In memoriam JOSEPH MOSES JURAN

Consiliul Director al Fundatiei Premiul Roman pentru Calitate J. M. Juran, cu profund regret anunta ca in ziua de 27 februarie a.c. s-a stins din viata la domiciliul sau din Statele Unite ale Americii, in varsta de 103 ani, reputatul savant Joseph Moses Juran, unul dintre cei mai importanti creatori ai stiintei moderne a calitatii, membru de onoare al Academiei Romane.
Pentru evocarea personalitatii defunctului si indeosebi a remarcabilelor sale rezultate stiintifice si tehnice, Academia Romana impreuna cu Fundatia J. M. Juran – Romania au organizat o adunare comemorativa vineri, 14 martie a.c., ora 11, in Aula Academiei Romane.
Moderatorul manifestarii a fost domnul acad. Marius Iosifescu, vicepresedinte al Academiei Romane.
Despre viata si opera savantului Joseph Moses Juran au prezentat comunicari domnii prof. dr. ec. Daniel Daianu, membru corespondent al Academiei Romane, europarlamentar – Exemplul Juran, si dr. ing. Mihai Mihaita, presedintele AGIR si presedinte al Fundatiei Premiul Roman pentru Calitate J. M. Juran – Unele reflectii privind personalitatea si activitatea lui Joseph Moses Juran.
In paginile 4 – 5 prezentam aceste comunicari, impreuna cu insemnarile intitulate Despre CALITATE pe care ni le-a trimis la redactie domnul prof. dr. ing. Gheorghe Manolea, presedintele Filialei AGIR Dolj.

Exemplul JURAN

Cu trei ani in urma mi-am inceput interventia despre cel care a fost Joseph Moses Juran, in Aula Academiei, afirmand ca „despre un om poti spune prea mult, sau prea putin“. Voi incerca sa reliefez ceea ce nu am facut, poate, in suficienta masura atunci.
Spuneam: „Inzestrat cu inteligenta sclipitoare, cu capacitate analitica iesita din comun, avand dedicatie pentru lucrul bine facut, realizarea profesionala a venit de la sine. Juran a devenit un intelept intre intelepti, unul dintre cele mai ilustre nume ale stiintei managementului. El a stabilit repere (benchmark-uri) fundamentale in managementul calitatii. Dar Juran insusi a fost un reper de viata. Harnic, modest, sincer, autentic, generos, cu dedicatie pentru munca, reguli si proceduri, cu simt al onoarei, Juran a fost o pilda pentru toti cei care au urechi sa auda si ochi sa vada“.
Este pacat ca lumea corporatista, lumea, in general, au pierdut un asemenea om, ca reper moral. De ce fac aceasta afirmatie?
Economie/societate si valori morale
Scandalurile financiare din ultimii ani au intinat stralucirea unui model economic. A disparut euforia care insotea „Noua economie“, „Noua paradigma“, de la finele deceniului trecut. Aceste scandaluri, criza financiara internationala actuala invedereaza existenta unei probleme de adancime. Ma refer la legatura intre valori, moralitate/etica si economie/societate.
Autorul Avutiei natiunilor, Adam Smith, este considerat a fi parintele stiintei economice. Dar tot el a scris Teoria sentimentelor morale, o carte despre care se vorbeste mai putin, dar nu mai putin importanta; in aceasta lucrare el subliniaza fundamentele spirituale ale unui capitalism vibrant si coeziv pe plan social. Pentru a reliefa legatura intre valori, institutii si realizarile economice, putem face o paralela intre conceptia lui Smith si lucrarea lui Max Weber, Etica protestanta si capitalismul. Daniel Bell, intr-o lucrare exceptionala, Aparitia societatii postindustriale, examineaza economia in context social si cultural. Laureatul Premiului Nobel pentru economie, J. Kenneth Arrow, intr-o „bijuterie“ de analiza economica (Limitele organizarii) asemuie valorile morale cu „uleiul“ care ajuta sa functioneze masinaria economica a societatii. In fine, Deepak Lal, un exponent de frunte al economiei dezvoltarii, accentueaza dimensiunea culturala a fenomenului economic; el observa cu finete ca liantul unei societati – ce este necesar pentru performante economice superioare – depinde de existenta unor afecte precum rusinea (shame) si vinovatia (guilt), care ar avea rol de socializare. As adauga ca, acolo unde aceste sentimente lipsesc pe scara larga, se raspandesc cinismul, imoralitatea si iresponsabilitatea sociala, iar rezultatele economice, in ansamblu, cu greu pot evita deteriorarea.
