Profesorul doctor docent inginer RADU PRISCU, demn urmas al profesorului savant Dorin Pavel

Ionel Radu Priscu s-a nascut la 22 ianuarie 1921 la Brasov, in casa invatatorului Radu Priscu, in Scheii Brasovului, unde tatal sau a avut o laborioasa activitate, fiind director de scoala si redactor de reviste.
Dupa terminarea claselor primare, frecventeaza cursurile renumitului Liceu Andrei Saguna din Schei, fiind coleg cu Mihai Brediceanu, sensibilul dirijor de mai tarziu, si cu Mircea Mihailescu, profesor universitar la Cluj.
Cu o putere de munca iesita din comun, remarcandu-se atat la materiile de baza cat si la activitatile extrascolare (sport, planorism, cor), Radu Priscu avea sa ajunga in ultima clasa a liceului in functia onorifica de „prefect al liceului”.
In perioada 1939-1944, Radu Priscu urmeaza cursurile Scolii Politehnice din Bucuresti, pe care o termina cu distinctia „magna cum laudae”, avand sansa de a fi pregatit de eminentii profesori Dionisie Germani (1877-1948), Cristea Mateescu (1894-1979) si Dorin Pavel (1900-1979). Pentru calitatile sale deosebite, Radu Priscu va fi retinut in invatamantul superior. A urcat toate treptele ierarhice prin concurs, ocupand functiile didactice de sef lucrari, conferentiar, profesor, sef de catedra, obtinand titlul de doctor inginer in anul 1969 cu lucrarea Contributii la calculul termoelastic al barajelor arcuite, iar licenta o sustine in anul 1972. In perioada 1966-1968 a fost prorector, iar apoi, pana in anul 1976, rector al Institutului de Constructii din Bucuresti.
In activitatea sa didactica, profesorul Radu Priscu a pregatit 42 de promotii de ingineri hidrotehnicieni, fiind in acelasi timp conducator a 24 teze de doctorat. Paralel cu activitatea didactica, profesorul Radu Priscu a desfasurat activitate de executant iar mai apoi ca proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice (1950-1968) si la Institutul de Cercetari si Proiectari de Gospodarirea Apelor, aducandu-si contributia directa la realizarea a 10 uzine hidroelectrice si a 25 de mari baraje din tara noastra.
Dintre realizarile sale cele mai de seama remarcam: barajul Secu-Barzava, primul baraj cu contraforti din Romania, barajele in arc Negovanu si Vidraru, barajul cu rost perimetral Paltinu, barajele cu contraforti Poiana Uzului si Gura Raului, barajul de anrocamente Valea de Pesti, barajul de la Portile de Fier I etc. In strainatate a participat la proiectarea barajelor Saveh (Iran); Orantes (Liban); Rositos (Bolivia) si a facut parte din Comisia Internationala de expertiza a barajului Manik 5 din Canada. In Canada a tinut si un ciclu de conferinte tehnice la HYDRO-QUEBEC si la Universitatea SHERBROOKE in anii 1984, 1985 si 1986.
In decursul activitatii sale tehnice, profesorul Radu Priscu a prezentat peste 100 de lucrari stiintifice personale si in colaborare, dintre care mentionam: Tratatul de constructii hidrotehnice (1974) in doua volume, insumand 1813 pagini, premiat de Academia Romana cu Premiul Aurel Vlaicu; Ingineria constructiilor hidrotehnice si Ingineria seismica a marilor baraje, ambele in colaborare cu ing.dipl. Adrian Popovici, Dan Stematiu, Lucian Ilie si C. Stere, lucrari in prima editare pe plan mondial; Sectiunile X si XVIII din Manualul inginerului hidrotehnician etc. Intre lucrarile de inceput, vom mentiona-o pe cea intitulata „Incercari hidraulice si de rezistenta a barajului NORIS (SUA)“, publicata in revista AGIR Constructii nr. 3/1948, in care este analizat cunoscutul baraj de pe Tennessee care are o inaltime de 81 m si o latime la coronament de 567 m, cu o acumulare de 766 milioane mc, realizat in anul 1936.
O parte dintre lucrarile sale au fost prezentate in cadrul intalnirilor organizate de Comisia Internationala a Marilor Baraje (cu sediul la Paris) si care are congrese din 4 in 4 ani. A participat cu lucrari stiintifice la congresele de la New York (1958), Roma (1961), New Delhi (1979) si a participat efectiv la congresele de la Edinbourg (1964), Istanbul (1967), Montreal (1970), Madrid (1973), iar la Lausane (1985) a fost responsabil al Comisiei de Calcul al Barajelor.
A intretinut relatii cu mari personalitati mondiale in domeniul barajelor, precum: Fr. Tolke (Germania), A. Coyne (Franta), A. Stucky si Al. Lombardy (Elvetia), C. Obreti (Italia) etc.
Apreciat pe plan national cu ordine si medalii, intre care si laureat al Premiului de Stat (1962), Ordinul Meritul Stiintific clasa I (1972), precum si la nivel international, unde a fost distins in anul 1967, in Belgia, cu medalia de aur a Ordinului Gustave Trasenster (pe care l-au primit in anii anteriori sotii Curie, fizicianul Marconi si ing. Fresynet) si cu Ordinul Steagul Iugoslav cu Steaua de Aur.
L-a iubit pe profesorul Dorin Pavel si a participat la inhumarea acestuia la Lancram, langa Sebes.
Profesorul Radu Priscu s-a stins din viata in plina activitate creatoare, la 24 februarie 1987.
Pentru prestigiul si demnitatea pe care si le-a creat printr-o munca de tenacitatea comparabila numai cu stanca in care si-a amplasat barajele, pentru increderea pe care a purtat-o totdeauna stiintei romanesti, pe care a slujit-o cu credinta, il putem alatura pe profesorul doctor docent RADU PRISCU in galeria marilor ingineri constructori pe care i-a avut tara noastra – Anghel Saligny, Emil Prager, Ilie Radu, Ion Ionescu, Dimitrie Leonida, Cristea Mateescu, Dorin Pavel etc.
El se odihneste pentru totdeauna in tintirimul de langa Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, pe unde copil fiind zburda, plangea, radea ori … visa.