Noile „haine“ ale cercetarii romanesti

Asistam, in ultimii ani, la evenimente contradictorii care ne sperie, ne deruteaza pentru ca nu le intelegem, pentru ca nu stim cu ce sa le comparam.

Iata un eveniment
Unele dintre cladirile in care a functionat Electroputere s-au transformat si au devenit un Centru Comercial. Pentru cei care au „ars“ in si pentru „Cetatea electrotehnicii“ din Craiova, aceasta transformare este ca o negare filozofica a unor teluri de viata. Totusi, in acelasi spatiu al uzinei Electroputere, functioneaza bine o fabrica de generatoare electrice: Cummins. Echipamente moderne, tehnologii noi. Mentalitati schimbate. Lucreaza acolo ingineri romani, muncitori romani. Mult mai putini decat lucrau in mareata Electroputere.

Alt eveniment
In urma cu 15 - 16 ani mergeam cu studentii la Podari sa vizitam Fabrica de zahar. A fost suficient ca intr-un singur an sa nu fie platiti cultivatorii de sfecla de zahar si... mandretea de fabrica a intrat intr-un proces lent de agonie. Cladirea mai exista si acum, dar goala. Terenurile agricole pe care se cultiva atunci sfecla mai sunt si acum dar, unele dintre ele, parloaga.
Intr-una dintre cladirile de la fosta Fabrica de zahar s-a inaugurat, la 11.11.11, un Institut de cercetari pentru studii legate de bor si utilizarea lui. „Luptatorul“ este profesorul Scorei Romulus, de la Universitatea din Craiova. Am lucrat impreuna intr-un proiect legat de imbogatirea ciupercilor Pleurotus cu bor. Am avut cu domnia sa multe discutii legate de brevetarea solutiilor privind utilizarea borului. Brevetare in Romania, in Europa, in Statele Unite ale Americii. A luptat si a reusit!
Cladirea cea noua este lipita de alta cladire veche, dar foarte solida. Ii lipsesc ferestrele si o noua tencuiala. Ii lipseste si... o noua destinatie.

Un nou institut de cercetari la Brasov
La inceputul lunii martie 2012, chiar de 1 martie, am participat la inaugurarea unui alt Institut de cercetari care functioneaza pe langa Universitatea Transilvania din Brasov. Un eveniment important. Fiecare percepe importanta evenimentului in felul sau. In opinia mea, evenimentul a fost important pentru ca:
- Incet-incet, se construieste o noua retea de institute de cercetare;
- A demonstrat importanta conjugarii eforturilor institutiilor (Primarie, Consiliul Judetean, Camera de Comert, Universitate) pentru atingerea unui obiectiv important;
- A demonstrat ce inseamna omul potrivit la locul potrivit.
Evenimentul a demonstrat ca, in dezvoltarea unei universitati, fiecare trebuie sa faca ceva, iar rezultatul sa fie atasat, adaugat, lipit la ceea ce au facut ceilalti colegi. In plus, cei de azi sa recunoasca si sa foloseasca ceea ce au facut cei de ieri. Si iata de ce.
I-am reintalnit in acea zi de „martisor“ pe multi dintre profesorii brasoveni care, de-a lungul anilor, au luptat pentru o idee profesionala: Elena Helerea, Corneliu Marinescu, Gheorghe Toacse, Gheorghe Scutaru, Francisc Sisak, Wilibad Szabo. L-am reintalnit pe directorul Centrului de Tehnologii, Inventica si Bussines, Ioan Totu.
Si nu erau singuri. Erau alaturi de „produsele“ lor: tineri cercetatori si echipamentele concepute in timp.
Pentru mine, personal, evenimentul a avut si o semnificatie aparte, legata de doi oameni speciali: profesorul Ion Visa, actualul director al Institutului, si profesoara Anca Duta.

Universitatea din Craiova raspunde: „Prezent!“
Aproape in aceeasi perioada cu inaugurarea Institutului de la Brasov, s-a pus piatra de temelie pentru un nou institut la Universitatea din Craiova. Pe pagina http://www.incesa.ro se afirma: „Scopul proiectului INCESA este de a crea o infrastructura de cercetare moderna, care pune la dispozitia cercetatorilor din regiunea Oltenia, dar mai ales celor din Universitatea din Craiova, laboratoare dotate cu echipamente performante, avansate la nivel mondial, metode de mare actualitate in spatiul european al cercetarii, elemente care vor coagula masa critica de resurse, facand, astfel, posibila dezvoltarea si afirmarea cercetarii romanesti in spatiul concurential european“.

Sa fim actori activi!
In opinia mea, evenimentele pe care le-am evocat mai sus sunt simptomatice pentru cercetarea din Romania.
In plus, este important sa nu fim doar spectatori rautaciosi la acest proces de transformare. Este important sa fim actori activi in piesa sociala numita „Cercetarea romaneasca“.