Alexandru I. Proca (1897 - 1955)

Omul de stiinta, inginer, fizician Alexandru Proca s-a nascut la Bucuresti, la 16 octombrie 1897. Studiile secundare le-a facut la Liceul “Gh. Lazar” si a sustinut examenul de bacalaureat In anul 1915, dupa care s-a Inscris la Facultatea de {tiinte de la Universitatea din Bucuresti. In anul universitar 1915-1916 a frecventat cursurile anului Intâi, dupa care a fost Incorporat ca soldat de infanterie si a luptat pe front In Moldova. Dupa razboi a urmat cursurile de la {coala Nationala de Poduri si {osele (devenita {coala Politehnica In anul 1920), pe care a absolvit-o In 1923 ca sef de promotie, obtinând titlul de inginer electromecanic. Remarcându-se prin calitati exceptionale, a fost numit asistent la Catedra profesorului N. Vasilescu Karpen si inginer la Societatea “Electrica” din Câmpina. In cadrul societatii a elaborat un proiect pentru electrificarea orasului si regiunii Câmpina si utilizarea electricitatii In industria petroliera la saparea sondelor, despre care publica volumul “Intrebuintarea electricitatii In industria de petrol”. In acelasi an a redactat Impreuna cu E. Abason si T.Tanasescu “Buletinul de matematica pura si aplicata al Inst. Politehnic din Bucuresti”.
Pentru a-si completa cunostintele teoretice, societatea Electrica Ii acorda o bursa cu care a plecat la Paris, unde a urmat cursurile la Facultatea de Fizica a Universitatii Sorbona, la care a obtinut licenta In anul 1927. Dedicându-si activitatea cercetarilor In domeniul fizicii, devine cunoscut In mediile fizicienilor francezi si a fost invitat, In 1926, de Marie Curie sa lucreze la Institutul de Radium.
In anul 1930 s-a transferat ca cercetator la Institutul “H. Poincaré”, unde lucra cu L. Brillouin si L. de Broglie, la care dupa doi ani devine director de cercetari. In cadrul Institutului a Inceput cercetari aprofundate experimentale asupra radiatiei beta a mezonului, o serie de cercetari fundamentale asupra teoriei cuantice a fotonului si asupra momentului magnetic al electronului. Domeniul care Il pasiona In mod deosebit Il constituie fizica matematica, In care a obtinut rezultate valoroase.
Pentru teza de doctorat a studiat teoria electronului a lui Eddington si a tradus In limba franceza, In colaborare cu I. Ullmo, “Principiile mecanicii cuantice” de P.A.M. Dirac (1931).
In anul 1933 si-a sustinut teza de doctorat “Sur la théorie relativiste de l’electron de Dirac”, In fata unei comisii alcatuita din celebrii fizicieni J. Perrin, L. Brillouin si L. de Broglie. In teza de doctorat, care se refera la teoria relativista a electronului lui Dirac, Intr-un câmp nul, prezinta integralele de miscare a electronului dupa teoria Dirac, invariatii binari si algebra completa a matricilor.
In 1935, la Copenhaga a avut o Intâlnire cu Niels Bohr, cu care a discutat principalele probleme ale fizicii teoretice contemporane.
S-a stabilit definitiv la Paris In 1939.
In timpul ocupatiei Frantei de catre Germania nazista a participat la miscarea de rezistenta. Fiind urmarit de politia fascista, s-a refugiat In 1943 In Anglia.
Cea mai importanta contributie a lui A. Proca consta In demonstrarea teoretica a existentei mezonilor, In acelasi timp cu fizicianul japonez H. Yukava. El a obtinut o generalizare a ecuatiilor lui Maxwell In vid pentru cazul In care fotonul ar avea o masa de repaus diferita de zero, stabilind ecuatiile vectoriale ale câmpului mezonic.
Dupa moartea lui s-a ajuns la concluzia ca ecuatiile pe care le-a realizat se refera la interactiunea nucleara de mare energie la care participa mezoni verticali. Aceste ecuatii au determinat pe fizicieni sa Il considere precursor al “fizicii actiunii”.
Contributiile sale In fundamentarea matematica a fenomenelor fizice au fost numeroase, astfel: a stabilit o functie de entropie mecanica; In mecanica cuantica, a stabilit o ecuatie fundamentala si a utilizat rezultatele la miscarea In vid a particulelor; a stabilit ecuatii originale privind teoria relativitatii, având In vedere structura materiei si transmutatia elementelor; In domeniul electronicii a explicat deosebirea Intre proton si electron, prin dependenta Intre masa totala si sarcina; s-a ocupat de descrierea câmpurilor magnetice. Este considerat, alaturi de H. Yukava, L. de Broglie si G. Pétain, ca fondator al teoriei mezonice a fortelor nucleare.
A publicat numeroase lucrari In limba franceza, dintre care citam: Sur la théorie des quantes de lumière (1928); Solution des equations de Maxwell pour le vide (1933); Théorie de positron (1936); Equations fondamentales des particules elementaires (1936); Théorie des particules matérielles, leur spin (1942) s.a.
In anul 1955, fiind grav bolnav, a tinut sa asiste la deschiderea unui seminar al carui conducator era. Acest fapt a avut pentru el un final dramatic, dupa câteva zile a Incetat din viata.
In luna noiembrie 1990, Academia Româna l-a declarat membru post-mortem.