Vocatia de constructor, o vocatie pentru intreaga viata
Data: 16 - 30 aprilie 2013
Interviu cu dr. ing. Octavian Cosovliu, membru al AGIR, membru de onoare al ASTR, interviu acordat prof. dr. ing. Rodica Alexandru (Sucursala AGIR - Galati)
Rodica Alexandru: De curand, ati fost primit ca membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, la implinirea varstei de 85 de ani. Aveti o experienta bogata, care pune in evidenta capacitatea dvs. profesionala deosebita, intensa, desfasurata zilnic, asa cum v-ati obisnuit de-a lungul intregii vieti. Cum reusiti ?
Octavian Cosovliu: Sunt obisnuit - din tinerete - cu o anumita disciplina a muncii, care impune zilnic o relatie de eficienta in materie de timp - munca, relatie determinanta pentru desfasurarea activitatii in fiecare perioada.
R.A.: Ce v-a ghidat si ce v-a motivat, in mod special, in indelungata si rodnica dvs. activitate profesionala?
O.C.: Cred ca preocuparea pentru cunoastere, atat in domeniul calculului, cat si al tehnologiei lucrarilor de constructii. Generatia profesionala careia ii apartin (cea formata la inceputul anilor `50) s-a confruntat cu o serie de provocari de esenta, printre care calculul la stari limita, progresul accelerat al cunostintelor in domeniul calculului antiseismic, structuri in panze subtiri, betonul precomprimat, structura aerostatica s.a. Abordarea noilor probleme aparute in domeniu a cerut o disciplina permanenta de contact cu notiunile si conceptiile noi, in paralel cu formarea unui spirit critic in raport cu posibilitatile aplicative in teritoriu. In plus, in ceea ce ma priveste, am primit provocarea zonala reprezentata de un teren de fundatie ale carui proprietati fizico-mecanice erau insuficient cunoscute in perioada respectiva, la fel cu cele aferente zonei specifice din punct de vedere seismic. Iata tot atatea motive de preocupare, suficiente - cred - pentru o viata!
R.A.: Care credeti ca sunt cele mai importante realizari ale activitatii dvs. profesionale?
O.C.: Pot afirma, cu sinceritate, ca m-am straduit ca tot ceea ce fac sa fac bine, de calitate; mai ales in lucrarile de consolidare si reabilitari, sa pot restitui obiectivului cat mai mult din alura si farmecul epocii in care a fost creat. Revad cu satisfactie si chiar cu o anume nostalgie primele blocuri de locuinte din Braila mea natala, printre care primul bloc turn de zece niveluri din Calea Galati, blocurile de locuinte din Galati, sediile Primariilor la Faurei si Panciu, podul metalic pentru docul uscat Galati, hala industriala din zona Badalan, Galati s.a.m.d. In egala masura imi reamintesc un sir de lucrari de reabilitari si consolidari de cladiri si constructii de patrimoniu cultural si istoric, printre care Catedrala Arhiepiscopala din Galati, Palatul Prefecturii Galati, Palatul Navigatiei Galati.
R.A.: Ce situatii profesionale exceptionale v-au marcat cel mai mult, sub aspect tehnic si emotional?
O.C.: Au fost multe si m-au marcat atat profesional, cat si emotional. O prima problema a constituit-o lipsa - atunci, la inceputul anilor `50 - a unor informatii coerente privind elaborarea unui calcul structural antiseismic. Din acest motiv, publicarea in Revista Constructiilor a metodei energetice, elaborata de inginerii Emilian Titaru si Alex. Cismigiu, a constituit pentru noi o cale fructuoasa pentru cultivarea unei conceptii sanatoase de calcul si alcatuire a constructiilor in zone cu seismicitate ridicata. O alta problema, care m-a surprins nepregatit profesional, a fost impactul cu fenomenul de cedare a hrubelor - constructii subterane de tip galerii, specifice oraselor Braila si Galati - galerii care cedeaza structural sub efectele umezirii la saturatie a terenului in care sunt pozate. Aici m-au ajutat intuitia si bunele principii de conformare capatate in facultate si dezvoltate apoi prin studiu individual. O etapa distincta ce m-a marcat a constituit-o studierea teoretica si experimentala a proprietatilor loess-ului ca teren de fundatie, studiu pe care il consider obligatoriu pentru orice profesionist care proiecteaza constructii pe astfel de terenuri. As mai mentiona, printre circumstantele ce mi-au marcat viata, si dorinta permanenta de cunoastere, contactul direct si - mai ales - respectuos si deferent cu specialistii recunoscuti in domeniu, mai ales prof. Aurel Beles, prof. Panaite Mazilu, prof. Alex. Cismigiu, ing. Emilian Titaru, prof. Ion Stanculescu.
