Un imperativ national pentru prezent si viitor: consolidarea capitalului romanesc in raport cu capitalul strain
Data: 1 - 15 aprilie 2013
Consacram un spatiu amplu, in numarul de fata, unui eveniment editorial cu puternice reverberatii in viata economica si sociala a tarii: lansarea lucrarii Capitalul majoritar strain in companiile-noduri de pe principalele piete din Romania, elaborata de prof. univ. dr. ing. Cezar Mereuta, in colaborare cu valorosii tineri cercetatori Ionut Pandelica si Amalia Pandelica.
Ca totdeauna cu astfel de prilejuri, AGIR si, implicit, Univers ingineresc recepteaza asemenea contributii de o incontestabila valoare stiintifica in vederea unei largi informari a tuturor celor interesati, inainte de toate a factorilor decidenti. Este motivatia principala care a determinat trimiterea unei scrisori primului ministru al Romaniei, presedintelui Comisiei economice, industrii si servicii din Senat, presedintelui Comisiei de industrii si servicii din Camera Deputatilor si ministrului Economiei prin care se atrage atentia asupra importantei lucrarii si necesitatii de a fi luata in considerare la elaborarea si aplicarea politicilor publice.
Apel pentru valorificarea la nivel optim a potentialului economic al tarii
In scrisoarea amintita, semnata de presedintele AGIR, Mihai Mihaita, se arata urmatoarele:
„Va prezentam alaturat lucrarea «Capitalul majoritar strain in companiile-noduri de pe principalele piete din Romania», care pune in evidenta necesitatea prioritara si urgenta de a se realiza un raport echilibrat intre capitalul autohton si cel strain din economia noastra nationala, considerand ca perpetuarea si, mai ales, agravarea situatiei existente afecteaza grav viitorul Romaniei.
Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR) sustine opiniile si concluziile cuprinse in lucrare si considera ca factorii decizionali cu inalta raspundere in stat pot valorifica, in interesul tarii noastre, recomandarile referitoare la modalitatile concrete de consolidare a capitalului autohton. Semnalam, in acest sens, domenii de dezvoltare, cum sunt:
? industria alimentara, pe baza modernizarii agriculturii;
? industria constructoare de masini si echipamente, inclusiv pentru agricultura si industria alimentara;
? sectorul de inalta tehnologie, orientat si spre exportul in zonele non-UE;
? serviciile cu un pronuntat aport creativ, cum sunt, intre altele, audiovizualul, IT;
? cercetarea in sfera sanatatii, mai ales in industria medicamentelor si in subramurile cu cel mai mare potential de creativitate;
? modernizarea industriilor extractiva si energetica.
Nici autorii lucrarii - in primul rand prof. univ. dr. ing. Cezar Mereuta - si nici AGIR nu pun la indoiala importanta investitiilor straine strategice, asa cum prevede programul guvernamental aprobat de Parlament, iar asigurarea unui echilibru corespunzator intre capitalul strain si cel romanesc vine in intampinarea intereselor generatiilor actuale si a celor viitoare.
O actiune eficienta in acest sens gaseste in lucrarea mentionata elemente de valoare concrete pentru elaborarea unor politici publice conforme acestor interese.“
O noua perspectiva asupra mediului de afaceri actual
Lucrarea la care ne referim reprezinta prima cercetare din Romania referitoare la structura proprietatii celor mai importante companii de pe 80 de piete, care acopera 99,82% din cifra de afaceri a intregului sistem national de firme nefinanciare. Cercetarea a evaluat, cu precadere, ponderea cifrei de afaceri a firmelor cu capital majoritar strain in fiecare sector principal al economiei, ceea ce a permis stabilirea unui grad de dependenta considerabil al Romaniei fata de companiile multinationale. Vom retine doar ca in cazul companiilor-noduri (concept la care ne-am mai referit in Univers ingineresc), cifra de afaceri a companiilor cu capital majoritar strain se ridica la 17,1 miliarde euro, a companiilor cu capital majoritar privat romanesc la 2,7 miliarde euro, iar a companiilor cu capital majoritar de stat la 4,8 miliarde euro. Se valideaza astfel, pe de-o parte, atomizarea relativa a companiilor-noduri cu capital majoritar privat romanesc si pozitia dominanta in structurile de putere pe cele mai importante piete a companiilor cu capital majoritar strain. Pe de alta parte, rezulta importanta unor companii cu capital majoritar de stat care au o cifra de afaceri semnificativa si un numar mare de salariati.