In mod obisnuit, coruptia raspandita si comportamente certate cu moralitatea sunt considerate a fi caracteristice pentru contexte institutionale fragile, intalnite mai ales in tarile inapoiate economic. Si totusi, eruptia recenta a unor mari scandaluri in lumea corporatiilor, in tari avansate economic, conduita certata cu norme de etica a unor mari firme in tari sarace (ex: firme farmaceutice) ilustreaza o realitate mai complexa. Exista oare un model repetitiv in economiile avansate, care ar fi asociat cu excese/devieri inevitabile de comportament si care s-ar manifesta in perioade de euforie economica – o atitudine care s-ar relaxa apoi, odata cu corectiile institutionale si de politica economica? Sau exista anumiti factori institutionali si politici defectuoase, care stimuleaza comportamente lipsite de etica, conflicte de interese flagrante, care nu atrag in mod automat corectii? Putem oare pune in legatura dinamica sociala si economica a capitalismului cu alterarea valorilor care induc comportamente ale intreprinzatorilor? Este motivatia profitului similara cu lacomia (greed), sau cu „exuberanta irationala“? Care este rolul normelor (scrise si nescrise) in reprimarea comportamentelor socialmente iresponsabile?
Si globalizarea afecteaza dezbaterea publica despre economie si etica (valori). Intrebari majore se pun cu privire la capacitatea de a gestiona mari probleme globale ca: protectia mediului inconjurator (schimbarea de clima), migratia ilegala masiva, functionarea eratica si destabilizatoare a pietelor financiare, agravarea saraciei in multe arii ale globului, proliferarea pericolelor neconventionale (inclusiv terorismul international) etc. Guvernanta in sectorul public si in domeniul privat se confrunta cu o problematica tot mai complicata, in timp ce deciziile adoptate nu pot fi disociate de valorile dupa care se ghideaza cei care iau deciziile.
Dupa Marea Depresiune, in secolul trecut, au fost introduse reglementari care urmareau sa reduca excesele si comportamentele certate cu legea in functionarea pietelor. Exemplul, poate, cel mai notoriu este legislatia Glass-Steagall, care separa activitatea bancilor de investitii de cea a bancilor comerciale (in SUA). Scandalurile recente din lumea corporatista si, mai ales, criza financiara internationala pun sub semnul indoielii intelepciunea unor dereglementari care s-au produs in industria bancara si in alte sectoare (domeniul energiei) in ultimele decenii; liberalizarea aduce beneficii, dar daca nu este insotita de reglementari eficace poate cauza esecuri mari (chiar dezastre). Liberalizarea prematura a unor piete financiare a evidentiat acest fapt.
Istoria dovedeste ca schimbari economice majore au atras dupa ele modificari institutionale si de politici economice. Se pare, astfel, ca dupa euforia liberalizarii din ultimele doua decenii, urmeaza acum o perioada in care se va accentua nevoia de reglementare eficace a pietelor, pentru a se evita – pe cat posibil – echilibre precare si comportamente antisociale (criminale). Aceasta noua filosofie este valabila atat pentru spatii nationale cat si in economia internationala. Tot istoria ne aminteste ca problemele oamenilor, ale comunitatilor nu pot fi rezolvate daca ratiunile strict economice nu se impletesc cu valorile sociale si morale.
Are capitalismul suflet?
Unii se intreaba daca la noi, in Romania, se doreste, intr-adevar, capitalism.
