100 de ani de la infiintarea primului institut de invatamant superior economic din Romania
Data: 1 - 15 aprilie 2013
„Colaborarea dintre economisti si ingineri, o traditie care se cere dezvoltata si aprofundata“
Convorbire cu prof. univ. dr. Pavel Nastase, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucuresti
Teodor Brates: Ne propunem, domnule rector, sa folosim prilejul oferit de marcarea centenarului ASE pentru a transmite mesajul dvs. privind importantul eveniment nu numai pentru comunitatea economistilor romani, ci si pentru toti inginerii din tara noastra, colaboratori de neinlocuit in eforturile comune in vederea asigurarii progresului intregii noastre societati.
Pavel Nastase: Va multumesc pentru ca imi oferiti aceasta posibilitate si impartasesc, intru totul, opinia potrivit careia avem de-a face cu un eveniment de rezonanta nationala si - date fiind implicatiile Academiei noastre in relatii externe cu peste 60 de universitati de prestigiu din domeniul economic - cu un ecou international notabil. Fara indoiala, cand ma refer la rezonanta nationala a evenimentului ii am in vedere, in primul rand, pe colegii nostri ingineri care, asa cum ati remarcat si dvs., s-au implicat si se implica in realizarea unor proiecte comune inca din zorii procesului de modernizare a Romaniei.
T.B.: Neindoios, in acest proces de modernizare se inscrie si semnarea, de catre Regele Carol I, la 6 aprilie 1913, a Decretului regal de infiintare a Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale (AISCI) - prima denumire a ASE.
P.N.: Consider ca se impune a sublinia, dincolo de detalii - fara indoiala, importante - ca istoria ASE este parte integranta, organica a istoriei nationale din acest din urma secol, iar un asemenea fapt defineste cat se poate de concludent atat modul de implicare a Universitatii in solutionarea marilor probleme ale Romaniei, cat si influenta celei mai mari institutii de invatamant economic superior din tara asupra destinelor natiunii. De altfel, remarca este valabila si pentru invatamantul superior ingineresc, pentru scoala romaneasca, in general.
T.B.: Va propunem sa zabovim cateva clipe asupra Decretului regal. Sunt prevederi care, privite in timp si spatiu, dau masura unei viziuni care - dupa opinia multora - nu si-a pierdut valabilitatea nici peste 100 de ani.
P.N.: Va impartasesc opinia. Prin Decretul regal, scopul Academiei consta in (citez): „a da cunostinte superioare si aprofundate in domeniul stiintelor comerciale si economice, a da pregatire pentru carierele comerciale si industriale, de a pregati pentru functiile administrative publice cu caracter economic“. Prin urmare, scopul era subordonat explicit intereselor tarii, cu precadere celor de ordin economic, dar si prin prisma carierelor, a interesului personal al absolventilor.
T.B.: Ceea ce se concretiza prin enumerarea a nu mai putin de 31 de materii.
P.N.: Asa li se spunea, „materii“, iar trecerea in revista a acestora este cat se poate de instructiva. O parte insemnata era consacrata cunoasterii fundamentelor economiei, ale dreptului comercial si industrial, istoriei si geografiei, cu accent pe economie, o alta viza contabilitatea, statistica, studiul practic al intreprinderilor comerciale si industriale, pe domenii, inca o categorie privea chimia, fizica, tehnologia industriei, iar, in final, erau cursuri de corespondenta si stenografie in limbile romana, franceza, germana, engleza, italiana, greaca moderna, rusa, bulgara, sarba. Toate, concretizate in Decretul regal. Nu este dificil de constatat modul in care era gandita imbinarea pregatirii teoretice cu cea practica, pana la insusirea de deprinderi pe care astazi le numim manageriale.
T.B.: Intr-adevar, era impresionanta aceasta concretizare, pe care - cum se stie - a impus-o ministrul Industriei si Comertului de atunci, Nicolae D. Xenopol, o personalitate remarcabila, mai putin cunoscuta in prezent.
P.N.: A fost „parintele“ Academiei. De altfel, pana la mijlocul anilor 30, Academia era subordonata Ministerului Industriei si Comertului, cu unele schimbari ale denumirii acestuia, iar de atunci a trecut la Ministerul Instructiunii Publice, de asemenea cu denumiri diverse, dar - in esenta - cu acelasi „obiect al muncii“.
T.B.: Este vorba, in primul rand, in toata aceasta evolutie, de contextul istoric.
P.N.: Fara indoiala. Infiintarea Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale - remarc din nou aceasta componenta industriala, care face legatura si cu profesia de inginer - a corespuns unei necesitati evidente, determinate de procesul de dezvoltare economica, de modernizare a Romaniei, potrivit cerintelor secolului al XX-lea. Procesul a fost facilitat de existenta unei elite intelectuale formate in Franta, Germania, Austria, nu numai in sfera economiei, ci si in alte domenii, nu in ultimul rand, in inginerie. Un grup de tineri din aceasta elita este exact cel care a luat initiativa crearii actualei ASE. Era vorba despre preluarea unor modele de invatamant economic apte a se adapta la specificul national.
T.B.: Regasim aici si orientarea imprimata de marele reformator al scolii romanesti, in ansamblul ei, Spiru Haret.