R.A.: In bogata dvs. activitate profesionala, v-ati confruntat, volens-nolens, de-a lungul timpului, cu situatii provocate de diferite persoane aflate in functii profesionale sau politice. Ce evenimente deosebite ati putea relata din aceasta perspectiva?
O.C.: Am in memorie numeroase astfel de evenimente. Sa le selectez: iata, potrivit educatiei primite in facultate, inginerul constructor este oprit de lege sa faca rau unei constructii; or, candva, prin 1958, cineva care era deranjat de sunetele clopotelor Bisericii Sfintii Arhangheli din centrul orasului Braila s-a gandit sa termine cu acest locas de cult si sa-i provoace surparea, prin injectarea cu foraje de apa la fundatii. La sesizarea preotului paroh de atunci, am informat Inspectoratul Tehnic in Constructii, care a oprit, la timp, actul criminal. Un alt eveniment ramas in memorie se refera la severele valori ale indicilor tehnico-economici cu care eram confruntati, in special la proiectarea constructiilor de blocuri de locuinte. Conditiile din ce in ce mai bogate aduse de normele de calcul structural pentru constructiile fundate pe terenuri dificile si grad de seismicitate ridicat aduceau, pentru proiectele de blocuri din aceste zone, sporuri de peste 30% fata de acesti indici. Din nevoia de a obtine aceste sporuri, care conditionau realizarea intregului program de investitii al planului cincinal, s-a recurs la o solicitare directa la Nicolae Ceausescu, cu o prezentare judicioasa de argumente tehnice. La aceasta prezentare pe care am fost obligat sa o fac, Ceausescu mi-a replicat, cu severitate: „Da, tovarase inginer, dar de ce pe muncitorul de la Galati il obligi dumneata sa plateasca o locuinta cu 24% mai scump decat muncitorul de la Hunedoara?“ N-am mai apucat sa raspund, intrucat personajul mi-a intors spatele si s-a indepartat, vizibil in toane rele. Totusi, ulterior, ni s-au acordat sporuri pentru Galati si Braila la nivel de numai 18%. In fine, mai retin ca problema ramasa nesolutionata, cea a falezei Dunarii la Galati, pentru care s-au depus insistente inca din 1976 de catre factorii interesati in vederea depasirii conditiilor de construibilitate impuse de proiectantul IPACH - Bucuresti. Aceste conditii interziceau amplasarea constructiilor in apropierea taluzului, pastrand fata de acesta o limita de non-aedificandi de 35 - 50 m. Dupa 1990, aceasta cerinta nu a mai fost respectata, iar pentru necesitatea realizarii cu orice pret a unor constructii inalte pe platforma superioara a falezei, am acceptat amplasarea lor cu conditia expresa a executiei unor fundatii de adancime pe coloane forate din beton armat, cu respectarea prevederilor din normele tehnice de proiectare antiseismica. Acceptarea consta sa asigure exclusiv rezistenta si stabilitatea structurilor, si nu-si poate extinde competenta asupra sigurantei si stabilitatii falezei. Ulterior, un studiu cu acest subiect elaborat de prof. dr. ing. Luca, dr. ing. Dumitrescu si subsemnatul a pus in evidenta necesitatea aplicarii unor masuri tehnice cu caracter constructiv de esenta pentru asigurarea stabilitatii falezei.
R.A.: Scoala este in criza aproape pretutindeni. Desi nevoia de specialisti in domeniul tehnic, in contextul performantelor tehnologice exponentiale ale vremurilor noastre, se afla constant in crestere, interesul pentru inginerie nu este pe masura. Invatamantul politehnic este considerat prea dificil; de asemenea, pregatirea tehnica superioara prin acumularile si flexibilitatea sa si prin sistemul pragmatic-rational de gandire pe care-l structureaza le-a permis multor tineri ingineri virarea sau migrarea spre alte ocupatii sau profesii. Intrucat este un semnal mai general, dincolo de spatiul national, s-au lansat avertismente despre o viitoare criza de ingineri, cel putin in spatiul european, cum vedeti viitorul ingineriei?
