Viziunea care dicteaza actiunea

In ultimul timp, s-au inmultit dezbaterile publice consacrate unor posibile strategii la scara nationala atat in privinta sectoarelor economiei, cat si a societatii romanesti, in ansamblul ei. Este interesant de remarcat ca asemenea dezbateri, care constituiau, pana nu demult, un domeniu exclusiv de manifestare a cercurilor academice, universitare si asociatiilor profesionale, include, in prezent, si factori decidenti la diferite niveluri. Nu stim in ce masura acest fapt poate fi consederat ca o constientizare de catre autoritati a necesitatii unei viziuni privind evolutia tarii, dar prezenta unor oficialitati la dezbateri se poate aprecia drept un element pozitiv.
Daca ar fi sa concretizam, s-ar impune, inainte de toate, consemnarea unei dezbateri referitoare la reindustrializarea Romaniei, dezbatere in care s-a implicat direct si - indraznim sa afirmam - responsabil Ministerul Economiei. Nu mai insistam asupra acestui eveniment deoarece ii consacram, in numarul de fata, un spatiu mai amplu. De aceea, ne vom concentra atentia mai mult asupra confruntarilor de idei care vizeaza cu precadere energetica. In pofida faptului ca bilantul tranzitiei spre economia de piata include un numar considerabil de strategii, programe, planuri si proiecte consacrate energiei, ne aflam in situatia, deloc confortabila, din anul de gratie 2013, cand, practic, Romania nu dispune de o strategie energetica in adevaratul inteles al cuvantului.
Precedentele documente pe aceasta tema au fost nu numai revizuite in functie de ciclurile electorale, ci, in majoritatea lor, s-au dat cu desavarsire uitarii. In acest mod, s-a irosit capitalul cel mai pretios de care dispune orice natiune, si anume cel intelectual, apartinand unei elite, cum pe buna dreptate poate fi calificata comunitatea tehnico-stiintifica din sfera energeticii. Demersurile pe care AGIR si ASTR le-au intreprins de-a lungul anilor pentru a coagula forte capabile sa conceapa o viziune strategica in domeniul energeticii au avut, in cazul cel mai bun, efecte partiale si de scurta durata. Se poate considera ca impasul in care ne aflam este si o consecinta a desconsiderarii, de catre autoritati, a expertizei de inalta calitate oferita si pe care o pot oferi in continuare specialistii membri ai structurilor profesionale constituite la nivel national.
S-ar mai putea evoca numeroase alte incercari de a se elabora studii in spirit stiintific, tot in stransa colaborare intre experti si factorii decidenti, cum ar fi cele consacrate infrastructurii de transport, bazei tehnico-materiale a agriculturii si industriei alimentare, protectiei mediului, promovarii urbanismului modern. Toate au permis acumularea unui capital de idei, de recomandari si solutii care poate fi fructificat doar prin manifestarea unei reale vointe politice de valorizare a potentialului creativ din societatea romaneasca actuala.
Se pare ca cercul vicios descris prin exemplele de pana acum va putea fi spart. Se impune a se depasi abordarea intr-o maniera normativa (stabilirea tintelor si, apoi, cautarea modalitatilor de a le atinge) si adoptarea metodei predictive care incearca sa desprinda din multitudinea evenimentelor si actiunilor economice principalele tendinte obiective, legice, care dau masura necesitatii istorice. Prin aceasta modalitate devine posibil sa se anticipeze trasaturile esentiale ale viitorului si, de aici, alegerea cailor de urmat. Numai acest mod de abordare a temelor legate de viziunea asupra dezvoltarii economice si sociale a tarii s-a dovedit fertil nu numai in cazul tarilor care au obtinut rezultate remarcabile in procesul integrarii lor europene, ci si in numeroase situatii din Romania, dar care - din pacate - nu au fost fructificate pana la capat. Nadajduim ca nu vom mai avea prilejul sa consemnam asemenea derapaje.