P.N.: Asa este. Aceasta reprezenta linia magistrala de dezvoltare. Era tocmai legatura, in dublu sens, cu economia nationala.
T.B.: Pentru ca ati enuntat si acest aspect, va propun, pornind de la preocupari de actualitate, un salt in timp pentru a evoca un element pe care il consider de mare interes. Intre altele, ati amintit de pregatirea economistilor, inclusiv in domenii tehnologice.
P.N.: Am beneficiat - si eu - de o asemenea pregatire, asemenea multor generatii de absolventi ai ASE.
T.B.: Erau cursuri de inalta tinuta, multe predate de ingineri. De aici, unul dintre elementele definitorii pentru relatia dintre ingineri si economisti, institutionalizata, in prezent, de raporturile dintre Asociatia Generala a Economistilor din Romania (AGER) si Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR).
P.N.: Aceasta legatura, consolidata in timp, a fost generata si de procesul de industrializare a Romaniei, evident inca din perioada in care s-a infiintat Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale, denumire care puncta exact aspectul relevat de dvs. Trebuie spus si ca personalitati precum Vintila Bratianu si Mihail Manoilescu, ingineri de formatie, au fost economisti de marca, apreciati ca atare si in strainatate. In cea de-a doua parte a secolului trecut au existat facultati de formare a inginerilor economisti, iar - asa cum am mai mentionat - discipline obligatorii la Politehnica erau predate si la ASE. Acum, cand se discuta - pe buna dreptate - despre reindustrializare, este, de asemenea, evidenta necesitatea unei stranse conlucrari intre cele doua mari comunitati profesionale, economisti si ingineri.
T.B.: Reamintesc aceasta conlucrare si in procesul elaborarii unui Proiect National de Modernizare Economica si Sociala a Romaniei, la care au participat si reprezentanti de frunte ai AGIR, multe dezbateri fiind gazduite aici, la ASE, in Sala „Virgil Madgearu“.
P.N.: Ceea ce a fost si este perfect normal. Este, in fond, un alt element de continuitate.
T.B.: Tocmai, doream sa va rog sa mergem, mai departe, pe firul vremurilor.
P.N.: Au fost si perioade extrem de dificile, in care ASE a avut de infruntat provocarile istoriei atat de zbuciumate a Romaniei.
T.B.: Mai ales in perioada postbelica. Desigur, va fi imposibil ca in cursul unei astfel de convorbiri sa se recurga la o ampla retrospectiva. Ceea ce va rugam este de a sintetiza „acumularile“ in timp care se regasesc si in perioada postdecembrista, fiind evidente eforturile indreptate spre satisfacerea - prin calitatea pregatirii economistilor - cerintelor tranzitiei spre economia de piata.
P.N.: Tranzitie desfasurata in conditiile in care au loc procesele de globalizare si de integrare, ceea ce a impus regandirea programului prin restructurari profunde. Or, intreaga activitate didactica, de cercetare stiintifica, de parteneriate cu mediul de afaceri, cu alte componente ale mediului universitar si academic, din tara si din strainatate, este subordonata acestor comandamente esentiale. Pentru a releva amploarea activitatii noastre, consider necesar sa prezint macar cateva date statistice: la licenta sunt inclusi 14 652 studenti, iar la masterat 8217. Urmeaza doctoratul, 742 de persoane. Corpul didactic este format din peste 2000 de colegi, definiti prin trasaturile profesionale si civice subordonate principiilor libertatii academice, gandirii libere, recunoasterii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, principiul suprematiei legii, in fond, cauzei prosperitatii natiunii romane.
T.B.: Nu putem sa nu remarcam in acest context, manifestarile care au marcat centenarul ASE.
P.N.: Programul a fost deosebit de bogat, asa ca voi mentiona doar reuniunile evocatoare de inalta tinuta stiintifica, precum si solemnitatile de omagiere a suveranilor Romaniei, Carol I si Ferdinand I, la Curtea de Arges, a marilor profesori de la ASE, la cimitirul Bellu, la mormintele lui Nicolae Xenopol, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Stanislav Cihoschi, ale altor mari inaintasi.
T.B.: Nu pot sa nu observ ca asemenea manifestari au raspuns si marii nevoi, o nevoie imperioasa a societatii noastre de modele adevarate.
P.N.: Asa este. Avem in vedere tocmai promovarea adevaratelor valori, in conditiile in care, in societatea noastra actuala, non-valorile se afla intr-o ofensiva care afecteaza negativ insasi fibra spirituala a natiunii.
T.B.: Ceea ce nu este o misiune usoara.
P.N.: Intr-un anumit sens, se regaseste ciclul istoric fie si numai in calitatea corpului didactic, a tinerilor bine pregatiti in strainatate, la prestigioase universitati care au dat savanti de anvergura mondiala, in general tineri cu un potential creativ apreciabil, aplecati si asupra temelor vitale de cercetare. Acest potential - nu numai al economistilor, ci si al inginerilor, al altor comunitati profesionale - se cere, insa, mult mai bine fructificat, inclusiv prin parteneriate cu mediul de afaceri, dar si prin receptivitatea factorilor decidenti la nivel national.
Alte articole