Am rezerve mari fata de formularea intrebarii, care pare sa judece lumea economica cu o logica binara, supersimplificatoare: capitalism versus socialism. De aici ar rezulta o inferenta cvasiautomata. Ca tot ce tine de capitalism, bun si rau, este de acceptat fara discutie. Sunt cateva probleme cu aceasta logica. Astfel, ceea ce numim capitalism fiinteaza intr-o varietate semnificativa; se poate distinge o varianta latino-americana rau famata (cu oligarhie, polarizare extrema de venituri si, adesea, simulacru de democratie), de ceea ce s-a conturat in Europa Occidentala dupa Al Doilea Razboi Mondial si in SUA (chiar daca exista diferente notabile intre modelul anglo-saxon si cel „continental“), sau de o varianta asiatica, caracterizata de autoritarism si corporatism industrial. A doua problema este de intelegere a functionarii pietelor. Teoria economica moderna se ocupa de alocarea resurselor din perspectiva inter-generationala (pentru resursele epuizabile), de fortele motrice ale progresului tehnologic („endogenitatea“ cresterii economice), de „esecuri de coordonare“ pe piete (vezi mai ales ce se intampla pe pietele financiare – nevoia de sisteme prudentiale), de aglomerarea de factori de productie, de randamente crescatoare, de expectatii si rolul lor, de rolul bunurilor publice etc. De aici rezulta concluzii care s-au impus si in politica publica. Ma refer la nevoia de bunuri publice (avem nevoie de un sector public), de nevoia de a reglementa pietele pentru a preveni abuzul de pozitie dominanta si altele. In fine, este problema dinamicii capitalismului, in sensul intelegerii legaturii intre rationalitate, alias capacitatea de a invata, si viata organizationala, politicile economice. De pilda, in pofida criticilor, unele justificate, legislatia Sarbanes-Oxley in SUA a fost ceruta nu numai de opinia publica, dar si de lipsa unor reglementari eficace pe pietele financiare si ale energiei, de proliferarea conflictelor de interese (si Marea Depresiune a cerut asa ceva, dar se vede ca multe lectii au fost uitate…). Sarbanes-Oxley s-ar putea modifica, deoarece competitia globala obliga la ajustari care sa mentina sistemul flexibil, dar esenta legislatiei nu trebuie sa fie distrusa.
In opinia mea, intrebarea legitima este alta: ce tip de capitalism dorim in Romania? Intrarea in Uniunea Euro-peana nu da un raspuns automat la aceasta intrebare. Si nici nu este normal sa fim impasibili la ceea ce vedem ca este certat flagrant cu legea si impotriva unei functionari decente a pietelor. Romania nu este si nu trebuie sa fie o jungla a afacerilor. A cumpara energie de la stat si a o revinde unor entitati de stat extragand o renta necuvenita, a truca licitatii, a folosi in mod abuziv pozitii dominante pe piata, a cumpara judecatori si a influenta pe cai necinstite voturi parlamentare si decizii guvernamentale sunt practici care nu aduc respectabilitate capitalismului romanesc si lovesc in interesele cetatenilor.
Capitalismul are nevoie de spirit etic pentru a fi sustinut de cat mai multi indivizi. Cautarea profitului impune logica sa implacabila si fara eficienta nu se poate progresa. Dar a fi dispus sa vinzi si sa cumperi aproape orice, inclusiv sufletul, nu ajuta binele; cand tot mai multi fac asa ceva, cand sentimentele de rusine si vinovatie ies din matricea comportamentului in societate, fata hidoasa a capitalismului isi arata coltii, capitalismul isi pierde sufletul.
O politica publica lucida, responsabila, inseamna sa te ocupi de parti mai putin bune ale functionarii pietelor: lacomie fara margini, lipsa de onestitate, cinism, egoism etc., cand acestea incalca legea, lovesc in interesul public, in interesele altor cetateni. Eu, unul, prefer capitalismul lui Bill Gates celui reprezentat de un Ivan Boesky, Michael Milken sau Kenneth Lay (Mr. Enron).