Practic, in cele 80 de piete clasificate, companiile lider apartin intr-o proportie covarsitoare celor cu capital majoritar strain. OMV Petrom se afla in fruntea a doua piete, cea a extractiei petrolului si comertului cu amanuntul din domeniu, Automobile Dacia domina sectorul de fabricare a autovehiculelor, Rompetrol Rafinare pe cel de prelucrare a titeiului, British American Tobacco este, de departe, in topul comertului cu ridicata, cu exceptia celui cu autovehicule si motociclete s.a.m.d.
Analiza si sinteza
Dupa prezentarea acestor elemente care au rezultat dintr-o cercetare desfasurata de-a lungul mai multor ani, se impun unele detalieri, multe dintre ele de cel mai larg interes si pentru inginerii care lucreaza atat in economia reala, precum si pentru cei care se afla in diverse structuri decizionale, mai ales la nivel national.
Cum, in domeniul economiei, ratiunea de a fi a oricarei activitati vizeaza, inainte de toate, profitul, se impune a consemna ca, sub aspectul performantei, rezulta un decalaj important intre rata profitabilitatii generale a companiilor cu capital majoritar de stat si cea a companiilor cu capital majoritar privat romanesc si cu capital majoritar strain in avantajul celor din urma. Este de retinut ca, desi cu o diferenta putin semnificativa in anul 2011, rata profitabilitatii generale a companiilor-noduri cu capital majoritar privat romanesc (3,30%) a fost superioara celei a companiilor-noduri cu capital majoritar strain (2,61%). De aici, una dintre concluzii, si anume aceea ca exista in companiile cu capital romanesc un potential real si relativ important de obtinere a unor profituri consistente.
Un alt aspect important vizeaza ponderea companiilor-noduri rezultata din insumarea celor 80 de piete examinate in lucrare. Aceasta pondere ajunge la 8,54%. Numarul companiilor-noduri determinate ca suma a companiilor-noduri ale fiecarei piete la nivel de diviziune CAEN Rev. 2 este aproape triplu fata de cel determinat la nivelul ansamblului sistemului national. Diferenta se explica prin eterogenitatea pietelor din punctul de vedere al cifrei de afaceri. Altfel spus, exista piete in care un numar relativ mare de companii au cifre de afaceri mari, care exclud din analiza companii de pe alte piete de dimensiuni mai reduse. Asa se explica si faptul ca, pe ansamblul sistemului national, cifra de afaceri minima a companiilor-noduri este de 1,74 milioane euro, iar cea corespunzatoare evaluarii conform metodologiei folosite de autori este de 0,011 milioane euro.
Aceste precizari sunt foarte importante, deoarece niciun fel de strategie privind viitorul economiei romanesti nu poate fi viabila daca nu ia in considerare datele mentionate.
Liderii de piata si consecintele actiunii lor
Cum era strict necesar, lucrarea de care ne ocupam a acordat o mare atentie locului si rolului liderilor din cele mai importante piete ale economiei romanesti, intrucat ponderea si politicile acestora au o influenta considerabila asupra intregului, practic, asupra intregii evolutii a mediului de afaceri din tara noastra, cu efectele directe si indirecte in sfera socialului, in primul rand a conditiilor de trai ale populatiei. Mai simplu spus, liderii sunt cei care dau „tonul“ asupra tuturor componentelor economiei, de la productie pana la consum, atat pe piata interna, cat si pe cea externa.
