Consfatuirea energetica nationala „Criza energetica din Romania“

 

La sediul central al AGIR din Calea Victoriei nr. 118 a avut loc, la 23 martie a.c., Consfătuirea energetică națională pe tema „Criza energetică din România". Evenimentul - organizat de Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR), Academia de Științe Tehnice din România (ASTR), Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME), Societatea Inginerilor Energeticieni din România (SIER), Comitetul Național Român CIGRE, Comitetul Național Român al Marilor Baraje (CROMB), Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie (IRE) - s-a înscris în ansamblul preocupărilor prioritare ale comunității inginerești din țara noastră îndreptate spre soluționarea celor mai stringente probleme cu care se confruntă România în context european și mondial. Comunicările prezentate și dezbaterile pe care le-au prilejuit oferă deopotrivă un exemplu de abordare științifică și de idei, de soluții care se cer luate în considerare de factorii decidenți de la toate nivelurile și din toate domeniile de activitate.

Lucrările Consfătuirii vor fi publicate într-un volum.

Armonizarea necesarului cu posibilul

Potrivit programului consfătuirii, prof. univ. em. dr. ing. DHC Nicolae Golovanov, membru al ASTR, a prezentat comunicarea intitulată „Pot sursele regenerabile de energie să acopere necesarul de energie al țării?". În răspunsurile pe care le-a dat la această întrebare fundamentală, un loc central l-au ocupat evocarea preocupărilor pe plan mondial privind decarbonarea sistemelor de energie, care au impus și impun promovarea surselor regenerabile caracterizate printr-un aport practic nul de emisii de CO₂ pe durata funcţionării: surse solare, surse eoliene şi, în ultimul timp, sursele bazate pe utilizarea hidrogenului (de fapt, sursă secundară utilizând surse solare sau eoliene pentru producerea hidrogenului prin electroliză). S-a subliniat că, prin caracterul lor imprevizibil, sursele eoliene şi cele solare pot afecta siguranţa în funcţionarea sistemului electroenergetic. „Din acest motiv trebuie să fie găsit un echilibru, bine justificat tehnic şi economic, între decarbonare prin dezvoltarea surselor regenerabile cu producţia lor necontrolabilă şi securitatea sistemului energetic", a menționat autorul.

Pornind de la stările de fapt din prezent, comunicarea a relevat importanța alegerii locului de instalare a surselor regenerabile, parcuri eoliene şi parcuri solare și din punctul de vedere al încadrării acestora în structura reţelei electrice de evacuare pentru a se evita congestiile de reţea. S-a arătat, totodată, că proiectele care implică sursele regenerabile poartă riscuri importante pentru finanțatori, determinate de dependența producţiei de energie de fenomenele naturale variabile și greu predictibile.

S-a subliniat că, în prezent, o atenție deosebită este acordată utilizării hidrogenului „verde" obţinut prin electroliza apei, ca purtător de energie pentru scopuri energetice. Deoarece hidrogenul nu se află liber în natură, trebuie produs prin utilizarea energiei. Hidrogenul este atractiv ca purtător de energie cu 140 MJ/kg, de cel puţin 3 ori mai mult ca un combustibil clasic, iar prin ardere nu determină emisii poluante. Deşi producerea hidrogenului prin electroliza apei este un proces cunoscut şi uşor accesibil, reducerea costurilor hidrogenului rezultat va fi esenţială în vederea creşterii ponderii acestuia în domeniul energiei. Se consideră că soluţia cea mai eficientă pentru alimentarea electrolizoarelor constă în utilizarea energiei produse în exces de sursele impredictibile de energie (solare, eoliene). Având în vedere şi posibila reducere a costurilor într-o instalaţie cu electrolizoare, este posibil ca, pe termen lung, hidrogenul să devină competitiv ca sursă primară de energie. S-a menționat că, dacă se consideră că în anul 2050, România va aloca circa 10 TWh cu scopul alimentării electrolizoarelor pentru producerea hidrogenului, ceea ce determină o producţie de circa  0,2 Mt H₂/an, se va impune realizarea de electrolizoare de cel puţin 1500 MW. S-a arătat că hidrogenul realizat prin electroliza apei determină cele mai reduse emisii dacă electrolizoarele sunt alimentate din surse regenerabile solare (1,0 kg CO₂ echiv/kg H₂), eoliene (0,5 kg CO₂ echiv/kg H₂), din surse nucleare (0,6 kg CO₂ echiv/kg H₂ şi 0,115 g deşeu nuclear) sau de la hidrocentrale (0,3 kg CO₂ echiv/kg H₂).

