Viitorul previzibil

In perioada actuala, revizuirea prognozelor (operatiune obisnuita potrivit practicilor din Uniunea Europeana) capata mai multa consistenta prin identificarea tendintelor economico-sociale rezultate din datele statistice pentru prima patrime a anului. Fireste, metoda extrapolarii are virtutile ei, dar se cuvine sa-i luam in considerare si servitutile. Mai ales in perioade de criza, evolutiile de la inceputul anului nu pot fi sintetizate prin formula „ziua buna se cunoaste de dimineata“. Deseori, ceea ce anuntau primele luni din noul an nu se confirma in perioada urmatoare.
Exista, insa, o suma de elemente noi de natura a anticipa ceea ce se intelege prin „viitorul previzibil“. Avem in vedere, inainte de toate, receptivitatea mai mare a factorilor decidenti la expertiza oferita nu numai de teoreticieni, ci mai ales de persoane cu autoritate din economia reala. Consiliul Consultativ initiat de primul ministru a avansat un prim set de masuri inspirate deopotriva de ceea ce a fost bun si de ceea ce a fost mai putin bun in primele patru luni din acest an. Astfel, cea mai mare parte a propunerilor se refera la intensificarea procesului investitional, nu atat pe ansamblu (volumul alocarilor), cat mai ales in functie de prioritatile identificate prin abordari stiintifice. Evitarea risipirii resurselor financiare, materiale si umane, pe mii de santiere publice constituie miezul viziunii realiste a exponentilor mediului de afaceri. De aici, prioritatile in materie de infrastructura, mai ales in sectoarele de transport si de energie.
Principalele argumente aduse in atentia factorilor decidenti constau in luarea in considerare a dificultatilor suplimentare aparute in domeniul exportului. Fara sa se subaprecieze posibilitatile de patrundere pe pietele non-UE, este realist sa nu se mai mizeze pe acest „motor“ al relansarii economiei, ci sa se puna accentul pe componenta interna, incepand cu constructiile si terminand cu consumul. Cu alte cuvinte, fructificarea potentialului pietei interne poate si trebuie sa deschida drumul spre o crestere economica sanatoasa, mai putin influentata de conjuncturile externe.
Este adevarat ca orice masura adoptata spre mijlocul anului risca sa nu-si produca efectele in termen scurt, astfel incat bilantul pe 2012 sa includa modificari radicale in evolutia economiei. Dar lucrurile nu trebuie vazute dintr-o perspectiva a termenului scurt, ci, temele dezvoltarii impun obligatoriu abordarile pe termen mediu si lung. De altfel, un alt element care vizeaza expertiza, si anume luarile de pozitie ale Consiliului Fiscal, arata ca este nu numai necesar, ci si posibil sa se treaca efectiv la conceperea bugetelor multianuale.
Ar fi, desigur, eronat sa nu se ia in considerare specificul electoral al anului 2012. Inca de pe acum sunt evidente tendinte populiste, insa interesul public pledeaza pentru evitarea derapajelor inregistrate de-a lungul intregii perioade postdecembriste in anii marcati de alegeri. Unul dintre cele mai mari riscuri vizeaza tocmai faptul ca alegerile locale stimuleaza risipirea resurselor. De altfel, recent, alocari din rezerva bugetara aflata la dispozitia Guvernului au aratat ca se rezista cu greu la presiunile primariilor si consiliilor judetene interesate ca finalul de mandat sa le imbunatateasca imaginea publica. Cu toate acestea, o atitudine responsabila la toate nivelurile decizionale presupune intransigenta in gestionarea banului public tocmai in virtutea necesitatii unor abordari pe termen mediu si lung. Ar fi o mare paguba pentru economia tarii daca resursele limitate de care dispunem nu s-ar utiliza in functie de amintitele prioritati identificate de exponentii mediului de afaceri. Cu alte cuvinte, ceea ce numim „viitorul previzibil“ nu inseamna altceva decat capacitatea fiecaruia si a tuturor de a-i conferi consistenta pusa sub semnul interesului public, al interesului national.