Relansarea durabila a economiei

A fost „nevoie“ de criza globala pentru ca efectele ei sa fie percepute mai bine de catre concetateni si, astfel, temele macroeconomice sa se bucure de un oarecare interes si la nivel individual. Sigur, era de preferat sa se ajunga la acest stadiu pe alte cai, dar realitatile se cer privite in fata, fara complexe. Un argument puternic il constituie mesajele si semnalele BNR, in special ale guvernatorului Mugur Isarescu, care au avut si au, in continuare, ecou, asa cum s-a intimplat la finalul lunii martie a.c. cu decizia referitoare la minimul istoric al dobinzii de politica monetara, respectiv 6,5 la suta. A fost un semnal puternic pentru reducerea generala a dobinzii la creditele acordate firmelor si persoanelor. Din comunicatul care a insotit decizia nu vom retine, pentru numarul de fata, decit o sintagma, „relansarea durabila a activitatii economice“.
Adjectivul „durabil“ este inteles in cele mai diverse feluri, dar in special i se atribuie doar sensul de ceva care dureaza. Cind, insa, vorbim despre economie, „durabil“ inseamna mult mai mult. Departe de noi intentia de a jigni pe cineva, insa pentru a avea o baza de discutie se impune a se retine definitia „economiei durabile“. În esenta, este vorba despre acel tip de dezvoltare economica menit sa asigure satisfacerea cerintelor de consum (de regula, in crestere) ale contemporanilor, astfel incit sa nu fie prejudiciate cerintele generatiilor viitoare. Pe scurt, este vizata o gestionare rationala, sub aspect cantitativ si calitativ, a resurselor planetei, de la cele naturale pina la cele umane.
Sa ne gindim numai la marile dificultati provocate de epuizarea unor zacaminte de minerale utile, de limitele impuse de actualele tehnologii energetice, de efectele poluarii, de alte procese si fenomene extrem de periculoase si ingrijoratoare pentru a ne da seama cit de important este sa se promoveze politici nu numai ecologice, ci si tot mai eficiente din punct de vedere economic si tehnic. Or, toate acestea sunt incluse armonios, logic, in conceptul de „dezvoltare durabila“.
La inceputul anilor ’90 a fost dat publicitatii raportul Viitorul nostru comun, elaborat de Comisia Mondiala Independenta pentru Mediu si Dezvoltare, document adoptat de Conferinta de la Rio (1992) si imbunatatit radical la cea de la Copenhaga (decembrie 2009), amendat la Consiliul European de primavara (martie 2010). Acesta este cadrul general, la nivel planetar, in care s-au abordat si s-au definit directiile de actiune pentru o reala dezvoltare durabila. Ceea ce se impune, in momentul de fata, vizeaza concretizarea, la scara nationala, a obiectivelor stabilite. Acestui scop ii slujesc demersurile in directia adoptarii unui anumit numar de strategii nationale in domenii cheie precum energetica, mediul, resursele umane.
Judecind lucrurile dintr-o asemenea perspectiva, putem aprecia corect si referirea din comunicatul BNR. Nu avem nevoie de orice fel de crestere economica, ci exclusiv de una care sa se integreze, fara derogari, in conceptul universal de „dezvoltare durabila“. Este de datoria autoritatilor sa accelereze procesul de elaborare a unor asemenea strategii si sa asigure premisele aplicarii lor etapizate, coordonate, coerente. Inginerii – care, prin insasi esenta profesiei lor, promoveaza rigoarea – cunosc „pretul“ acestor exigente si stiu cum sa le puna in valoare. Apelul implicit pe care li l-a adresat si lor banca centrala are in comunitatea noastra profesionala cel mai propice mediu de germinare.