După ce a abordat aspecte economico-financiare ale temei dezbătute, autorul a precizat că energia din surse regenerabile este mai scumpă decât cea obţinută din surse clasice, ceea ar putea să determine avantaje competitive pentru ţările care nu fac eforturi în vederea decarbonării sistemului de energie. Din acest motiv, analizele de până acum au pus în evidenţă faptul că este de aşteptat ca sursele regenerabile de energie să nu depăşească o pondere de 30% în totalul surselor din sistem.

 

 

Obiectivul primordial: creșterea eficienței energetice

În comunicarea „Auditul energetic, radiografie către eficiența energetică", prof. univ. dr. ing. Radu Pentiuc, membru al Consiliului Director al AGIR, directorul Departamentului de Electrotehnică din Universitatea „Ştefan cel Mare" din Suceava, auditor energetic, a prezentat o serie de măsuri posibil de aplicat pentru contracararea crizei energetice în România. Între acestea, necesitatea ca la nivel național să se elaboreze o Strategie Energetică axată pe dorinţa/ambiția de decarbonizare și asigurare a securității energetice, în directă corelare cu Planul Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC). S-a relevat că, la nivel local, tot mai multe UAT-uri își elaborează Strategii energetice / Strategii de decarbonizare / PAED / PAEDC-uri / PiEE, dar nu au o direcție și coerență date de la nivel național. S-a relevat necesitatea ca decidenții politici să lanseze o consultare publică și să implice mediul profesional pe acest subiect, pentru relansarea elaborării Strategiei energetice.

Printre măsurile enunțate în vederea diminuării crizei energetice în țara noastră, autorul a mai menționat: ● alocarea de resurse, de către autoritățile centrale și locale, pentru profesionalizare și creșterea competențelor funcționarilor, inclusiv prin flexibilizarea nomenclatoarelor de funcții publice, în domeniul energetic și pentru combaterea schimbărilor climatice, în contextul în care investițiile din aceste sectoare sunt semnificative; ● regândirea/actualizarea, de către instituțiile formatoare, inclusiv cele de învățământ superior, a curriculelor pentru studenții din domeniile energie și mediu, cu accent pe cooperare și interdisciplinaritate; ● finanțări semnificativ mai consistente pentru cercetarea științifică fundamentală și aplicată pentru tehnologii de eficiență energetică, surse regenerabile, mobilitate cu emisii reduse; ● parteneriate între asociațiile profesionale cu tradiție și asociațiile profesionale cu profil energetic (SAMER, AAECR, OAER etc.) pentru sesiuni de (in)formare în domeniul tranziției energetice spre decarbonizare.

Autorul a prezentat pe larg, în continuare, activitatea desfășurată de Societatea Auditorilor și Managerilor Energetici din România (SAMER), societate care reprezintă comunitatea profesioniștilor din domeniul eficienței energetice. Această entitate susține și se implică activ în dezvoltarea durabilă a României prin creșterea eficienței în sectoarele energetic, industrial și al comunităților urbane și rurale.

De asemenea, lucrarea include ample studii de caz.