Romania are nevoie de un capitalism performant, economic si social. Pentru aceasta avem nevoie de o politica publica inteligenta, care sa produca bunuri publice esentiale societatii, care sa impuna reguli clare ale jocului pe piete; de un stat de drept autentic si puternic (care sa pedepseasca fara menajamente pe cei care fac rau), de firme care sa-si inteleaga responsabilitatea civica. Iar media are rolul ei important in realizarea unui asemenea capitalism, care sa nu-si piarda sufletul .
Dar cetatenii ce zic…
Nu putine cazuri au fost cand, desi performantele intreprinderilor mergeau in jos, salariile top managerilor urcau constant. Si liderul patronatului din Franta, Claude Bebear, a scris o carte manifest intitulata „Ils vont tuer le capitalisme“ (Ei vor ucide capitalismul), facand referire la unii confrati certati cu legea si morala. Fiindca una este sa accepti relatia intre castigul unui intreprinzator si asumarea de riscuri si altceva cand manageri de varf isi asigura salarii tot mai inalte in timp ce lucratorii sunt fortati sa accepte inghetarea, sau reducerea castigurilor lor.
Intr-o democratie, atat guvernul (clasa politica) cat si oamenii de afaceri trebuie sa aiba in vedere interesele cetatenilor. Amartya Sen, cunoscut filosof si economist, nu conteneste in a vorbi despre legatura organica intre demnitatea umana, respect si democratie, implicit intre prima si modul in care functioneaza economia. Si din acest motiv includ in ecuatie oamenii de afaceri. Chiar interesul pragmatic al firmelor trebuie sa le oblige sa faca in asa fel incat sa concilieze logica urmaririi profitului cu un mediu social si economic prietenos, cu stabilitate. Trebuie sa ne punem intotdeauna intrebarea: dar oamenii ce cred? Cum privesc ei ce se intampla, care le afecteaza viata cotidiana? Aici nu este vorba despre populism, ci despre relatia profunda intre economie, societate si, mai departe, politica, intre economie si democratie.
Fara respect si incredere reciproca, fara demnitate umana, democratia nu poate fi autentica, iar economia ajunge sa excluda tot mai multe persoane. Iar cand supararea cetatenilor iese din matca este de rau!
Din nou despre Juran
Am facut acest excurs in relatia dintre economie si moralitate/etica motivat fiind, pe de o parte, de ceea ce este mai mult decat regretabil in lumea afacerilor (considerata de unii ca fiind „amorala“); pe de alta parte, fiindca, pentru mine, Joseph Moses Juran da masura exemplului pe care unii dintre noi, din pacate putini la numar, il dau semenilor lor.
Gandirea lui Juran poate fi pusa in relatie cu alte discipline in virtutea comprehensivitatii pe care o poseda. La Juran managementul calitatii este privit in mod holistic, complex. Aceasta explica de ce legatura intre productie si societate este inextricabila; de ce managementul calitatii are legatura cu disciplina care studiaza complexitatea (ma gandesc aici la J.K. Arrow si Institutul din Santa Fe/New Mexico), cu legea entropiei si grija fata de mediul inconjurator (N.Georgescu Roegen imi vine in minte). Exista o multitudine de implicatii etice derivate din managementul calitatii: ce producem, cum producem, pentru cine producem.
Revin la reperul moral Juran: cinste, franchete, modestie, respingerea falsului si ipocriziei, simt al datoriei, onoarei si dreptatii, respect fata de lege si adevar, generozitate fata de semeni si comunitate.
Prof. dr. ec., membru corespondent al
Academiei Romane, europarlamentar Daniel Daianu

Unele reflectii privind personalitatea si activitatea lui JOSEPH MOSES JURAN

Comunicarea dlui profesor Daniel Daianu a prezentat cu eleganta si rigoare personalitatea complexa a omului de stiinta J. M. JURAN, apreciat pe buna dreptate, de catre comunitatea stiintifica internationala, drept „unul dintre cei mai importanti creatori si promotori ai calitologiei“ (stiinta contemporana a calitatii).
