Importante momente aniversare tehnico-economice in 2021 (III)

Continuăm, în acest număr, prezentarea unor momente de seamă din istoria ştiinţei, tehnicii şi economiei româneşti (şi nu numai), pe care le marcăm, în acest an, prin aniversări „rotunde". Astfel, anul acesta se împlinesc:

140 de ani de la:

▪ Transformarea Şcolii de Poduri, Şosele şi Mine (care funcţiona din 1867) în Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (ca urmare a reorganizării învăţământului tehnic superior), acordând absolvenţilor titlul de inginer. Primul director a fost inginerul Gheorghe Duca;

▪ Constituirea, la Bucureşti, a Societăţii Române de Construcţii şi Lucrări Publice, care instalează la Ciurel o fabrică sistematică de cărămidă, unde inginerul Nicolae Cutzarida a montat primul malaxor din ţara noastră;

▪ Înfiinţarea, în urma hotărârii adoptate cu ocazia inaugurării liniei ferate Buzău - Mărăşeşti, a Societăţii Politehnice din România, al cărei prim preşedinte a fost Dimitrie Frunză. Reunind ingineri, arhitecţi, fizicieni, chimişti, matematicieni, naturalişti-agronomi şi ofiţeri din armele speciale, societatea avea menirea de a oferi membrilor săi informaţii privind dezvoltarea ştiinţei, comerţului şi industriei din celelalte ţări, pentru a le folosi la rezolvarea problemelor ridicate de economia ţării noastre;

▪ Proiectarea şi realizarea, de către Anghel Saligny, pe linia Adjud - Târgu Ocna, a primelor poduri combinate de şosea şi cale ferată construite în ţara noastră, iar în 1886, pe linia ferată Filiaşi - Târgu Jiu, a primelor poduri metalice cu console fără culee;

▪ Darea în circulaţie a liniilor ferate Apahida - Dej şi Ineu - Sebiş;

▪ Începerea construcţiei Fabricii de Hârtie Letea din Bacău, care a intrat în funcţiune în 1885, folosind ca materie primă pastă de cârpe şi pastă mecanică din lemn. Celuloza necesară s-a importat până în 1900, când a început să fie produsă într-o secţie a fabricii.

135 de ani de la:

▪ Înfiinţarea, pe lângă Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, a Laboratorului de Chimie, prin grija chimistului Alfons Saligny;

▪ Înfiinţarea, la Bucureşti, a Staţiunii Centrale Agronomice, în cadrul căreia s-au efectuat primele analize metodice asupra solului din diverse regiuni ale ţării şi s-au întreprins experienţe privind comportarea plantelor la administrarea îngrăşămintelor;

▪ Prezentarea, de către Grigore Cobălcescu, la Academia Română, a primului raport de sinteză referitor la situaţia zăcămintelor de ţiţei din România şi la perspectivele de dezvoltare a industriei petrolifere din ţara noastră;

▪ Începerea exploatării cărbunilor de la Ţebea (descoperiţi încă din prima jumătate a secolului XIX), pentru alimentarea uzinelor de la şteampurile de prelucrare a minereurilor aurifere din regiune;

▪ Folosirea de către inginerul Anghel Saligny, pentru prima dată în ţara noastră, a fontei la construcţia unui tunel de scurgere a apelor prin terasamentul căii ferate Bucureşti - Feteşti, la traversarea văii Mostiştea;

▪ Experimentarea cu succes, pentru prima dată în istoria tehnicii, de către Alexandru Ciurcu, împreună cu Just Buisson, a unei ambarcaţiuni cu motor reactiv, alcătuit dintr-o butelie ce degaja gaz, la presiunea de 10 - 15 atmosfere, printr-un mic orificiu, reglat cu un robinet. Încercarea - care s-a făcut pe Sena, contra cursului apei - a durat 15 minute. Între 1886 şi 1888, Alexandru Ciurcu a brevetat invenţia în Germania, Belgia, Marea Britanie, Italia şi SUA.