Programul de convergenta

Incepand din 2007 - momentul istoric al aderarii Romaniei la UE - la fiecare sfarsit al lunii aprilie autoritatile de la Bucuresti remit Comisiei Europene Programul de convergenta actualizat an de an. Nici 2015 nu face exceptie. Nu este locul aici, in Jurnalul de bord, sa facem prezentarea unui document care contine peste 400 de pagini. Importante sunt cel putin trei elemente care vizeaza esenta Programului de convergenta. Primul priveste respectarea, fara derogari, a obligativitatii de a se opera schimbarile necesare determinate de insasi evolutia economica si sociala a tarii noastre in context regional, european si mondial. Al doilea element vizeaza insasi ideea convergentei, adica masura in care avansam pe calea integrarii europene pe baza a trei criterii: convergenta nominala, convergenta reala si convergenta juridica. In sfarsit, Programul de convergenta trebuie sa raspunda unei intrebari pe cat de simple, pe atat de complicate: cand va adera Romania la moneda unica europeana - euro?
Ce legatura exista intre Programul de convergenta si dezideratul, deseori clamat, de elaborare a unei strategii de modernizare economica si sociala a Romaniei? Din pacate, dezideratul continua sa fie neatins, poate si din cauza faptului ca a fost si este prea ambitios. Deocamdata, insa, trebuie sa constatam ca insusi Programul de convergenta este, in esenta lui, o strategie, indeplinind aproape toate exigentele unui asemenea concept. In definitiv, ce reprezinta altceva criteriile de convergenta nominala, reala si juridica decat obiective de ordin strategic? Bunaoara, in 2007, ne-am propus sa atingem pana la orizontul anilor 2014 - 2015 cele cinci criterii de convergenta nominala. Reamintim ca acestea vizeaza o rata a inflatiei de minus/plus 1%, o rata nominala a dobanzii pe termen lung la nivelul mediei UE, un deficit bugetar de cel mult 3% din PIB, o datorie publica mai mica de 60% din PIB si integrarea in Mecanismul Ratelor de Schimb („antecamera euro“), prin indeplinirea conditiei ca leul sa nu fluctueze cu mai mult de 15% fata de nivelul stabilit prin respectivul mecanism. Toate aceste criterii sunt indeplinite la ora actuala.
In ceea ce priveste, insa, convergenta reala, situatia nu este la fel de buna. In general, se considera ca principala tinta ar consta in realizarea unui produs intern brut raportat la puterea de cumparare de cel putin 60% din media UE. Or, la finalul anului 2014, Romania atinsese doar 54% din media UE. Desigur, conceptul de convergenta reala include mult mai multe elemente, cum ar fi structura sectoriala a valorii adaugate brute, intensitatea energetica a economiei, ponderea populatiei ocupate, productivitatea muncii, in medie, pe o persoana, costurile orare ale fortei de munca etc. Pentru fiecare in parte, exista date statistice, validate si de Eurostat, care confirma ca mai avem mult de realizat pentru a atinge cotele de convergenta reala care sa reprezinte un suport puternic, poate decisiv, de aderare la moneda unica.
Cu toate ca exista puncte de vedere opuse in legatura cu termenul asumat politic de aderare a Romaniei la euro la 1 ianuarie 2019, tema principala nu este acest termen. El poate fi considerat drept un reper pentru o foaie de parcurs cat mai detaliata prin care sa se urmareasca pas cu pas atingerea criteriilor de convergenta reala. In aceasta ordine de idei, trebuie spus ca Programul de convergenta reprezinta tocmai o etapizare a drumului pe care trebuie sa-l strabatem pentru atingerea tintei de aderare la euro. Nu mai insistam asupra convergentei de ordin juridic deoarece, la acest capitol, procesul legislativ romanesc este consonant cu ceea ce intreprinde Parlamentul European. Rezulta (iertata sa ne fie repetarea) ca esential este sa realizam criteriile de convergenta reala. Programul remis la Bruxelles arata cand si cum se cere actionat de catre fiecare in parte si de natiunea romana in intregul ei.