S-a stins din viata ing. Gheorghe Gaston Marin

A incetat din viata, la Bucuresti, cu putin timp inainte de a implini 92 de ani (s-a nascut la 14 aprilie 1918, in comuna Padureni-Cris din judetul Arad), inginerul electrician Gheorghe Gaston Marin. Generatiile mai virstnice ale comunitatii noastre profesionale stiu foarte bine cine a fost cel care a parasit aceasta lume intr-un nedrept anonimat. Cel putin din anul 1949, cind s-a infiintat Ministerul Energiei Electrice si Industriei Electrotehnice (al carui prim sef a fost), numele sau a devenit strins legat de declansarea unui proces in care inginerii romani au fost implicati direct si indirect in cvasitotalitatea lor. Avem in vedere conceperea si realizarea programului de electrificare a Romaniei.
Fireste, ori de cite ori ne referim la persoane si personalitati care au ocupat functii publice in perioada antedecembrista, se cuvine sa se faca numeroase delimitari, determinate, inainte de toate, de ceea ce au facut pozitiv pentru tara sau, dimpotriva, pentru prejudiciile, uneori ireparabile, pe care le-au provocat. Dar, istoria se cere asumata, fara retusuri, fara prejudecati si, cu atit mai putin, fara un deficit notabil de obiectivitate.
Gheorghe Gaston Marin, care a absolvit Institutul Politehnic din Grenoble (Franta) la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si-a inceput cariera ca asistent universitar la prestigioasa „scoala de ingineri“ si a lucrat apoi in sfera cercetarii stiintifice. A fost un membru activ al Rezistentei Franceze. Reintors in Romania, imediat dupa 23 august 1944, s-a angajat, in calitate de tehnocrat, in actiunile de refacere a economiei distruse in mare parte de razboi. Nu se poate ignora si implicarea sa politica, insa nota domananta a activitatii publice pe care a desfasurat-o pina la sfirsitul anului 1984 (cind s-a delimitat net de conducerea de atunci a tarii) a constituit-o participarea la marile proiecte de industrializare a Romaniei, cu tot ceea ce au avut ele mai bun sau mai putin bun, dar care – cum mai remarcam – fac parte integranta din istoria noastra nationala. Practic, timp de un deceniu, s-a aflat in centrul decizional si operational (in calitate de conducator al unui minister care si-a schimbat destul de des denumirea) al dezvoltarii sectorului energetic al tarii. Nu exista hidro si termocentrala, linie magistrala de transport al energiei electrice, alte obiective din domeniu care, intr-o masura mai mare sau mai mica, sa nu fi fost legate de activitatea sa nu numai de manager (cum se spune acum), ci si de factor de conceptie.
Chiar si atunci cind a indeplinit alte functii publice (intre care si pe aceea de presedinte al CSP), atentia principala a acordat-o resurselor energetice ale tarii, valorificarii lor in interes national. Toti cei care l-au cunoscut in ipostazele amintite pot sa depuna marturie despre competenta, puterea de munca, determinarea profesionala cu care a actionat, in acele vremuri, pentru dezvoltarea si fructificarea bazei energetice a Romaniei. Dincolo, insa, de elementele de ordin biografic, se profileaza insasi dinamica domeniului in care a fost implicat, in diferite ipostaze, peste trei decenii: intre anii 1950 si 1985, productia de energie electrica a crescut (retineti) de 44 de ori! Simetric, s-au dezvoltat ramurile industriale producatoare de echipamente si instalatii pentru industria energiei electrice.
Cind se va scrie o istorie a procesului de electrificare a Romaniei, fara omiterea niciunui fapt esential, fara exagerari conjuncturale, fara patimi politice, Gheorghe Gaston Marin isi va avea locul sau in viltoarea unor vremuri care – potrivit cronicarului – au fost, deseori, deasupra omului, iar numai cei curajosi si daruiti profesiei lor au reusit, in buna masura, sa le faca fata. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!