AVEM BUGET RECTIFICAT. CUM PROCEDAM?
Data: 16-30 aprilie 2009
Amputarile bugetare de ordinul a 12 miliarde de lei la capitolul venituri si de 6 miliarde de lei la cel al cheltuielilor reprezinta raspunsul dat la exigentele FMI si UE pe baza carora s-a aprobat imprumutul extern de 20 miliarde de euro. Lucrurile s-au prezentat, la nivel oficial, intr-o asemenea maniera incat s-a sugerat ca avem de-a face cu o adevarata fatalitate. Nu mai reluam argumentele factorilor decidenti pe seama carora trebuie pusa angajarea unui credit de asemenea dimensiuni. Mai ales la un astfel de nivel (cand se iau in seama elemente complicate, corelatii macroeconomice subtile, inaccesibile publicului larg) se cuvine sa actioneze o dubla prezumtie, cea de competenta si cea de responsabilitate.
Pornim, deci, la executia bugetului rectificat, de la ideea ca s-a ales cea mai buna solutie dintre toate cele posibile. Numai ca, marea problema nu consta in sumele mai mici alocate unui domeniu sau altuia, ci in modul in care se vor gestiona. Bunaoara, s-a afirmat ca s-a tinut seama, in cel mai inalt grad, de o repartizare echilibrata a poverilor determinate de criza globala. De aceea, singurul minister care a primit bani mai multi a fost cel al Muncii, Familiei si Protectiei Sociale. S-a prognozat o crestere puternica a somajului si de aceea s-a suplimentat consistent fondul de sprijin pentru cei care isi pierd locul de munca. Dar, aceasta este o masura pasiva. Daca tot s-au dat bani pentru combaterea somajului, n-ar fi fost mai potrivit sa se foloseasca in special pentru mentinerea si crearea locurilor de munca? In loc sa se intretina someri, n-ar fi fost mai bine sa se plateasca salarii pentru angajati, adica pentru persoane care nu numai consuma, ci si produc?
Se pot da nenumarate exemple de situatii in care cu aceiasi bani se pot acoperi asa-numitele ‘gauri negre’ si se poate asigura mai multa valoare adaugata. In fata crizei se pot adopta diverse comportamente. Cel defensiv (poate mai comod) este si cel mai contraindicat. Din aceasta perspectiva, esential este sa se foloseasca mai multe resurse pentru investitii (cu conditia de a se gestiona responsabil) intrucat nu exista solutie mai buna pentru combaterea somajului decat un grad mai inalt de ocupare a fortei de munca. Banii, asa cum sunt, putini, pot sa ‘dospeasca’ sau pot sa se iroseasca. Rectificarea bugetara se justifica doar in masura in care se promoveaza prima varianta. Este trecerea de la prezumtia de competenta si responsabilitate la manifestarea lor palpabila. Gasim astfel si raspunsul la intrebarea ‘cum sa procedam?’