Prin interventia mea, doresc sa ma refer pe scurt la viata si activitatea savantului, sa evidentiez unele aspecte care, prin forta imprejurarilor, sunt mai putin cunoscute, dar sunt extrem de sugestive. Pe de o parte, pentru o mai buna intelegere a personalitatii complexe a profesorului Juran, si pe de alta parte, pentru evidentierea puternicelor si statornicelor legaturi dintre Juran si tara sa natala, Romania.
In continuare voi relata modul in care s-au nascut si dezvoltat relatiile dintre profesorul Juran si Fundatia noastra. Cand in anul 1999, reprezentanti a 11 organizatii nationale profesionale, apolitice si nonprofit, printre care si Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, ne-am reunit pentru a infiinta o fundatie care sa instituie si sa administreze un Premiu National al Calitatii, unul din cei 11 „membri fondatori“ (prof. Wiener, pana la ora actuala vicepresedinte al fundatiei si unul din principalii ei animatori) a propus ca fundatia sa il adopte pe J. M. JURAN drept „patronul spiritual“ si drept urmare fundatia sa-i poarte numele. Aceasta propunere a fost adoptata in unanimitate cu entuziasm, sub rezerva ca J. M. Juran sa fie de acord cu ea. Pe cale de consecinta, fundatia a adresat o scrisoare lui J. M. Juran. Raspunsul a sosit intr-un timp record si in esenta continea nu numai un acord total, dar si sublinierea faptului ca se simte profund onorat de aceasta propunere si ca in limita posibilitatilor sale, va asigura tot sprijinul de care este capabil, pentru ca fundatia sa isi indeplineasca in mod exemplar obiectivele“.
Cand, dupa cateva luni, am pregatit festivitatea de decernare a Premiilor J. M. JURAN – Romania, prima editie, J. M. Juran a tinut sa ne onoreze cu un mesaj in cadrul caruia, dupa sublinierea importantei unui premiu national al calitatii pentru cresterea competitivitatii, indeosebi in cazul economiilor emergente, Juran transmite cele mai calde felicitari si urari de bine, atat participantilor la competitie cat si fundatiei.
Aceleasi ganduri frumoase le exprima si prin scrisoarea de raspuns la mesajul de felicitare transmis cu ocazia implinirii varstei de 100 de ani.
Aceste manifestari reflecta, o data in plus, sentimentele de profunda simpatie fata de Romania pe care J. M. Juran le-a manifestat inca din timpul primei sale vizite, care a avut loc in anul 1973, la 61 de ani de la momentul emigrarii in SUA.
Cu acest prilej, Juran viziteaza o serie de mari unitati economice (in aceasta fotografie Juran este inconjurat de staff-ul managerial de la Tractorul Brasov, in stanga lui Juran, tanarul Veronel Antonescu, unul dintre elevii preferati ai lui JURAN din Romania si unul dintre cei mai importanti specialisti in calitologie din Romania). Viziteaza si localitatea Gura Humorului, in care a copilarit inainte de emigrare.
Impresiile lui Juran din aceste vizite sunt redate de urmatoarele fraze:
„Incerc un sentiment de profunda recunostinta, pentru prilejul ce mi s-a oferit de a impartasi experienta mea romanilor, pe care i-am redescoperit si carora le port o nemarginita admiratie si afectiune“, iar dupa vizita la Gura Humorului a spus:
„La Gura Humorului, casa in care am trait (1907 – 1912) nu mai exista. Nici oamenii pe care i-am cunoscut in copilarie nu mai erau. Nu au disparut insa vesnicii Carpati pe care-i urcam cand eram copil si nici apa Moldovei, cu pestii sai minunati.“
Doresc sa subliniez, evident in modul cel mai succint, ce a insemnat pentru Romania acordul lui Juran ca Premiul National al Calitatii sa ii poarte numele. Nu exagerez daca afirm ca numele Juran a reprezentat si reprezinta, atat pe plan intern cat si extern, un foarte eficient si puternic vector promotional.
