STIINTELE PAMANTULUI IN SLUJBA SOCIETATII UMANE

Substantele minerale au avut un rol important in dezvoltarea civilizatiei umane chiar din momentul in care omul primitiv a devenit constient ca traieste intr-un mediu de care poate profita pentru a-si agonisi cele necesare unei vieti mai bune.
Istoricii au gasit argumente pentru a clasifica etapele de dezvoltare a activitatii umane, dupa materia prima minerala pe care o foloseau, astfel: epoca pietrei, epoca bronzului, epoca fierului. Avem oare suficiente elemente pentru a denumi epoca in care traim, ca a mineralelor radioactive sau a hidrocarburilor?
Omul inteligent (Homo sapiens) si-a folosit capacitatea atat pentru a extrage substantele minerale din adancurile Pamantului, cat si pentru a le prelucra in vederea utilizarii lor in viata cotidiana. In epoca paleolitica oamenii foloseau minerale dure – cremenea, jaspul, cuartul si altele. Din neolitic exista dovezi ca omul a folosit tehnici inteligente pentru extractia mineralelor si rocilor de care avea nevoie, pentru a-si construi adaposturi si a confectiona armele necesare pentru vanatoare si aparare.
Geologii belgieni au descoperit un centru minier neolitic datat 3000 – 2500 ani inaintea erei noastre. Astfel de situri au fost gasite si in Anglia, la Norfolk, in Franta, la Meudon, si in Egipt. Revolutia industriala din secolele XVIII si XIX, cu aparitia de noi ramuri industriale, a diversificat utilizarea substantelor minerale.
Aproximativ cu 25 000 de ani i.Hr. se estimeaza descoperirea focului si primele incercari de metalurgie.
Metodele de extractie miniera si prelucrare prin metalurgie a obiectelor din aur, cupru, argint si plumb au fost datate prin masuratori de varsta absoluta efectuate pe obiecte gasite in siturile arheologice, la aproximativ 4500 i.Hr., fiind singurele metale utilizate cam pana in anul 1500 i.Hr., dupa care s-au descoperit metodele miniere de extractie si cele metalurgice de prelucrarea fierului, folosit pe larg cam de la 1200 i.Hr.
In tehnica miniera de extractie s-au folosit de-a lungul timpurilor unelte de bronz, ulterior de fier (otel), explozivii din secolul al XVI-lea, mecanismele diverse din secolul al XVIII-lea, fapte care au determinat expansiunea substantelor minerale folosite de om. Paralel s-au dezvoltat stiintele exacte si aplicative, ca ingineria miniera si ingineria metalurgica, care au contribuit efectiv la raspandirea utilizarii mineralelor de catre oameni, prin marirea diversitatii elementelor chimice extrase din minerale si roci.
In secolele XIV – XV pe piata europeana erau cunoscute fierul din Suedia, cuprul din Rusia, Polonia si Suedia, cositorul din Anglia si zincul, nichelul, cobaltul, platina s.a.
Carbunii au inceput sa fie utilizati odata cu aparitia metalurgiei. Petrolul isi gaseste utilizarea industriala incepand din anul 1857, cand in statisticile mondiale Romania este citata ca prima tara din lume producatoare de petrol.
Din informatiile statistice se pot constata cresteri constante ale consumului de substante minerale de o utilitate economica majora, care se reflecta in economia mondiala si a statelor care au in subsolul lor zacaminte de minerale.
Incepand din secolul al XIX-lea, cercetarile (prospectiuni si explorari) pentru descoperirea si valorificarea de noi zacaminte s-au desfasurat sistematic si au luat o dezvoltare deosebita, avand ca scop asigurarea industriei cu materii prime minerale. Prin metode din ce in ce mai sofisticate – geologice, geofizice, geochimice – s-au efectuat cercetari pe uscatul continental si in zonele submerse ale litosferei. S-a ajuns la concluzia ca in Oceanul Planetar (hidrosfera) din apele marine se pot extrage numeroase substante minerale utile care sa acopere nevoile industriei. Din apele marine se pot extrage cantitati importante de staniu, fier, aur, rutil, ilmenit, zircon, titan, mangan si altele. In Marea Neagra au fost identificate gaze naturale lichefiate. Numeroase institute geologice, companii miniere si petroliere din diferite tari inventariaza si calculeaza rezervele minerale ale subsolului.
In prezent valoarea economica a substantelor minerale este pusa in evidenta la bursele de valori, unde se stabileste pretul diverselor substante pe baza economiei de piata, a cererii si ofertei.
Dupa tranzactiile bursiere zilnice pe plan global s-a concluzionat ca produsele minerale energetice au cea mai mare cerinta, in ponderea negocierilor ocupand 76%, substantele metalifere se negociaza in proportie de 18%, iar cele nemetalifere ocupa 5,4% din negocieri.
Rocile utile produse de cariere, care se folosesc in constructii, au o valoare mica, desi sunt utilizate in volume mari, dar nu sunt luate in considerare in consumurile globale.
Primele locuri in productia mondiala de materii prime minerale sunt: locul 1 petrolul, 86%; locul 2 huila, 28%; locul 3 minereurile de fier, 6%; locul 4 gazele naturale, 5,5%; locul 5 cuprul, 4,3%. Urmeaza aurul; uraniul; sarea gema; zinc; plumb; nichel; fosfatii si altele aproximativ 40 de sortimente de minerale solicitate de industriile din diferite tari, care sunt cotate la bursele internationale de la New York, Londra, Paris si din tarile producatoare.
Din statistici se observa ca economia minerala, vanzarea minereurilor neprelucrate are o pondere mai mare in tarile in curs de dezvoltare. Tarile dezvoltate industrial valorifica zacamintele prin concentrarea substantelor utile si prelucrarea acestora in produse finite care aduc beneficii importante.
In comparatie cu cresterea populatiei planetei, sunt previziuni de cresterea consumului de substante minerale.
In perioada pe care o strabatem la inceput de secol XXI, pretul petrolului a atins valori nebanuite, care ajung la peste 100 de USD/baril, fapt care pune in pericol dezvoltarea civilizatiei umane.
Aprovizionarea cu gaze naturale a tarilor UE dintr-o singura sursa ar putea avea aceleasi efecte pentru aceste tari. In ultimul deceniu al secolului XX s-a inregistrat o crestere semnificativa a consumului de minereuri de fier, mangan, nichel, molibden, cupru si aluminiu.
Cresterea consumului de substante minerale este asociata cu cresterea demografica si cu progresele tehnologice. Productia mondiala de substante minerale a crescut in decursul evolutiei istoriei omenirii in aceeasi proportie cu cresterea populatiei si este in ascensiune.
Prin cercetari laborioase pentru identificarea de noi zacaminte, zestrea minerala a lumii creste an de an.
Initiativa UNESCO, preluata de ONU, pentru constientizarea populatiei lumii intr-un an dedicat planetei Pamant este cat se poate de binevenita.