Autorii au prezentat toate datele necesare pentru a identifica domeniile in care sunt lideri de necontestat companiile cu capital majoritar strain. Acestea sunt:
? cea mai importanta piata a industriei extractive - extractia petrolului si a gazelor naturale;
? 22 de piete din 24 ale industriei prelucratoare (exceptie facand tiparirea si reproducerea pe suporti a inregistrarilor, precum si repararea, intretinerea si instalarea masinilor si echipamentelor);
? pietele referitoare la productia si furnizarea energiei electrice si termice, gaze, apa calda si aer conditionat, captarea si distributia apei, colectarea si epurarea apelor uzate, colectarea, tratarea si eliminarea deseurilor;
? toate pietele de activitati de comert;
? piata activitatilor de difuzare si transmitere de programe audiovizuale;
? pietele de telecomunicatii si servicii de tehnologia informatiei;
? pietele activitatilor juridice si de contabilitate;
? piata de publicitate si studierea pietelor.
Se constata ca pietele care formeaza principalele repere ale economiei reale au lideri companii cu capital majoritar strain.
Prioritatea structurala numarul 1
Din tabloul conturat de elementele prezentate pana acum, se desprinde limpede necesitatea ameliorarii situatiei din unghiul de vedere abordat, si anume raportul dintre capitalul romanesc si cel strain dintr-o perspectiva sectoriala si temporala. Intrucat toate proiectiile la nivel national si comunitar au ca orizont anul 2020, a fost firesc ca autorii lucrarii sa ia in considerare acest an in vederea elaborarii unor recomandari si solutii realiste. Pe fond, este vorba despre determinarea directiei optime de dezvoltare antreprenoriala a Romaniei in legatura directa cu sporirea ponderii capitalului autohton. In consecinta, se contureaza cateva raspunsuri la intrebarea fundamentala: Pe ce structuri economice ar trebui sa ne bazam?
Analiza dinamicii structurii economiei romanesti in contextul celei a Uniunii Europene in ultimii 20 de ani a condus la identificarea unor structuri prioritare la orizont 2020.
Agricultura si industria alimentara si a bauturilor.
Aceasta optiune se bazeaza pe faptul esential ca Romania are cel mai important potential agricol din Uniunea Europeana.
Industria alimentara si a bauturilor este ramura-lider a industriei prelucratoare din tara noastra din punctul de vedere al contributiei la formarea produsului intern brut.
In fiecare an analizat in lucrare dupa 1994, ponderea valorii adaugate brute a industriei alimentare si a bauturilor din industria prelucratoare a depasit 25%, punandu-si amprenta pe ceea ce autorii au numit „personalitatea sistemica a industriei prelucratoare romanesti“.
Referindu-se la contributia industriei alimentare si a bauturilor la formarea produsului intern brut, lucrarea constata ca aceasta este superioara celei a industriei energiei electrice si termice, gaze si apa.
Sunt argumente puternice care conduc la concluzia potrivit careia industria alimentara si a bauturilor reprezinta un reper strategic fundamental al industriei prelucratoare romanesti si al structurii economiei, in general.
Tot in opinia autorilor se contureaza cerinta de a se evita dispersia raspunderilor intre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, pe de-o parte, si Ministerul Economiei, pe de alta parte. Agricultura si industria alimentara si a bauturilor se cer coordonate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, care, suplimentar fata de problemele cunoscute din agricultura, trebuie sa stimuleze crearea de IMM-uri de prelucrare a produselor alimentare din mediul rural, micsorand, astfel, enormul decalaj dintre numarul intreprinderilor/1000 de locuitori din mediul urban si rural (respectiv raportul de 1:4). De asemenea, se impun eforturi concentrate pentru promovarea brandurilor alimentare si ale bauturilor din Romania in strainatate.
Este cert ca tara noastra nu poate sa ramana importatoare neta de produse alimentare si de bauturi, cum este in prezent, cand gradul de acoperire a importurilor prin exporturi este de 43,2% (date din anul 2011).
