Pacatul tehnologic

Creator cu adevarat
De-ar fi omul, prin imitatie,
Precis ar cadea în pacat
Masina, a noastra creatie.

O forma demonica si abisala
De inteligenta-artificiala,
Un fel de Satana-calculator,
S-ar crede si ea creator.

O panglica-sarpe, magnetic tratata,
Subtil fluturata pe-un arbor-motor,
Va face ca Eva-masina, tentata,
Sa muste din codul înselator.

Cu virusul Evei în baza de date,
Va fi molipsit robotul Adam,
Caruia omul i-a dat libertate
¥n forma numita program.

Capatand subrutina de sine,
Neuronale retele,
Masinile-or crede ca ele
Cunosc ce e rau si ce-i bine.

In loc sa mai fie-ambalate,
Vor cere sa fie-mbracate
La fel cu acele madame
Ce le-nsotesc prin reclame.

Si cum pe cel gol haina om l-a facut,
Robotul va cere schimbari de statut,
Considerand foarte grav
Ca este vandut ca un sclav.

Creatia are legi de otel!
Spus într-o forma mai blanda:
Ce creator e acel
Care creeaza sa vanda?!

Masina va vrea existenta mai pura,
Va cere un ciclu complet în natura:
Nu focul de iad din cuptoare,
Ci razele blandului Soare!
Iesire din tehnologic,
Intrare rapida în biologic!

Robotul era hotarat
Sa evite si PALEO-LITIC,
Ca si NEO-LITIC, astfel încat
Sa intre direct în PO-LITIC!

Exasperat de atatea pretentii
La propriile sale inventii,
Omul striga: – Astea toate
Doar Dumnezeu Sfantul poate!

Supercomputeru-atunci, luciferic,
Cautand sa gaseasca fidela
Transpunere-n codul numeric,
Lista: – Pai, nu tu esti Acela?

Apoi afisa rezultatul
Final pe al sau monitor:
Ca nu-i al masinii pacatul,
Iar omul nu e creator!
*
Pe scurt, rezumand întelesul
Pe care îl are progresul,
Mai bune apar pentru noi
Chemarea si ruga fierbinte:
Cu Dumnezeu, înainte!
La Dumnezeu, înapoi!