O.C.: Sunt convins de necesitatea mentinerii rolului inginerului in societate, nu numai ca slujitor educat si specializat al sau, dar mai ales ca inovator si deschizator de cai de progres si civilizatie. Cu privire la formarea si educatia inginerului, cred ca sistemul ar trebui sa dezvolte - in paralel cu formarea tehnica - si capacitatile personale, de cautare si inovare ale tanarului, atasandu-l din scoala de o profesiune pe care sa o slujeasca toata viata.
R.A.: Care credeti ca au fost realizarile dvs. tehnice si tehnologice majore?
O.C.: Le-as numi „realizari“ si le-as grupa in doua categorii, si anume: rezultate si cunostinte pe plan general in constructii; lucrari de proiectare si expertizare. In ceea ce priveste prima categorie, as mentiona rezultatele obtinute pe baza studiilor elaborate pe blocul experimental si pe cele patru blocuri instrumentate cu doze tensiometrice; rezultatele au fost valorificate prin recomandari si instructiuni pentru proiectarea structurala a constructiilor; as asocia rezultatele cuprinse in metoda de calcul a infrastructurii constructiilor cu luarea in considerare a interactiunii teren - constructie pentru cazul pamanturilor sensibile la umezire, colapsibile din zona Galati - Braila, cuprinse in teza de doctorat si in lucrarile publicate. Se adauga rezultatele obtinute din incarcarile statice efectuate pe blocuri din zidarie veche extrase din peretii Palatului Navigatiei din Galati, publicate in revista Calitatea Constructiilor. Sunt de mentionat - in aceeasi categorie - studiile de vulnerabilitate si risc seismic pentru constructii si instabilitate a taluzelor pentru judetele Galati, Braila, Buzau si Vrancea, elaborate in cadrul contractului cu fostul Minister al Cercetarii. Sub cel de-al doilea aspect, as include elaborarea de solutii tehnice si proiecte de executie pentru cladiri civile, industriale, agricole, hidrotehnice si tehnologie pentru un volum bogat de obiecte din cuprinsul judetelor Galati, Braila, Vrancea si Tulcea, in cadrul Institutului de Proiectare Galati. Se adauga activitatea depusa in domeniul expertizelor tehnice si al proiectelor de reabilitare si consolidare a constructiilor existente, dintre care se distinge un grup numeros de constructii - obiect de patrimoniu istoric si cultural national. Voi sublinia aici expertizele si proiectele pentru Catedrala Arhiepiscopala din Galati, Palatul Prefecturii - Galati, Palatul Navigatiei - Galati, Palatul Arhiepiscopal - Galati (fost Muzeul de Arta) s.a.m.d.
R.A.: Care credeti ca sunt specialitatile tehnice cu perspectivele cele mai mari de realizare in cariera profesionala ?
O.C.: Fata de conjunctura actuala si de perspectivele ce se intrevad sunt tentat sa cred ca domeniul constructiilor va continua sa atraga si sa absoarba ingineri buni, capabili. Fata de asaltul actual catre profesiuni mai „atotcuprinzatoare“ cum sunt electronica, IT, automatica sau disciplinele cu caracter economic si management inclin sa cred ca disciplinele ce confera o polispecializare postuniversitara s-ar plia mai judicios pe o lume globalizata ca cea de azi.
R.A.: Ce mesaj ati transmite tinerilor care simt, totusi, atractie spre domeniul tehnic? Dar tinerilor ingineri?
O.C.: Un mesaj cald de abordare a vietii cu curaj si vointa de a realiza - pentru ei si pentru lumea in care vor trai - conditii mai bune, mai confortabile. Sa-si cerceteze chemarea catre o anumita preocupare, selectata dintre altele, si sa-i ramana credinciosi pe tot parcursul vietii. Numai iubind profesia, poti realiza cu adevarat. Inginerul trebuie sa ramana mereu un creator si nu un simplu angajat.