Relansarea constructiei de masini si echipamente
Propunerile autorilor referitoare la optimizarea structurii economiei romanesti continua cu urmatoarea subliniere: se impune recuperarea erorilor facute prin reducerea brutala a acestui sector de mare importanta pentru echiparea tehnologica a tarii. Desigur, in aceasta privinta, inginerii au multe de spus, intrucat disparitia unor importante unitati ale industriei constructiilor de masini, realizate in urma unui efort investitional considerabil, cu pretul unor imense sacrificii ale intregii noastre natiuni, a insemnat nu numai o frustrare greu de eliminat, ci si irosirea unui capital uman considerabil, cu efecte de lunga durata in toate domeniile economiei nationale. Nu ne putem propune in aceasta prezentare a lucrarii consemnarea unora dintre capacitatile de productie care ar fi putut contribui substantial la mentinerea a sute de mii de locuri de munca si la cresterea semnificativa a produsului intern brut. Dupa cum nu este rolul nostru sa stabilim raspunderi si vinovatii. Ceea ce trebuie, insa, subliniat este existenta, in continuare, a unui potential remarcabil, in primul rand prin forta de munca inalt calificata, de natura a permite o veritabila renastere a industriei romanesti constructoare de masini si echipamente.
In contextul evocat, retinem ideea principala a autorilor lucrarii, si anume aceea ca trebuie create prin functionare greenfield, prin franciza sau lohn, importante capacitati de tractoare, masini agricole si rulmenti. In acelasi timp, se impune dezvoltarea, in continuare, a sectorului mijloacelor de transport, prin eforturi care trebuie depuse de compania Ford - Craiova de a atinge parametrii angajati, care vor conduce si la crearea unor noi capacitati de productie de componente in amonte.
Accentul pus pe consolidarea capitalului romanesc in aceste sectoare rezida din analiza aprofundata nu numai a posibilitatilor, ci si a necesitatilor evaluate in functie de tendintele manifestate pe piata interna si pe cea externa, insasi ideea de reindustrializare fiind expresia constientizarii respectivelor tendinte. Gasim, in aceasta parte a lucrarii, anticiparea spatiului de actiune a generatiilor actuale si viitoare de ingineri.
Miza pe creativitate
Ceea ce propun autorii in partea urmatoare a lucrarii lor reprezinta, de asemenea, o zona larga de actiune pentru comunitatea romaneasca a inginerilor. Este vorba, practic, despre modalitatile de a se raspunde, inainte de toate in economia reala, exigentelor societatii cunoasterii. In aceasta privinta, se face apel la factorul creativitate in toate domeniile care conditioneaza progresul societatii romanesti. Astfel, se pune accentul pe dezvoltarea sectorului de inalta tehnologie, prin eforturi de atragere a unor investitori straini strategici, companii multinationale, care sa realizeze in acest domeniu efecte de „ruptura“ prin cresteri importante ale exportului si pe piete din afara Uniunii Europene (de exemplu, tarile BRICS, respectiv Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud). Bineinteles, se are in vedere si infiintarea unor societati mixte in care sa fie prezent si capitalul romanesc. Aceeasi prezenta este posibila si in cazul unor cooperari pe produs prin promovarea tehnologiilor de varf.
Experienta de pana acum arata ca exista limite greu de trecut in privinta desfasurarii unei activitati strict necesare de export (piata interna nu permite o extindere a productiei la nivelul potentialului de care dispunem) daca ne limitam la spatiul Uniunii Europene. O serie de piete in care Romania avea pozitii puternice au fost pierdute. Nu discutam nici in acest caz despre responsabilitati si vinovatii, insa misiunile de afaceri desfasurate in tarile amintite au aratat ca s-a mentinut o buna parere despre produsele romanesti, ceea ce reprezinta o premisa de prima importanta pentru conceperea si aplicarea unor politici de export ofensive, intr-o viziune cu adevarat strategica.