 

Identificarea cauzelor crizei, premisa elaborării de soluții fezabile

În comunicarea dr. ing. Ștefan Gheorghe, director CNR-CME, și ing. Marian Cernat, expert în energie la CNR-CME, au fost analizate cauzele și soluțiile menite să depășească criza energetică din România, apreciindu-se că există atât cauze externe, cât și interne. Cele externe sunt generate, în principal, de atitudinea CE de facilitare a producției de energie electrică din surse regenerabile (atitudine lăudabilă, de altfel) și de reducerea forțată a producției de energie electrică din surse clasice (generatoare de GES și CO₂) fără o corelare rațională între aceste două direcții. Tot o cauză externă, în anumite proporții, o constituie Piața Unică Europeană de energie electrică care, prin mecanismul de cuplare, face ca prețul energiei electrice să fie același în zonele cuplate (sau cu diferențe mici) în condițiile în care puterea de cumpărare din România este mult mai mică decât în țările occidentale. O altă cauză externă o constituie creșterea explozivă a prețului gazelor naturale, generată de reducerea livrărilor din Federația Rusă.

În ceea ce privește cauzele interne, care au dus la prețuri mai mari în țara noastră decât în restul Europei, acestea includ: ▪ structura organizatorică a producătorilor din România: hidro, cărbune, nuclear, gaz, regenerabile - în condițiile pieței liberalizate de energie electrică; ▪ lipsa investițiilor în centralele electrice cu producție controlabilă (vezi unitățile 3 și 4 de la Cernavodă); ▪ deficitul de investiții în capacități de stocare de energie electrică (vezi Tarnița); ▪ pregătirea insuficientă a rețelei de transport pentru facilitarea construcției de centrale eoliene în zonele cu resurse de vânt.

Autorul a menționat că aspectele prezentate sunt evidențiate în urma unei analize sumare a funcționării SEN în perioada de după 1990.

S-a relevat că, pe termen scurt, singurele măsuri ce pot fi luate sunt reglementarea pieței de energie electrică și creșterea producției pe cărbune. Numai într-un sistem reglementat se poate realiza, în condițiile actualei structuri de producție, un preț mediu al energiei care ajunge la clientul final din țara noastră.

Metoda impunerii unor limite de preț la furnizare nu face decât să crească prețurile de achiziție pe piața angro, întrucât furnizorii nu mai au interes să achiziționeze energia la un preț cât mai mic posibil, statul garantându-le returnarea diferenței dintre prețul de achiziție și cel de furnizare limitat.

Pe termen mediu și lung:

▪ trebuie făcute demersuri la Comisia Europeană pentru a se renunța la stabilirea de ținte de reducere a producției din surse clasice (în special cărbune) rămânând valabile doar țintele de dezvoltare a surselor regenerabile. Modul în care se reduce producția de surse clasice să rămână la latitudinea fiecărui stat membru în funcție de condițiile specifice;

▪ trebuie făcute demersuri pentru implementarea unui mecanism care să permită renunțarea la alocarea de capacitate pe granițele dintre state;

▪ trebuie realizate investiții în centrale clasice (vezi U3 și U4 Cernavodă) și regenerabile într-o proporție echilibrată, cu menținerea producției pe cărbune, fie și numai în rezervă pentru situațiile în care apare deficit din cauza producției insuficiente a regenerabilelor;

▪ trebuie realizate capacități industriale de stocare, începând cu Tarnița - Lapuștești.

 

O prioritate absolută: elaborarea unei noi Strategii energetice

În ampla sa comunicare, în care a făcut dese trimiteri la lucrările de specialitate pe care le-a elaborat, prof. univ. dr. ing. Victor Vaida, președintele SIER, s-a referit cu precădere la măsurile care se cer adoptate în vederea reducerii efectelor crizei energetice asupra economiei, energeticii și a bunăstării generale. După partea introductivă, în care a pus accentul pe etapele istorice care au determinat situația actuală, autorul a menționat ceea ce trebuie întreprins într-o viziune strategică. Este vorba despre 23 de măsuri complexe, care privesc, între altele, valorificarea superioară a resurselor neregenerabile și regenerabile în contextul evoluțiilor și tendințelor la scară europeană și globală. În mod special, au fost evidențiate modalitățile de realizare a unui mix energetic echilibrat, bazat pe potențialul autohton, care nu trebuie pus în pericol prin politici publice care nu răspund interesului național. O idee centrală vizează creșterea eficienței economice, sociale și ecologice a întregului sistem energetic național.

