„Saga“ unui european din Rasaritul continentului: Refugiat in Romania

Indemn...
Viata unui om venerabil si de mare cinste, Dumitru Monasterschi, fiul Ucrainei si al Romaniei deopotriva, asa cum e povestita de fiica sa, distinsa Olga Zugravescu, este o autentica „saga“ a unui european din Rasaritul continentului; istoria sa personala ne poarta din Podolia si Siberia pana in Basarabia si Vrancea sau pana la Bucuresti - in primitoarea casa a ginerelui domnului Monasterschi, care se intampla sa fie colegul meu de Academie, profesorul Dorel Zugravescu - si ea ne cuprinde intr-un vartej pe care scrisul Olgai Zugravescu il sugereaza remarcabil.
Sunt pagini in care lumea este privita cu ochi de copil si inteleasa cu mintea unui intelept.
Din Ucraina natala, care aici este un univers de margini de imparatii, cu amestecul sau etnic unde stateau alaturi ucraineni, rusi, polonezi, cazaci, armeni, evrei, nemti si romani, pana in Siberia, la hotarele Chinei si la Pacific, mai apoi peste Nistru in Basarabia romaneasca, palpita in paginile acestea o umanitate vie si colorata. Cea a unei gigantice Euroasii de la inceputul veacului ce nu demult s-a incheiat, cu obiceiuri pitoresti, cu oameni obisnuiti si situatii exceptionale (...).
Inveti istorie, inveti psihologie, inveti omenie citind aceste pagini, ceea ce, sa recunoastem, nu e putin.

O carte care trebuie citita
Una dintre bucuriile mele este sa citesc; citesc mult, unele lucrari bune, altele mai putin bune.
O surpriza neobisnuita mi-a produs lucrarea dnei Olga Zugravescu. Cartea are peste 300 de pagini si un format mai mare decat cel obisnuit; este o carte pe care n-o poti lasa din mana. In locul obisnuitelor comentarii, cred ca este cum nu se poate mai potrivit sa supun atentie cititorilor cateva fragmente:
„Vocea necunoscuta - Stai linistit si n-ai treaba... Trenul gonea... netinand cont de zbuciumul inimilor noastre. Priveam fascinati de acest spectacol, tacuti, caci vorbele sunt de prisos cand frumosul te copleseste.“
„Toate au trecut ca un vis irealizabil si a ramas intrebarea, daca nu cumva viata noastra nu este decat un vis, un simplu vis?“
„...viscolea maturand zapada si gonind-o spre locuri dosnice.“
„Am scris... un fel de gimnastica a mintii care invioreaza miliarde de neuroni in cutiuta magica.“
„Iisus a existat, desigur, dar - cred eu - ca om si nu ca divinitate, un om aparte, mult peste semenii lui ca intelepciune.“
„Tot ceea ce se petrece pe planeta noastra pare, la prima vedere, constiinta pierderii busolei de orientare. Si... parca ne indreptam cu pasi uriasi spre groapa vesnica avand crucea in mana.“
„Si saptamanile se fugareau cu lunile si lunile se fugareau cu anii, pana unde Doamne?“
Alte pagini frumoase: „Nu ma tem de ce va urma; sunt constient de aceasta necesitate dictata de NATURA-MAMA, dar... ca un om slab ce sunt, regret plecarea mea de pe aceasta planeta misterioasa care pastreaza secretul VIULUI.“
*
* *
Cartea Refugiat in Romania, a doamnei Olga Zugravescu, este o carte buna, intr-adevar buna, pe care am citit-o cu placere. Si sper s-o citeasca si altii, pentru ca merita sa fie citita. Este o carte gandita.