„Pentru racordarea la tendintele dominante in lumea de astazi, avem nevoie de o viziune strategica de reindustrializare a Romaniei“ (I)

Convorbire cu dr. ing. Emanuel Babici, vicepresedinte al Grupului Uzinsider

Teodor Brates: Inainte de toate, dorim sa-i informam pe cititorii publicatiei Univers ingineresc ca, pentru interlocutorul nostru, 2012 marcheaza cel putin doua aniversari deosebite. In urma cu patru decenii si jumatate isi incepea activitatea ca inginer stagiar, proaspat absolvent al Politehnicii, la una dintre cele mai puternice si moderne unitati industriale din tara - Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti. In urma cu doua decenii, a devenit director executiv la una dintre primele mari intreprinderi private din Romania, SC Uzinsider SA Bucuresti, functie pe care o detine si in prezent. Prin urmare, se poate vorbi despre un „parcurs“ profesional remarcabil. Ce inseamna acesti ani pentru dvs. si ce ofera ei ca experienta demna de retinut si pentru alti colegi ingineri?
Emanuel Babici: Sigur ca trecutul prezinta interes din multe unghiuri de vedere, dar, ceea ce as retine, eventual pentru zona de interes public, este faptul ca la IMGB am parcurs drumul de la inginer stagiar la sef de atelier, sef de sectie, inginer sef, pana la director general, ceea ce mi-a conferit acea zestre de experienta tehnica si manageriala fara de care nu as fi putut sa ating, ceea ce nu ezit sa numesc, performantele din prezent.

T.B.: Cred ca nu este lipsit de interes sa retinem ca nu ati „ars“ etapele, ca, dupa ce ati fost director general la IMGB, ati condus Centrala de Utilaj Energetic si Metalurgic, adica ati fructificat tot ceea ce ati acumulat direct in productie. Si as mai remarca faptul ca, inainte de a opta pentru sectorul privat, in primii ani postdecembristi 1990 - 1991, ati fost ministru adjunct si, respectiv, secretar de stat la Ministerul Industriei.
E.B.: Da, tocmai pentru ca pe intreg parcursul meu profesional am dat prioritate cunostintelor tehnice de specialitate, conjugate cu conceptul de antreprenoriat si management pentru echipamente complexe. Odata cu inceputul tranzitiei spre economia de piata am decis sa trec intr-o activitate economica productiva in sectorul privat.

T.B.: Sunteti, potrivit unei terminologii care s-a incetatenit in limbajul cotidian, un tehnocrat, calitate atestata si de titlul de doctor in stiinte tehnice. In consecinta, punctele dvs. de vedere despre inginerie, stiintele tehnice si, in stransa legatura cu acestea, cu industria, prezinta interes, in contextul dezbaterilor actuale privind „soarta“ economiei romanesti.
E.B.: Daca acesta este punctul dvs. de vedere, ma simt onorat si va propun sa privim spre viitor prin apelul la experiente care se constituie si in valoroase surse de inspiratie.

T.B.: In ceea ce ma priveste, am retinut consistenta interventiilor dvs. la dezbaterile initiate de AGER, la care s-au raliat AGIR si ASTR, privind Proiectul National de Modernizare Economica si Sociala a Romaniei. Ma refer la remarcile referitoare la „mostenirea“ antedecembrista si la sansele reindustrializarii Romaniei.
E.B.: Nu as vrea sa supraapreciez respectivele contributii, dar adevaruri esentiale trebuie spuse deschis, fara reticente. In caz contrar, ne blocam orice deschidere spre viitor.