Pe baza tuturor elementelor prezentate, au fost formulate următoarele propuneri:

1. Actualizarea Strategiei Energetice și a Planului Național Integrat Energie și Schimbări Climatice. Orice întârziere a realizării acestora poate afecta siguranța energetică pe termen mediu și lung, parte importantă a siguranței naționale, și accentuarea crizei energetice și a efectelor acesteia asupra economiei, energeticii și bunăstării generale;

2. România deține resurse energetice neregenerabile și regenerabile, care pot să-i asigure energia necesară pe termen mediu și lung, dacă acestea sunt exploatate rațional și în interes național;

3. Noua Strategia Energetică trebuie să prevadă obligatoriu realizarea unor investiții în noi capacități de producție a energiei electrice și termice;

4. Noua Strategia Energetică trebuie să prevadă obligatoriu realizarea unor noi capacități de transport intern și transfrontalier de energie electrică și gaze naturale;

5. Sectorul termoenergetic din SEN poate dispune pentru mixul energetic de o putere de cca 6500 MW, pentru perioada 2015 - 2030 și în continuare, pe baza lucrărilor de reabilitare încheiate sau în curs de desfășurare, precum și a unor grupuri noi pe gaze, care să înlocuiască eșalonat grupurile pe cărbune;

6. Sectorul hidroenergetic poate dispune, pentru mixul energetic, de o putere de cel puțin 6500 MW, pentru perioada 2015 - 2030 și mai departe prin noi investiții. CHP Tarnița - Lăpustești este o prioritate;

7. Sectorul nuclear trebuie dezvoltat. Unitățile 3 și 4, deși sunt o prioritate, sunt mult întârziate, iar Unitatea 1 se va opri pentru modernizare;

8. Dezvoltarea producței de energie electrică din resurse regenerabile să fie continuată în limitele tehnice și economice admise de funcționarea Sistemului Electroenergetic Național și de funcționarea eficientă a pieței de energie electrică;

9. Realizarea unui mix energetic echilibrat, bazat pe resursele energetice autohtone, pentru perioada 2020 - 2035 și în continuare;

10. Este necesară întocmirea programului de dezvoltare economică a țării, cu o componentă importantă dezvoltarea energeticii;

11. Creşterea eficienţei energetice, componentă principală a noii Strategii energetice;

12. Mediul înconjurător, componentă importantă a noii Strategii energetice;

13. Asigurarea securității alimentării cu energie, componentă importantă a noii Strategii energetice, prin securitatea asigurării resurselor energetice și siguranța în funcționare a SEN. Este o problema de Siguranță națională;

14. Măsurile necesare pentru prevenirea crizei și de reducere a efectelor acesteia se pot lua de către autoritățile statului numai în situația în care conducerile acestora sunt corect informate și sunt conștiente de importanța energeticii și de gravitatea apariției crizei energetice;

15. Este momentul, deși este destul de târziu, ca statul, prin autoritățile sale responsabile, să aplice politici și strategii energetice coerente de dezvoltare a energeticii și de protecție a acesteia împotriva influențelor geopolitice.

 

Soluții noi de stocare a energiei electrice

În comunicarea prezentată de prof. univ. dr. ing. Mihai Sănduleac, vicepreședinte al CNR-CIGRE, intitulată „Soluții noi de stocare a energiei electrice, ca parte a foii de parcurs privind strategia de dezvoltate a SEN", a fost efectuată o analiză a necesarului de stocare și tehnologii viabile pentru orizontul de timp 2030, concomitent cu conturarea unui răspuns la întrebarea: sunt bateriile de mare capacitate necesare?

