceptabile pentru un stat de drept, pentru un regim democratic.
Chiar si in momentul de fata o comisie parlamentara de ancheta este abilitata sa clarifice situatia contractelor bilaterale pentru energie inregistrate in ultimii ani. Audierile (publice) au scos in evidenta numeroase fapte si date care permit sa se formuleze concluzii fundamentate. Cu toate acestea, se prelungeste cu inca doua luni termenul la care Comisia va prezenta raportul. Sa speram ca acest termen va fi respectat, nu asa cum s-au petrecut lucrurile cu alte zeci de comisii parlamentare de ancheta sau cum s-a putut constata din rapoarte ca starea de confuzie s-a accentuat, nu s-a risipit. Fie si numai pentru credibilitatea organismelor de control (si cu atat mai mult a celor de nivel inalt), se impune ca anchetele sa fie finalizate, sa se mearga pana la capat in limpezirea lucrurilor. In astfel de situatii nu este valabila zicala cu „mai bine mai tarziu decat niciodata“. Mai tarziu poate sa insemne (si a insemnat) prea tarziu.