Aceasta asertiune s-ar putea ilustra prin aceea ca din randul celor peste 30 de unitati distinse cu Trofeul sau Premiul Juran (pe parcursul celor 7 editii desfasurate din anul 2000), am primit numeroase semnale referitoare la importantele efecte pozitive pe care le-a exercitat asupra vizitatorilor standurilor lor de la targuri si expozitii internationale, statutul lor de laureati ai unor Premii Juran. Detinem de asemenea informatii referitoare la faptul ca obtinerea unor Premii Juran a sporit notabil atractivitatea unor intreprinderi privatizate, dupa obtinerea premiului mentionat. Mi se pare sugestiva pe acest plan o intamplare petrecuta cu cativa ani in urma la o importanta unitate industriala din Brasov.
O delegatie economica din SUA negocia o crestere importanta a cantitatii de produse achizitionate pentru a fi comercializate pe piata SUA, dar conditionand aceasta de efectuarea unui audit minutios al calitatii, auditul urmand sa fie realizat de catre o echipa din SUA.
Delegatii observand pe peretele din spatele biroului managerului diploma de atribuire a unei distinctii in cadrul competitiei pentru Premiile de Calitate atribuite de Fundatia Juran – Romania, seful negociatorilor americani a renuntat imediat la ideea auditului, considerandu-l inutil.
Toti romanii care au avut prilejul sa il cunoasca personal pe profesorul Juran, apreciaza ca acesta a fost nu numai un mare om de stiinta, dar si un om de rara modestie, corectitudine si integritate.
Va recomand cu caldura sa consultati in acest sens marturiile din volumul Istoria calitatii, autori Dan G. Stoichitoiu si Viorel Gh.Voda, sau prezentarea facuta de prof. N. Dragulanescu filmului documentar de televiziune produs in SUA, Darul unui imigrant, viata unui pionier al calitatii, dr. J. M. JURAN (Q-MEDIA, an.2 nr. 6/200, pag. 15).
Fundatia noastra va face totul sa pastreze vie memoria distinsului nostru compatriot si sa valorifice cat mai amplu mostenirea sa stiintifica si spirituala.

Dr. ing. Mihai Mihaita,
presedinte FRPC J. M. Juran

Despre CALITATE

In urma cu aproape 10 ani am constatat ca multi dintre absolventii Facultatii de Electromecanica din Craiova isi gaseau un loc de munca in compartimentele de „Asigurare a calitatii“. Domeniu nou pentru multi. Domeniu in care angajatorii preferau sa aiba lucratori tineri. Noi, la facultate nu le asiguram o formare in acest domeniu. Am propus infiintarea unui „curs postuniversitar“ de tip studii aprofundate.
Am avut succes. Consider ca am avut succes deoarece am avut si avem multe solicitari din partea candidatilor. Consider ca am avut succes deoarece „studiile aprofundate“ s-au transformat intr-un MASTER solicitat, fiind un domeniu de interes.