Conform Planului de dezvoltare RET 2022 - 2030, consumul intern net de energie electrică a fost de 57,3 TWh în 2019 și 58,5 TWh în 2022 (vârf cu P = 9150 MW), iar prognoza pentru 2031 este de 65,5 TWh (vârf cu P = 10 580 MW), respectiv o creștere a utilizării energiei electrice cu 12% față de 2022.

Autorul a prezentat, detaliat, structura capacității de producere nete disponibile în SEN (Scenariul de referință) pentru anii 2022 și 2031.

S-a relevat că aplicații tipice în lume arată ca la o putere de 1 MW surse regenerabile se face cuplarea cu cel puțin 1 MWh în baterii, în special pentru CEF (centrale electrice fotovoltaice), dar poate fi și pentru CEE (centrale electrice eoliene). În continuare, s-au prezentat numeroase analize și formule de calcul care pot fundamenta soluțiile cu șanse de a fi aplicate, accentul punându-se pe dimensionarea și utilizarea capacităților de stocare în cazul bateriilor.

„Care este puterea necesara pentru baterii? Ea ar trebui să fie cel puțin 50% din puterea CEF+CEE, pentru a avea efect asupra aplatizării curbei de producție, dar dacă aplicăm la nivel de țară și un coeficient de suprapunere în perioade critice de 50% (de studiat), este nevoie de 2,5 GW putere totală a bateriilor", a menționat autorul.

În comunicare, s-a abordat propunerea privind realizarea Centralei Hidroelectrice cu Acumulare prin Pompaj (CHEAP) Tarnița - Lăpuşteşti. S-a menționat că, din cauza informațiilor insuficiente privind evoluția proiectului, această centrală nu a fost luată în considerare în cadrul scenariilor care stau la baza Planului de dezvoltare a Rețelei Electrice de Transport (RET) pentru perioada 2022 - 2031. „Cu toate acestea, trebuie precizat că acumularea prin pompare este singura tehnologie matură și eficientă de stocare a energiei la scară mare la nivelul anilor 2020 - 2030", a mai relevat autorul.

Tarnița ar putea înlocui eventual 10 GWh de baterii, ca energie pentru gestionarea surselor regenerabile de energie (RES). Totodată, poate absorbi/genera doar 1 GW putere, iar absorbția de putere pentru a integra sursele regenerabile în 2030 ar putea fi de cel puțin 2,5 GW. Prin urmare, CHEAP Tarnița ar rezolva doar 40% din necesarul de putere care trebuie absorbită. În consecință, mai trebuie să contribuie cineva. Bateriile, cel puțin 1,5 GW putere, ar rezolva problema, în mod distribuit. Dar ele sunt din start, fără dovezi, considerate drept imature, deci subestimate. Bateriile sunt azi încă o Cenușăreasă a energeticii.

Un alt aspect: un proiect de construcție CHEAP poate dura 4 - 5 - 7 ani pe când un proiect de Giga-baterie poate dura 12 luni sau chiar mai puțin, cu tehnologiile de acum. De asemenea, o mare atenție s-a acordat, în comunicare, căilor practice de reducere a pierderilor de energie, în context național și european, arătându-se că studii din California relevă importanța unor investiții masive și rapide în capacități de stocare (oricare ar fi ele). În concluzie, s-a apreciat că „trebuie elaborate studii de acest tip; ele ar putea schimba radical viziunea de dezvoltare energetică și ar aduce poate mari surprize".

 

Un studiu de caz: Tarnița - Lăpuștești

În continuarea analizei unor aspecte abordate în comunicarea precedentă, importante elemente de ordin practic au fost tratate de ș. l. univ. dr. ing. Cătălin Popescu (președintele CROMB) și dr. ing. Irinel Daniela Iacob (vicepreședinte al CROMB) pe tema Centralei Hidroelectrice cu Acumulare prin Pompaj (CHEAP) Tarnița - Lăpuşteşti, care reprezintă un deziderat al hidroenergeticii românești. Autorii au trecut în revistă etapele conceperii și măsurile practice care au condus, încă din anul 1975, la situația din prezent, când se înregistrează tentative de relansare a ideii construcției acestei hidrocentrale.