T.B.: Am remarcat ca ati polemizat cu cei care idealizeaza procesul de industrializare din perioada in care v-ati exercitat profesia de inginer, tocmai intr-o intreprindere care, fara exagerare, a constituit un exemplu de concretizare a progresului tehnico-stiintific - IMGB. Si, cu toate acestea...
E.B.: ...va intrerup pentru ca banuiesc unde vreti sa... ajungeti. Au existat, asemenea IMGB-ului, numeroase alte unitati industriale performante. Este mare pacat ca potentialul lor nu a fost fructificat asa cum se cuvine in perioada tranzitiei, iar, in unele cazuri, s-a actionat nu numai intr-o maniera antieconomica, ci si in vadita contradictie cu interesul national. Dar nu este cazul sa idealizam. De la mijlocul anilor ’80, in absenta unor investitii centrate pe progresul tehnic contemporan, in contextul reducerii drastice a importurilor, al accentuarii tendintelor autarhice, pe ansamblu, am avut de-a face cu un declin industrial pronuntat, cu o uzura tehnica si morala accentuata a capacitatilor existente, ceea ce a avut consecinte deosebit de grave pe plan economic si social. Lucrurile acestea trebuie spuse, nu numai din respect pentru adevar, ci si pentru a invata - asa cum ati remarcat - pentru a fructifica ceea ce a fost bun si pentru a evita comiterea de erori.

T.B.: Fireste, pe aceste teme se poate discuta mult, dar, formula sintetica la care ati recurs, ne ofera, cred, suficiente elemente pentru a „avansa“ mai repede spre prezent, spre fundamentarea unor directii de actiune, potrivit Proiectului National la elaborarea caruia v-ati angajat si dvs. Ce rol atribuiti sectorului industrial privat in acest proces?
E.B.: Va vorbesc de pe pozitiile unui participant la crearea Grupului Uzinsider inca de la inceputul anului 1992, adica in toiul confruntarilor privind „terapia“ tranzitiei spre economia de piata.

T.B.: A fost o actiune pe care o putem caracteriza drept vizionara.
E.B.: Am intuit, poate mai bine decat altii, ce urma sau ce trebuia sa urmeze in evolutia economiei romanesti. In primii 10 ani de activitate, Uzinsider a participat la modernizarea combinatelor siderurgice din tara si la alte unitati industriale chiar si din strainatate. In anii ’95 - ’97 am realizat un contract de modernizare a instalatiei de aglomerare a combinatului metalurgic din Eiseenhutchtat - Germania, in conceptie proprie cu inginerie romaneasca (care atunci mai exista), o lucrare de succes a Grupului Uzinsider. Capatand consistenta in demersurile noastre, in intervalul 1996 - 2002 am preluat pachetele majoritare de actiuni de la cateva firme constructoare de masini - 24 Ianuarie SA Ploiesti, COMELF SA Bistrita, PROMEX SA Braila - precum si la un institut de proiectari si cercetari pentru industria metalurgica, respectiv Uzinsider Engineering SA Galati.

T.B.: Vizitand site-urile societatilor din Grup, am constatat ca activitatea dvs. se concentreaza pe procesele de investitii si dezvoltare.
E.B.: Asa este. Pentru mentinerea competitivitatii in fabricile componente ale Grupului, s-au realizat investitii importante in fiecare an. Fara investitii in tehnologie nu poti sa fii un furnizor competitiv. Totodata, am dezvoltat o ramura noua, productia de energie regenerabila, in cadrul Uzinsider General Contractor SA Bucuresti, lucrari realizate in regie proprie.

T.B.: Inteleg ca, in aceste vremuri grele de criza, ati reusit sa mentineti activitatea la un nivel care v-a permis si va permite sa progresati in continuare.
E.B.: Speram sa fie asa. Intr-o economie globalizata, poti sa supravietuiesti numai colaborand cu liderii care detin cercetarea fundamentala si conceptia pentru produse ale viitorului. Pe baza acestui principiu, ne-am mentinut clientii de prestigiu precum General Electric, Siemens, Komatsu, Grenland. Exporturile ne-au ajutat sa raspundem adecvat provocarilor crizei, ele ajungand sa reprezinte peste 85% din totalul productiei. Sansele de dezvoltare a unor produse in conceptie romaneasca sunt reduse din cauza decalajului mare existent intre cercetarea si ingineria romaneasca si cea din tarile industrial dezvoltate.

