Ramas bun, Eugeniu Iordachescu!

S-a stins din viață cel mai cunoscut specialist în domeniul translatării construcțiilor, inginerul Eugeniu Iordăchescu. A făcut-o cu mare discreție, așa cum și-a trăit și cele aproape nouă decenii de viață, lăsând în urma lui o activitate demnă de invidiat.

Eugeniu Iordăchescu s-a născut la 8 noiembrie 1929, la Brăila. După absolvirea Institutului de Construcţii din Bucureşti - Facultatea de Poduri şi Construcţii Masive, în anul 1953, a desfăşurat o bogată activitate inginerească pe şantiere de construcţii din Capitală, în institute de proiectări şi în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), participând la proiectarea şi realizarea a numeroase clădiri şi ansambluri de clădiri şi ulterior coordonând, în calitate de director general al Direcţiei generale de dezvoltare şi administraţie locativă din PMB, construcţiile de locuinţe şi obiective comerciale şi social-culturale din Bucureşti.

În paralel cu activitatea de proiectare şi cu cea de execuţie, ing. Eugeniu Iordăchescu a desfăşurat şi o activitate didactică în învăţământul superior, fiind asistent la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie - Catedra de rezistenţa materialelor şi mecanică aplicată (1960 - 1969), respectiv la Institutul de Construcţii - Catedra de rezistenţa materialelor (1970 - 1974).

După cutremurul din 1977, a participat la expertizarea unor clădiri avariate şi la proiectarea, respectiv verificarea proiectelor de consolidare a acestora. A realizat şi izolarea antiseismică a acceleratorului de particule de la Centrul de Fizică Nucleară din Măgurele, fiind coautor şi la brevetul de invenţie „Procedeu şi dispozitive pentru protecţia antiseismică a construcţiilor".

(Imaginea din articol)

În anul 1984, ing. Eugeniu Iordăchescu a obţinut titlul ştiinţific de doctor inginer cu teza „Concepţia, calculul, proiectarea şi tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor". Aplicând metode de calcul și tehnologii noi în domeniu - concretizate în două brevete de invenție -, inginerul Iordăchescu a reuşit să mute clădiri de dimensiuni şi greutăţi impresionante, prin mişcări complexe de translație şi rotaţie, pe distanţe de la 7 până la 289 metri, salvându-le astfel de la pieire.

În anii regimului comunist, inimosul inginer a avut curajul să gândească, să propună şi să reuşească, alături de echipa sa, mutarea pe noi amplasamente a 9 biserici ortodoxe, dintre care 7 erau în București: biserica Schitul Maicilor, biserica Olari, biserica Sfântul Ilie - Rahova, biserica Mănăstirii Mihai Vodă, biserica Sfântul Ioan Nou („Ionică Piață"), biserica Sfântul Gheorghe („Capra"), biserica Sfântul Ștefan („Cuibul cu barză"), clopotnița bisericii Mihai Vodă, Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, precum şi biserica Mănăstirii Râmeț - jud. Alba şi biserica ortodoxă „Sf. Mihail şi Gavriil" din oraşul Reşiţa.

În vara anului 1988, Inginerul Iordăchescu nu a rămas indiferent nici la stăruinţele părintelui Mihai Marinescu, angajându-se să salveze de la distrugere şi una dintre operele cele mai frumoase ale sculptorului Carol Stork, şi anume statuia Domniţei Bălaşa, din parohia „Domnița Bălașa", pe care inginerul Iordăchescu a amplasat-o la 20 m în faţa bisericii, unde poate fi admirată şi azi.

Semețe stau astăzi, în orașele lor, și Banca Naţională din Miercurea Ciuc, Clinica de Dermatologie din Craiova, Casa Memorială „Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea, clădiri importante ce au fost salvate de la demolare de inimosul profesor Eugeniu Iordăchescu. 

Dar grija neobositului inginer nu s-a răsfrânt doar asupra monumentelor istorice, ci şi asupra unor blocuri de locuinţe. Foarte multe au fost nevoite să-şi schimbe adresa, după operaţiunile de translatare efectuate de genialul inginer şi echipa sa. De multe ori, blocurile de locuinţe, salvate de la demolare, au fost deplasate (fără evacuarea locuitorilor!!!) câteodată simultan, în tandem - timp în care locatarii au beneficiat de absolut toate facilităţile!

*

Dorinţa, curajul, ingeniozitatea, profesionalismul, încrederea în echipa sa, dar mai ales credinţa în Dumnezeu şi respectul faţă de ţară şi patrimoniu, au fost suficiente pentru „a-l învinge" pe „marele arhitect al ţării", Nicolae Ceauşescu, în ambiţia lui de a distruge faptele înaintaşilor noştri. 

Despre „reputatul arhitect" s-a scris și se va mai scrie, uneori cu multă admirație, decenii de-a rândul, însă niciodată nu va fi suficient pentru a evidenția „apostolatul" remarcabilului inginer Eugeniu Iordăchescu!

Capitala României, căreia i-a salvat o parte însemnată din patrimoniul istoric, îi este extrem de îndatorată şi am sperat ca, la trei decenii de la salvarea monumentelor, să i recunoască meritele uriaşe ce i se cuvin, iar Primăria Bucureştilor să-i acorde diploma de Cetăţean de onoare al Capitalei, singura diplomă care-i lipsea şi pe care i-o datoram, cu asupra de măsură. Dar nu a fost să fie așa... deși există o cerere înregistrată la Primăria Municipiului București, prin care se cerea acordarea acestei distincții ing. Eugeniu Iordăchescu! Nici până azi nu s-a răspuns acestei cereri/adrese, deși a fost depusă oficial, de Asociația Generală a Inginerilor din România, cu peste doi ani în urmă.

Evident că lipsa acestei recunoașteri nu umbrește cu nimic activitatea remarcabilă a acestui inginer de aur, „inginerul Raiului" - cum a fost numit deseori -, iar monumentele de patrimoniu salvate vor depune mărturie, și peste veacuri, despre exemplara sa operă inginerească, ce i-a dat dreptul să-și  înscrie numele, cu litere de aur, în cartea de onoare a României.