Proiectul are următoarele obiective:

● Realizarea unei centrale hidroelectrice cu Acumulare prin Pompaj în zona Tarniţa - Lăpuşteşti (CHEAP Tarniţa - Lăpuşteşti), cu o putere instalată de 1000 MW. Centrala urmează să producă energie prin turbinarea unui volum de apă adus în acumularea superioară (construită pe platoul din zona Lăpuşteşti) prin pomparea apei de la cote inferioare (lacul de acumulare Tarniţa - existent). Această centrală va fi capabilă să acumuleze energia disponibilă în afara orelor de vârf de sarcină şi să o restituie în orele de vârf ale sistemului energetic pentru acoperirea consumului;

● CHEAP Tarniţa - Lăpuşteşti va contribui la acoperirea curbei de sarcină estimată pentru anul 2020 prin producerea anuală a cca 1625 GWh;

● Hidrocentrala va avea rolul de a participa la reglajul frecvență-putere, va asigura rezerva terţiară rapidă, ceea ce va determina creșterea calității energiei electrice furnizate.

În continuare, a fost prezentat modelul financiar al proiectului în context european, context care include, ca factor defavorizant, criza financiară (respectiv creșterea dobânzilor la credite și, implicit, scăderea profitabilității investițiilor; diminuarea consumului de energie atât la consumatorii casnici, cât și la cei industriali), precum și politica UE în domeniu (care prevede scăderea prețurilor de producție prin utilizarea de resurse regenerabile de energie; stimularea concurenței și reducerea dependenței de importuri de materii prime; surse noi regenerabile în cadrul programului REPowerEU; schimbări climatice).

În concluzie, s-au menționat următoarele: ▪ principalii indicatori de apreciere ai eficienței economice a proiectului CHEAP Tarnița - Lăpuștești sunt favorabili promovării investiției, punând în evidență rentabilitatea acesteia; ▪ din punctul de vedere al dezvoltării sectorului energetic național, realizarea CHEAP Tarnița - Lăpuștești este necesară și oportună; ea răspunde nevoii concrete a Sistemului Energetic Național privind: a) necesitatea existenței unei capacități de producție care să poată stoca eficient energia produsă pentru care nu există un consum imediat; b) contribuie la îmbunătățirea calității energiei electrice furnizate prin participarea la reglajul frecvență-putere și de asigurare a rezervei terțiare rapide.

Proiectul prezintă, în același timp, interes la nivel regional și la nivelul UE, înscriindu-se în exigențele de dezvoltare a sectorului energetic comunitar trasate prin „Pachetul Energie", adoptat de Consiliul European.

 

Dezbateri la obiect, măsuri adecvate cerințelor prezentului și viitorului

Partea a doua a Consfătuirii a fost consacrată dezbaterii temelor aflate în discuție, cu accent pe soluțiile fezabile în vederea depășirii crizei energetice.

Pentru început, s-a dat citire mesajului transmis participanților de prof. univ. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu, membru de onoare al Academiei Române, care și-a exprimat regretul că nu poate participa la eveniment, deoarece trebuie să prezinte mesajul ASTR la o altă întâlnire importantă. Referindu-se la obiectivele consfătuirii, a subliniat importanța activității desfășurate de prof. univ. dr. ing. Victor Vaida și și-a expus opiniile privind modalitățile de depășire a crizei energetice. Totodată, a propus constituirea unui grup de lucru care să participe la elaborarea politicilor energetice ale țării, relevând, în acest sens, resursele existente, prioritățile care decurg de aici, direcțiile spre care se cer îndreptate programele investiționale. De asemenea, a relevat importanța pregătirii personalului ingineresc capabil să facă față tuturor provocărilor cu care este confruntat Sistemul Energetic Național.