In acest context am aflat despre... parintele calitatii: Joseph Moses Juran. Apoi am descoperit ca:
Joseph Moses Juran s-a nascut la Braila la data de 24 decembrie 1904. La varsta de trei ani, adica in 1907, s-a mutat cu familia la Gura Humorului, care apartinea atunci Imperiului Austro-Ungar, unde a locuit pana la varsta de 8 ani, adica pana in 1912. Tatal sau, cizmar de meserie, a plecat in 1909 in SUA pentru un trai mai bun, iar dupa trei ani familia, formata din sotia Gitel si trei copii, Joseph, Nathan si Minerva, se reuneste si se stabileste in Mineapolis, din statul Minnesota, la granita cu Canada. Au plecat in cautarea unui trai mai bun dar, la inceput, au schimbat casuta din chirpici, inconjurata de flori, pe care o aveau la Gura Humorului, cu o baraca din lemn acoperita cu carton gudronat, inconjurata de padurile de langa Mineapolis. Unde, ca si in Moldova, nu aveau nici apa, nici electricitate. Nici meseria de cizmar nu era cautata, deoarece incaltamintea se producea industrial. In aceste conditii, copilul Juran a muncit acceptand orice activitate ceruta de comunitatea in care traiau. A lucrat ca ingrijitor de cai, apoi ca muncitor necalificat, vanzator de incaltaminte, lustragiu, vanzator la bacanie si contabil. La toate acestea s-a adaugat durerea pierderii mamei sale, care a decedat cand Joseph Juran avea doar 16 ani. Dupa mai multi ani declara: „Noi am crescut fara sa ne fie teama de a munci din greu, timp de multe ore, zilnic. Noi am invatat din aceasta experienta ca trebuie sa folosesti orice ocazie aparuta si ca poti invata din orice eroare sau esec propriu sau al altora. Am acceptat fiecare responsabilitatea de-a ne fauri un viitor sigur. Principiile etice invatate la locurile noastre de munca ne-au fost utile pe tot parcursul vietii.“ In 1920, la varsta de 16 ani, Juran s-a inscris la Facultatea de Inginerie Electrica a Universitatii din Minnesota. Si-a platit studiile singur din banii stransi din timp pe un cont de economii pentru studii superioare. La universitate el a descoperit SAHUL, activitate care i-a schimbat considerabil modul de viata. Spiritul sau analitic foarte dezvoltat i-a permis sa descopere subtilitatile, deliciile si implicatiile acestui vechi si inteligent joc. A devenit campionul universitatii sale, a obtinut rezultate excelente in concursurile organizate la nivelul statului Minnesota si a cunoscut din experienta proprie ce inseamna admiratia colegilor si mandria de-a fi respectat pentru propriile performante. In 1924 a absolvit facultatea, iar in 1928 a publicat prima sa lucrare pe tema calitatii; era o brosura intitulata Metode statistice aplicate la problemele de fabricatie. Prezenta in aceasta lucrare modul de esantionare in scopul evaluarii calitatii si al introducerii sub control a calitatii fabricatiei, iar principiile enuntate atunci sunt utilizate si azi. Juran este considerat omul cu cea mai mare contributie, dupa Deming, la managementul calitatii. A devenit foarte cunoscut dupa publicarea, in 1951, a primei sale carti Quality Control Handbook. Juran considera ca implementarea initiativelor pentru calitate nu necesita schimbari dramatice. Juran este autorul definitiei calitatii: utilitatea de folosire, nu simpla conformitate cu specificatiile. Juran ia in considerare clientul, tinand seama de necesitatile acestuia. Trilogia calitatii „planificarea calitatii, controlul calitatii si imbunatatirea calitatii“ reprezinta o alta contributie importanta la calitate. Prima parte a trilogiei este preocupata de identificarea clientului, cerintele pentru produs si prioritatea obiectivelor afacerii. Cea de-a doua parte implica folosirea metodelor de control statistic. In cea de-a treia parte, convingerea lui Juran este ca imbunatatirea calitatii trebuie sa fie continua. Juran a adaugat dimensiunea sociala necesara controlului statistic al calitatii si a avut o contributie esentiala la aparitia a ceea ce numim astazi „Managementul Total al Calitatii“.
Din 1991 a devenit membru de onoare al Academiei Romane.
Inainte de 1999, la solicitarea unor persoane cu preocupari in domeniul calitatii, viitori membri ai Comitetului Director, dr. J. M. JURAN a acceptat ca Premiul Roman pentru Calitate – instituit in anul 2000 – sa-i poarte numele. Acest premiu este acordat anual de Fundatia „Premiul Roman pentru Calitate J. M. JURAN“ pentru excelenta in Managementul Calitatii.
In ultimii ani am citit si am aflat multe despre J. M. Juran.
Ultima veste, previzibila si totusi dureroasa: in 28 februarie 2008, J. M. Juran a plecat dintre cei vii.

Prof. dr. ing. Gheorghe Manolea,
presedintele Filialei AGIR Dolj