R.A.: Ce mesaj aveti pentru inginerul ajuns la varsta pensionarii, respectiv la varsta a treia? Cum s-ar mai putea implica in viata comunitatii ?
O.C.: Antrenat intreaga viata intr-un ritm alert de activitate, inginerul ajuns la varsta de pensionare sufera - in cele mai multe cazuri - impactul dur cu doi factori inexorabili: lipsa unei solicitari permanente si de raspundere, suprapusa peste o stare de sanatate precara, ambele legate de restrangerea veniturilor, complicate de cresterea costurilor, grevata de ingrijirea sanatatii. De la caz la caz, astfel de probleme isi obtin solutii - pe de o parte prin antrenarea cu curaj intr-o activitate cu un scop lucrativ sau ideatic, pe de alta parte prin constituirea - din vreme - a unei surse de sinecura suplimentara. Oricum, pana in prezent, implicarea - in continuare - in viata comunitatii este indicata, dar este conditionata de cativa factori de conjunctura, cum sunt starea de sanatate, conditii de activitate accesibile si corespunzatoare s.a.
R.A.: Ati avut parte in toata viata dvs. profesionala de o lupta continua cu doua mari provocari: solul dificil al arealului galatean si riscul seismic major al zonei. In acest context de criza economica, pe de o parte, si de democratie deseori prost inteleasa, pe de alta, in care s-a construit si s-a renovat haotic, cu sau fara aprobari, cu sau fara expertize, ce ne asteapta pe plan local in perspectiva evenimentelor seismice majore previzibile?
O.C.: Cuvintele dvs. exprima in mod real ceea ce s-a petrecut la noi imediat dupa evenimentele din decembrie 1989. Mai grav este faptul ca zona noastra prezinta caracteristicile naturale locale la care v-ati referit si care cresc premisele riscurilor privind siguranta si stabilitatea constructiilor realizate in aceasta perioada. Departe de a generaliza acest punct de vedere, ma vad obligat sa constat ca pornirea avantata spre constructia de obiecte utile (locuinte, restaurante, magazii, hale industriale) a trecut cu repeziciune si discretie peste etapa de proiectare si autorizare, asternandu-se cu acribie si curaj nejustificat pe executia de fundatii si structuri de constructii cu un avant demn de o cauza mai buna! Aceasta actiune era bazata - probabil - pe prezumtia ca, prin relatii, se poate obtine ulterior o intrare comoda in legalitate! Exista si alt gen de situatii precare, reprezentat de interventii cu masuri de modificare a spatiilor existente, prin sacrificarea unor elemente structurale sau chiar de lucrari de „consolidare“ prin masuri tehnice inverse celor normal necesare. Pericolul reprezentat de toate aceste cazuri este evident, insa nu vad cum ar putea fi inlaturat, din moment ce autorii lor traiesc cu ferma convingere ca au lucrat „corect“. Numai o actiune ferma a organelor de control ale statului, care ar verifica „de fond“ astfel de situatii si ar impune - contra sanctiuni drastice - intrarea in legalitate, ar putea reduce riscul reprezentat de acest volum, relativ ridicat, de constructii realizate in aceste conditii in perioada mentionata.
R.A.: Ca membru al Comisiei Nationale de Patrimoniu, cunoasteti situatia jalnica a multor obiective, inclusiv din spatiul local si zonal galatean. Ce se poate face pentru a nu se pierde ceea ce inca nu s-a distrus?
O.C.: Zona Galati dispune de un fond relativ ridicat de obiecte si cladiri de patrimoniu istoric si cultural; pastrarea si punerea in valoarea a acestui volum constituie o datorie pentru fiecare dintre noi. In asociere cu aceste masuri, la amplasarea noilor obiective de constructii va trebui sa se asigure disciplina de „situ istoric“ ca proportii, regim, plastica si culoare, iar la abordarea lucrarilor de reabilitare si consolidare a constructiilor - obiecte de patrimoniu, masurile tehnice propuse sa asigure pastrarea integrala a caracteristicilor plastice si constructive originale. In acest sens, sunt de parere ca solutiile de tip „consolidare prin suprainaltare“ sau „subzidiri locale“ nu-si au locul pentru aceasta categorie de obiecte de constructii.
R.A.: Va multumim si va uram multa sanatate si putere de munca!
Alte articole