*

O analiză critică a modului în care autoritățile concep Strategia Energetică a României a făcut obiectul intervenției lui Cătălin Dragostin (de la Energy Serv). Pornindu-se de la stările de fapt actuale, s-a relevat evoluția consumului de energie pe surse principale, situație confruntată cu obiectivele stabilite în „Strategie" până în anul 2030. Noile capacități de producție vizează tipurile de surse - nuclear, gaze naturale, hidro, eoliene și fotovoltaice. Prima concluzie a autorului intervenției constă în imposibilitatea de a se asigura prin surse eoliene și solare acoperirea consumului; de aici, decurge necesitatea ca procesul de decarbonare să fie conceput astfel încât să nu deregleze întregul sistem energetic național.

Modalitățile prin care se pot realiza obiectivele programului România „verde" au fost, de asemenea, supuse unei analize critice, finalizate prin concluzia că, în perioada 2021 - 2030, nu este cu putință să se armonizeze toate componentele unei dezvoltări durabile a Sistemului Energetic Național. În special „legarea" României, pe termen lung, de un consum uriaș de gaze se dovedește nesustenabilă, întrucât este vorba despre un combustibil volatil sub aspect cantitativ și ca preț. S-a relevat necesitatea ca sistemele energetice pe bază de gaze să fie folosite exclusiv în procesul de cogenerare, iar cele în condensație să fie eliminate gradual, așa cum este de dorit să se procedeze în cazul centralelor pe cărbune. Totodată, s-au formulat propuneri pentru compensarea capacităților dezafectate, astfel încât să se acopere consumul previzibil până în 2030. O asemenea viziune presupune, între altele, păstrarea în funcțiune a 1200 MW produși pe bază de lignit până în 2030, construirea Complexului de la Tarnița pe baza unei finanțări din fondurile proprii ale Hidroelectrica, Transelectrica și Nuclearelectrica printr-un program pe 6 - 7 ani.

*

În expunerea „Asigurarea energetică a României", dr. ing. Valentin Ștefănescu, asistent universitar asociat la Universitatea „Dunărea de Jos" din Galați, a relevat necesitatea modificării PNRR și redeschiderii grupurilor pe cărbune printr-o propunere legislativă, după modelul mai multor țări din UE, în contextul actualelor crize multiple și al solidarității cu țările din jur.

S-a menționat că, în momentul în care au fost asumate planurile convenite cu Bruxelles-ul, situația energetică era cu totul alta. În momentul de față - consideră autorul - este nevoie de o lege care să permită „reîntoarcerea utilizării cărbunelui", după modelul Germaniei.

S-a subliniat că „România trebuie să revină asupra renunțării «la o parte din producția de energie pe bază de cărbune» pe care a făcut-o deja, să repornească grupurile energetice închise, exploatările miniere aferente, să regândească planul de încetare a producerii energiei electrice pe bază de cărbune asumat prin PNRR și ideea solidarității cu țările din jur".

De asemenea, s-a menționat necesitatea regândirii programului de finanțare prin AFM a prosumatorilor ca urmare a acoperirii slabe a necesarului de consum al țării, cel mult 2% vara la amiază, afectării fondurilor de investiții ale companiilor de utilități și creșterea CPT-ului tehnic în afara orelor de vârf.

*

Lucrarea „Pentru o politică de independență energetică a României", elaborată de acad. Voicu Lupei, președintele Secției de Științe Fizice a Academiei Române, a evidențiat necesitatea promovării unei politici de independență energetică a țării în contextul actualei crize a energiei electrice. A fost relevată importanța asigurării unui echilibru flexibil între sursele regenerabile și cele neregenerabile și a optimizării sustenabilității și eficienței sistemului național în condițiile pieței libere.