In aceeasi ordine de idei, retinem propunerea autorilor privind stimularea sectoarelor de servicii cu pronuntat aport creativ, componente ale sectiunii „Alte servicii“ din CAEN. Acestea sunt, intre altele: activitati de editare; activitati de productie cinematografica, video si de programe de televiziune, inregistrari audio si activitati de editare muzicala; activitati de servicii in tehnologia informatiei; activitati de servicii informatice; activitati de arhitectura si inginerie; activitati de testari si analiza tehnica; cercetare-dezvoltare; activitati de creatie si interpretare artistica.
Pe acest temei, concluzia autorilor este categorica: creativitatea romaneasca poate determina cresteri importante ale ponderii valorii adaugate a acestor activitati, cu mari sanse de a fi „recunoscute“ indeosebi pe piata externa.
Armonizarea relatiei dintre posibil si real
La elementele prezentate pana acum, autorii lucrarii adauga cateva care iau in considerare, in cel mai inalt grad, alte posibilitati insuficient fructificate. Astfel, releva ca e realist sa se ia in considerare dezvoltarea turismului prin construirea mixului infrastructural (aeroporturi, porturi, autostrazi, reabilitarea de drumuri rurale, reabilitari de cai ferate pentru cresterea vitezei de transport), in acest sens existand importante resurse financiare prin fondurile nerambursabile alocate de Uniunea Europeana. De altfel, nu numai in domeniul turismului accesarea acestor fonduri se impune cu necesitate, date fiind posibilitatile bugetare limitate ale Romaniei. Chiar daca, in domeniul turismului, capitalul privat romanesc este inca insuficient pentru o dezvoltare puternica, pe o baza moderna a acestui domeniu, apare destul de clar ca politicile publice pot si trebuie sa acorde un sprijin consistent deoarece avem de-a face cu un tip de activitate cu efect multiplicator la scara intregii economii. Remarca este, evident, valabila si pentru alte domenii, dar in privinta turismului autorii releva ca exista posibilitati pentru atingerea unui scop precis: cresterea semnificativa a indicelui de utilizare neta (28,4% in anul 2009) si a numarului de turisti (6,1 milioane in anul 2009). Prin realizarea de autostrazi va creste valoarea adaugata bruta si intr-un alt sector al economiei - constructiile.
In incheierea recomandarilor, autorii mentioneaza si doua domenii in care se impune continuarea analizelor in vederea identificarii de solutii menite, la randul lor, sa valorifice mai bine potentialul unor sectoare importante ale economiei romanesti.
Un prim domeniu este cel al industriei extractive. Este pozitiv ca in ultima vreme atentia factorilor decidenti se indreapta, din nou, spre aceasta ramura de baza a economiei in care capitalul natural continua sa fie considerabil. Analizele care se efectueaza sunt de bun augur, deoarece reprezinta premise ale unor raspunsuri clare de natura a pune capat si unor controverse care au blocat pana acum adoptarea de decizii in cunostinta de cauza. S-ar oferi, astfel, si posibilitatea cresterii gradului de ocupare a fortei de munca in zone care s-au definit pana acum printr-un profil monoindustrial.
In acelasi timp, se impune o analiza aprofundata in vederea fundamentarii optiunii de a se transforma Romania in exportator net de energie electrica. O asemenea optiune este luata in considerare in procesul de elaborare a politicilor indreptate spre reindustrializarea Romaniei, in care sunt implicati si numerosi specialisti din domeniul energetic.
Asadar, avem de-a face - potrivit viziunii autorilor - cu opt optiuni strategice care formeaza pivotul structural al economiei reale a Romaniei pe termen mediu.
Dupa aceasta sinteza a unora dintre temele, ideile si solutiile avute in vedere de autori, apare pe deplin intemeiata concluzia acestora, formulata in urmatorii termeni: daca dorim relansarea capitalului autohton, cu precadere in industria prelucratoare, generatoare a 91,4% din exportul de bunuri al Romaniei, prioritare sunt acele masuri care pot sa conduca la crearea intreprinderilor mijlocii, mari si foarte mari in domeniile si cu mijloacele enuntate. Cu alte cuvinte, se ofera factorilor decizionali suportul teoretic necesar pentru actiunea practica.
Alte articole