T.B.: S-ar impune si sa precizati cate locuri de munca asigura Uzinsider, in conditiile in care a avut loc o comprimare puternica a personalului din industrie, in special, si din economie, in general.
E.B.: In grupul nostru lucreaza peste 2500 de oameni.

T.B.: Ceea ce atesta valabilitatea punctelor de vedere potrivit carora pentru o economie puternica este nevoie si de mari unitati industriale.
E.B.: Nu vreau sa neg catusi de putin importanta IMM-urilor, dar existenta acestora pe termen mediu si lung este conditionata, in toate tarile dezvoltate, tocmai de activitatea unor mari entitati industriale, IMM-urile indeplinind, in buna masura, functiile de furnizor de piese, subansamble si alte componente. Nu se poate vorbi despre o economie moderna in conditiile in care o tara nu dispune si de puternice intreprinderi industriale. Acest adevar a fost foarte bine subliniat si la dezbaterile la care am participat, multi colegi, ingineri si economisti, prezentand comparatii internationale dintre cele mai concludente, care ajuta direct la conturarea unui concept viabil privind reindustrializarea Romaniei. Ca sa ajungem aici este greu, dar trebuie sa incepem.

T.B.: Tocmai in acest punct al convorbirii se impun cateva concretizari.
E.B.: De acord. Am in vedere cerinta de a milita pentru sustinerea capitalului autohton, in special in domeniul resurselor naturale si al industriei energetice strategice: carbune, nuclear si hidrocentrale cu putere instalata mai mare de 10 MW. Sunt convins ca industria romaneasca poate sa participe la realizarea echipamentelor tehnologice pentru extractia de minereuri neferoase si a instalatiilor de procesare a concentratelor de cupru si aur, pentru extractia si transportul carbunelui. De asemenea, are potentialul necesar pentru realizarea de echipamente si servicii de montaj destinate modernizarii centralelor electrice pe carbune, a centralelor de cogenerare de inalta eficienta, precum si fabricarii instalatiilor complexe de foraje si platforme maritime, turbinelor si hidroagregatelor si asigurarea modernizarii celor existente. Pentru implicarea industriei la un nivel cat mai inalt, toate contractele facute de stat, indiferent de partener, trebuie sa contina conditii specifice, impuse de autoritatile romane privind antrenarea industriei autohtone. Astfel, relansarea industriei prelucratoare in toate domeniile, incepand cu cea extractiva si pana la cea prelucratoare din domeniul agricol, necesita parteneriate ale capitalului autohton privat cu companii detinatoare de know-how de ultima generatie.

T.B.: Dvs. ati abordat, in acest context, si unele aspecte referitoare la parghiile detinute de stat in vederea punerii „in opera“ a unui mecanism dezirabil in economia de piata pentru o reala relansare a industriei, in special a celei prelucratoare.
E.B.: Consider ca fondurile europene trebuie prioritizate cu precadere catre industria prelucratoare si preponderent pentru sustinerea capacitatilor producatoare de marfa cu piata asigurata. Statul are obligatia sa legifereze deductibilitati pentru investitii realizate in domeniul conservarii energiei. Profitul reinvestit in domeniile resurselor regenerabile, conservarii energiei, formarii de specialisti in domeniul creatiei, cercetarii nu trebuie impozitat. Totodata, o conditie obligatorie pentru o reala reindustrializare o constituie organizarea si desfasurarea unui invatamant performant, la toate nivelurile, in vederea satisfacerii cerintelor de pe piata muncii. Legislatia trebuie sa fie stimulativa si stabila pentru toate domeniile de interes strategic ale unei societati bazate pe competitie.
(Continuare in numarul viitor)