Autorul a menționat, în concluzie, că „sistemul energetic de la noi a fost puternic viciat de politicianism excesiv, de lipsa de concepție sau de profesionalism și de responsabilitate, iar reducerea capacităților de producție sau înstrăinarea lor poate distruge ideea de independență energetică. Mergând tot așa situația se poate agrava iremediabil. Sistemul trebuie regândit în mod responsabil. Este clar că numai sursele regenerabile nu vor putea asigura un nivel constant și suficient de furnizare a electricității și va trebui asigurat un echilibru flexibil cu sursele neregenerabile, evitând eliminarea acestora înaintea asigurării unui înlocuitor. În același timp, va trebui să se țină seama de posibilitățile de creștere a sustenabilității și eficienței acestui sistem folosind condițiile oferite de piața liberă".

*

Dr. ing. Gavril Baican, fost secretar de stat în Ministerul Economiei și fost director general al Complexului Energetic Oltenia, a abordat tema reformei pieței de energie electrică, prin înlocuirea cărbunelui din mixul energetic și susținerea unui cadru legislativ și de reglementare stimulativ pentru investiții private în producția de electricitate din surse regenerabile. Autorul consideră că, așa cum este conceput PNRR pentru energie, prin aplicarea lui vor fi produse efecte economice grave în sistemul energetic, soluția fiind o abordare graduală, cu păstrarea unei capacități de 1500 - 1800 MW la Turceni și Rovinari, ceea ce ar însemna un consum anual de 11 - 15 milioane tone de lignit/an, care se poate extrage din perimetrele miniere cele mai avantajoase economic și care pot asigura funcționarea celor două centrale pe o perioadă de 80 - 90 ani. Pe parcurs, centralele vor putea fi echipate cu instalații de captare a bioxidului de carbon și depozitarea acestora în structuri geologice adecvate.

Aplicarea PNRR pe capitolul Energie, așa cum este prevăzut, va avea un impact economic pe termen lung negativ, iar în ceea ce privește impactul social, acesta va fi deosebit în județele Gorj, Vâlcea și Mehedinți. „În contextul diminuării drastice a rezervelor de petrol și gaze naturale, cu consecințe asupra prețurilor produselor petroliere, al întârzierilor în găsirea soluțiilor de înmagazinare a energiei electrice, obținute din surse regenerabile (eoliene, solar, hidrogen), al apariției unor evenimente geopolitice, cu implicații economice majore pentru națiunile fără soluții imediate de echilibrare a balanței energetice, cărbunele rămâne o punte de legătură pe termen mediu, termen în care trebuie rezolvate gradual problemele de adaptare la noile tipuri de resurse. Fără o analiză temeinică a tuturor implicațiilor care se generează prin dezafectarea unei capacități de 4590 MW, instalată pe bază de cărbune-lignit vor fi generate consecințe economice și sociale deosebit de grave", a menționat autorul.

 

 

Întâlnire la Senatul României

 

La 29 martie a.c., a avut loc, la Palatul Parlamentului, o întâlnire de lucru sub egida Comisiei pentru Știință, Inovare și Tehnologie a Senatului României, la invitația președintei Comisiei, Silvia Monica Dinică. Au participat, din partea organizatorilor Consfătuirii energetice naționale ,,Criza energetică din România": prof. univ. dr. ing. Victor Vaida, prof. univ. dr. ing. Nicolae Golovanov, prof. univ. dr. ing. Dan Gheorghiu, prof. univ. dr. ing. Radu Pentiuc, care au prezentat analizele efectuate privind cauzele crizei energetice, componentele acesteia și măsurile care se cer adoptate pentru diminuarea efectelor acestei crize asupra economiei, energeticii și nivelului de trai.

S-a subliniat că în România are loc o criză energetică profundă, cu mai multe componente, criză care se va agrava în cazul în care conducerea statului, instituțiile responsabile cu problemele de energetică nu vor lua urgent măsuri pentru soluționarea numeroaselor și gravelor probleme din Sistemul Energetic Național.

Gazdele au primit cu interes opiniile specialiștilor care au organizat Consfătuirea energetică națională „Criza energetică din România".