Jurnal de bord Oportunitati si provocari
Data: 1 – 15 aprilie 2017
Este cât se poate de firesc interesul manifestat de comunitatea inginerească, asemenea majorităţii concetăţenilor noştri, faţă de evoluţiile economiei româneşti în primul trimestru al anului, deoarece se conştientizează, într-o tot mai mare măsură, realitatea potrivit căreia de această dinamică depind în mod decisiv nivelul de trai, gradul de prosperitate a populaţiei. În termeni statistici, rezultatele la nivel sectorial, în special revigorarea producţiei industriale şi a anumitor sectoare din domeniul construcţiilor, arată că, la începutul acestui an, a continuat procesul de creştere economică - cel mai înalt ca ritm din Uniunea Europeană. Este adevărat, sporuri importante au fost înregistrate şi în anumite sectoare ale consumului, însă ritmurile s-au temperat în mare măsură faţă de anul precedent. Deşi aceste rezultate atestă o dezvoltare economică predominant sănătoasă, continuă controversele privind caracterul dezirabil al factorilor de creştere economică. În mod principial nu se poate contesta, sub niciun motiv, teza care atestă că nici măcar pe termen mediu nu poate fi vorba despre un proces pozitiv dacă sporul de PIB este asigurat, în principal, de vânzările şi cumpărările de mărfuri din comerţul cu amănuntul. În legătură cu aceste controverse, este de reţinut evaluarea recentă a Băncii Naţionale a României privind factorii de creştere economică. Ritmul în care a sporit produsul intern brut s-a datorat, în principal, contribuţiei exportului net în condiţiile creşterii exportului şi uşoarei scăderi a importurilor de bunuri şi servicii. Prin urmare, se infirmă aserţiunile prin care s-a susţinut că principalul „motor" al creşterii economice l-a constituit cererea internă.
Dacă examinăm, în detaliu, ceea ce s-a întâmplat în primele luni ale anului în domeniul cererii interne, constatăm diferenţieri foarte mari între elementele componente. În pofida a ceea ce s-a afirmat, nu importul de alimente a fost elementul esenţial în dinamica vânzării şi cumpărării de bunuri. În condiţiile în care volumul cifrei de afaceri în comerţul cu amănuntul a crescut în primele două luni cu 5,4%, este limpede că un spor de numai 1% la vânzările de bunuri alimentare nu a putut să influenţeze, într-o măsură considerabilă, evoluţia importurilor la aceste categorii de bunuri. Ceea ce se cere neapărat reţinut este că rezultatele pozitive ale exportului net se explică prin contribuţia de prim ordin a industriei. Acesta este un factor care oferă temeiuri pentru a aprecia că şi în perioada imediat următoare, potrivit contractelor existente, cifra de afaceri în industrie va creşte semnificativ. De asemenea, potrivit evaluărilor specialiştilor în domeniu, este de aşteptat şi o reluare a procesului investiţional, cu efecte pozitive în sfera construcţiilor. În ceea ce priveşte agricultura, unul dintre cele mai semnificative fapte de actualitate este acela că numai în cinci zile s-au epuizat fondurile nerambursabile de peste un miliard de euro alocate pentru infrastructura agricolă, potrivit Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020. Creşterea volumului de subvenţii pentru această ramură s-a dovedit totdeauna a reprezenta un element-cheie în asigurarea securităţii alimentare a ţării.
Bineînţeles, nu pot fi subapreciate provocările şi riscurile, cele mai importante dintre ele fiind relevate de Banca Naţională a României. Este vorba în special despre evoluţia politicii fiscale şi a celei a veniturilor pe anul în curs, precum şi de incertitudinile legate de factorul extern, în primul rând de situaţia din zona euro şi la nivel global, în urma recentelor evenimente care privesc Uniunea Europeană, precum şi a politicilor promovate de noua Administraţie de la Washington. În consecinţă, pentru a se asigura o evoluţie predominant pozitivă, se impun măsuri care să fructifice tot ceea ce s-a realizat bun până acum şi să diminueze semnificativ riscurile cu care ne confruntăm.