Efectul de antrenare
Data: 1 - 15 aprilie 2015
Datele referitoare la evolutia economiei romanesti de la inceputul anului reconfirma un adevar deseori trecut cu vederea. Ne referim la rolul, uneori determinant, pe care anumite tipuri de activitati il au asupra dezvoltarii economice si sociale de ansamblu. Daca ar fi sa concretizam cu elementele cele mai frapante, atunci s-ar cuveni ca atentia sa se indrepte cel putin spre doua domenii: infrastructura si exporturile.
Chiar si la o analiza sumara, apare evident ca dimensiunile extrem de reduse ale investitiilor, mai ales in zonele cele mai ramase in urma, cum sunt cele din estul Transilvaniei si nord-estul Moldovei, se explica in foarte mare masura prin starea actuala a infrastructurii, respectiv absenta autostrazilor, precum si prin intarzierile in modernizarea drumurilor rutiere nationale si cailor ferate. Avem in vedere mai ales deficitul de interes al investitorilor privati autohtoni si straini, aflat in relatie directa cu ramanerea in urma a respectivelor zone, nu numai in comparatie cu nivelul mediu european, ci si cu zonele mai dezvoltate din vestul tarii.
Experienta nationala si internationala a demonstrat ca primii pasi pentru diminuarea subdezvoltarii trebuie sa se inregistreze in infrastructura de transport, prin tot ceea ce include acest concept, adica toate tipurile de transport si cotele superioare de modernizare a acestora (prioritatea acordata autostrazilor, cailor de rulare si material rulant performant, atingerea standardelor europene in materie de amenajari portuare si de capacitati aeriene). Efectul de antrenare, concretizat la sfera infrastructurii, este atat de puternic incat nu este nevoie de argumente suplimentare pentru a se orienta politicile economice exact in directiile mentionate.
In acelasi timp, rezultatele din primele luni ale anului atesta ca ritmul si proportiile evolutiei industriei (ramura care are cea mai mare contributie de valoare adaugata) depind intr-o masura considerabila de dinamica exporturilor. Nu este deloc intamplator ca, odata cu diminuarea ritmului de crestere a exportului, se inregistreaza o situatie similara si in industrie. La prima vedere, nu este nimic grav ca in primul trimestru exporturile au crescut cu „numai“ circa 4%, iar volumul productiei industriale cu „doar“ aproximativ acelasi procentaj. Numai ca, daca tendinta de diminuare a exportului se va accentua, este de asteptat ca si productia industriala sa inregistreze aceeasi involutie. Si in cazul exporturilor, efectul de antrenare este, de asemenea, de domeniul evidentei. Daca efectele crizei globale in cazul Romaniei au fost nu numai diminuate, ci si limitate la o perioada mai scurta, aceasta se explica indeosebi prin mentinerea exportului la cote relativ ridicate, volumul de peste 50 miliarde euro inregistrat in anul precedent constituind una dintre cele mai palpabile dovezi ale conexiunii stranse dintre comertul exterior si industrie. Este vorba atat despre cresterea exporturilor, cat si despre reducerea deficitului comercial. Realizarea in tara a unor componente care inaintea crizei se aduceau din import (ceea ce a insemnat si inseamna un nivel calitativ mai inalt al industriei romanesti) a permis micsorarea decalajelor dintre importuri si exporturi. Din pacate, rezultatele de la inceputul anului au determinat si o crestere a deficitului comercial comparativ cu perioadele precedente (bunaoara, in februarie a.c., deficitul bugetar a fost cu aproape 70 milioane euro mai mare decat in aceeasi luna a anului trecut).
Toate aceste fapte si date prezinta, incontestabil, interes si pentru comunitatea inginereasca din tara noastra, intrucat, ori de cate ori vorbim despre „efectul de antrenare“ implicam, in cel mai inalt grad, creatiile care fac sa progreseze, inainte de toate, stiintele si practicile din sfera tehnicii si tehnologiei.